Gest

Să-nţeleg trecutul, hlamida lui Tla,
blestemul Mirandei hăulit sub stele
în sacrele ore de ploaie şi nea
sorbit pe pe-un mirt de stimele mele!

Lapte de cucută biciuiască-mi ura
cu sălbatici cai uitaţi în ispite
când prin setea arsă sleită e gura
şi tremură umbra revisând copite!...

Cum şerpii de irişi maceraţi se-ntrupă
după-un rit supus clipei ancestrale;
mânzul prins de spume dincolo de crupă,
semn ce prosternează sfinţi prin catedrale;

şi să sparg ulciorul cel cu două toarte
purtat pretutindeni prin vârstă, să ştiu
de ce crupierul câştigă pe-o carte
la târgul de vieţi, de la tatăă-n fiu!

poezie de Paul Dogaru din Fotografii voalate (2002)
Adăugat de Paul Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă în noapte cu un potop de gânduri,
Fulgere-mi luminează amintiri despre tine,
Mă aşez să-ţi scriu pe suflet câteva rânduri,
Şi-ncetişor închid ochii ca să te văd mai bine.

Simt timpul trecându-mi printre degete,
Şi destinele noastre împletindu-se-n ploaie,
Îmi las trecutul în întuneric să cugete,
Şi apa prin simţuri să-mi curgă-n şuvoaie.

Şi-mi tună trecutul prin al vieţii întuneric,
Îmi scânteiază prin amintiri câte-un fulger,
Vreau să-ţi vorbesc chiar acum ca un cleric,
Aşa că la icoană am să te chem ca pe-un înger.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea...

Când marea turbează de valuri împinsă
Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,
Cînd nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt,

Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde
O rază de aur se toarce uşor
Şi-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
Prin vânt şi prin nor.

Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cemită
Und' razele pier?

În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Luceşte o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.

E-amantul a stelei ce palidă trece
Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-o aripă de râs

pe cărări de vise ne-am strâns
eu şi cuvintele mele
când pe-o aripă de râs
picuram printre stele

când luna privea printr-o uşă
cu-o sete în ochi fluturând
prin nori transpărând jucăuşă
în râuri de ploaie curgând

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de experienţă

Erai tu Venus, eu Adonis,
Ne-am întâlnit aşa de-odată,
Iar delegaţia la Tomis
Am prelungit-o vara toată;

Erai frumoasă şi nebună,
Erai a mea şi-aveam noroc,
Zburdam pe plajă împreună -
Doi cai sălbatici, plini de foc,

Prin valuri ziua şi prin soare,
N-aveam nici griji şi nici urgenţe,
Iar noaptea ne-o doream mai mare,
Să tot schimbăm experienţe.

Erai o iapă lată-n crupă,
Eram un tânăr armăsar,
Şi ne-am iubit atunci, dar după,
Ai dispărut c-un marinar...

Ne-am întâlnit acum, vezi bine,
Când devenim sexagenari
Şi suntem două cabaline
Ce fac... doar schimb de ochelari.

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţă prin primăvară

Am mers desculţă prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduţi au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireşi
mi-a aşezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin ţărâna de stele...
Tăişul lunii întemniţat în noapte
mi-a luminat umerii
prinşi sub povara iubirii tale...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculţă prin primăvară..

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt de dincolo de moarte

am plecat într-o noapte
am vrut să ating taina unei lumi
am tot căutat prin ploaie, prin anii împovăraţi
am găsit un om, un biet nebun
trăia retras de lume, de toţi
pe cer treceau caii sălbatici
plângea timpul sub copite de fier
uneori străbătea tăcerea în penumbra gândurilor
atunci am înţeles că lumea e o tristă umbră
desigur ei sunt morţi de mult
ploaia a spălat cadavrele de pe drum
eu nu ştiam că erau morţi
râdeau bezmetici, credeau că eu sunt acel nebun
şi dacă sunt...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

încerc zadarnic să te-adun din stele,
tu te topeşti în fumul de cocori,
surpând văzduhul, cântec de viori
se cuibăresc în gândurile mele.

şi în nuntirea nopţii printre brazi
privirea-mi naşte nostalgii celeste
precum zisese-odată Malateste,
pe braţul meu, frumoaso, tu să cazi.

ne soarbe umbra timpului întoarsă
cu zimţii lui de lacrimă şi gând,
din vise sterpe ne trezim plângând,
ca frunza toamna cu nervura arsă.

cu linişti moi azurul se întoarce,
tu calci pe-un pod de fluturi prin văzduh,
e un blestem al vremii de la Parce.

ai fost dulceaţa mea dar şi otravă,
prin foşnetul de frunze scăpărând,
tot mai străină-mi eşti şi mai suavă...

poezie de Ion Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Paul Dogaru, cu rubrică săptămânală într-un ziar local

Marţea sunt trei ceasuri rele,
Însă cel mai rău din ele
Este când să cumpăr ziaru'
Fiindcă dau peste Dogaru!

