Prea ocupat
Când m-ai văzut, mergeam pe drum,
Părea că te-ar fi amețit
Aroma-mi fină de parfum,
Stimate domn prea obosit.
O clipă m-ai privit, intens,
Mi s-a părut că mi-ai zâmbit,
Nu ți-am răspuns, nu avea sens,
Păreai un domn prea ostenit.
Ne-am mai intersectat o dată,
Ai îndrăznit de mi-ai vorbit,
Eu am rămas cam încurcată,
Stimate domn prea obosit.
M-am întrebat ce căutai
Pe drumul meu, tu ai oftat,
O clipă numai mă priveai,
Stimate domn preocupat.
Preocupat să treci mereu
Călcând grăbit și apăsat
Pe drumul care merg și eu,
Stimate domn prea ocupat?
Era, poate, coincidență
Păreai așa nevinovat
Că ne-ntâlneam cu-așa frecvență,
Stimate domn, prea ocupat.
Doar te-am privit cam intrigată,
N-am înțeles, doar m-am mirat:
Ți-o fi cărearea ocupată
Stimate domn, preocupat?
poezie de Florentina Mitrică (29 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire sau poezii despre nevinovăție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.