epigramă de Constantin Voinescu (2005)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vedeam

cascadele de cai galbeni
un fel de monede căzute din buzunarele
trădătorilor
era de ajuns să torn mierea cuvintelor
ca să mă asculţi
ore în şir
până când luna se torcea fuior de lumină
pe gardul unor vieţi petrecute

apoi rânduiam păsări de cobalt
să le fie zborul greu
noi să le luăm locul
aruncam pământ în colivii
şi-n el rădăcini de iubiri stivuite în timp
apoi urlam ca doi nebuni
fără pioni pe tabla de şah

un rege ne saluta
în timp ce coroana galbenă
îi aluneca de pe frunte
într-o cascadă de cai sălbatici
şi ne topeam
într-o mare de soare
fără peşti
fără dorinţe
fără timp

goi
două răsuflări într-o amforă
fără torţi
lăsată undeva prin lume

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul iubirii

Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliţi prin iarbă.

Ştiu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleaşi care le-au dat zeilor să bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Ştiu, cel mai frumos m-au scris ele!

Ah, buzele mele te-au cules măr roşu,
îmi tremură fiinţa,
noaptea şi ziua sunt una,
şi noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naştem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ţi-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am strivit tăcerile mele
de ziua de mâine
geamătul a rămas suspendat pe obraz
ochii priveau mai departe
pe cer desenasem zbor de cocori
când fugeam după sălbaticii mei cai
prin colburi de ani
am vrut să te chem, tu dansai goală în ploaie
nu mai ştiu când, atunci, poate
apoi adormeam între ape
în noapte, departe
dincolo de tăceri
marea se aduna neliniştită între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau să existe moarte pe pământ
Vreau cu pruncii-n viaţă să trăiesc,
Să zâmbesc cu fiece cuvânt
Pe care din suflet îl rostesc.

Ca un porumbel, pe-ntinse zări,
Cu o pană deschizând trecutul,
Vreau să trec prin pătura de nori
Şi să zbor în univers cu vântul.

Prin furtuni, zburând nedesluşit,
Ura nu pătează existenţa...
Singuri vom rămâne-n infinit
Măsurând cu umbre penitenţa.

Vreau vulcan să fiu, să ard mereu,
Vie ca o flacără în noapte
Vreau să fiu de-acum aceeaşi eu
Cea de-aici şi dincolo de moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leopardul solitar

nici o iubită n-a fost luna mea de sidef
şerpuindu-se prin fereastra oniric luminată
drept la mine-n tâmpla de vise sărutată
iubito, te-am sorbit ca pe-o otravă blestemată
la ospăţul hienelor din mugurii sălbatici.
eu, leopardul tău n-am fost niciodată acelaşi
fiindcă jinduiam cruzime şi iubire şi dorinţă de semizeu
şi-atunci Dumnezeu îţi punea făptura ta într-un poem
şi te priveam fără de ochii uitării ca pe o stea de mare
aşezându-te nu în universul fiarei jinduitoare
ci în galaxia lumii mele de fragedă stea
eu eram nisipul lunar, tu stea printre stele
plimbându-te pe orbita singurătăţii mele.
când mă priveai, împietream o clipă
din a timpului curgătoare aripă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă amar

Îmi plouă pe-o stradă anume
Cuvintele cad în zadar
În stropii cu gustul amar.
Ce ploaie, ce ploaie cu spume!

Mă fulgeră cerul prin norii
Din care îşi scutură, sec,
Cuvinte de dor ce se-ntrec
Să-nvie prin mine fiorii.

Îşi mută văzduhul taraba
Din pagina stropilor reci
În cea a uitării pe veci

Şi plouă cuvinte cu graba
Pe care o ai când te-apleci
Să iei ce-a căzut... şi-i degeaba.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cuvinte

am legat un ţărm de ultima furtună
am legat picăturile de ploaie de jur-împrejurul insulei
la mijloc am prins cel mai înalt val
şi-am făcut un cort viu pescarului meu

de-acum ştiu că
liniştea e singură
aşa cum iubirea mă plimbă prin eu-l şi prin tu-ul
acestei depărtări din suflet

de-acum ştiu să
citesc anotimpuri care mă leagă şi dezleagă
într-un şotron configurat în trifoiul plin cu rouă

de-acum ştiu şi
merg acelaşi pas pe loc
într-o suire nemuritoare
cu pescarul bătrân şi insula mea verde

de-acum ştiu că
tot acel timp de care n-am ştiut
e tot acest zâmbet din furtună

am legat de mine un fluture
şi-am prelungit o zi
cât o viaţă

poezie de Dorina Şişu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fiu iertată!

Rapsozii toamnei mele în gânduri se strecoară,
În timp ce frunza cade pe-aleea depărtării,
Vestale rătăcite destine trag de sfoară,
Aprind făclii de dor la ţărmul înserării.

Trec dealul amintirii cu aripi de nălucă,
O siluetă-n braţe naiv o mai cuprind,
Suspină greieri blânzi, pe treapta clipei urcă
Chemări nedesluşite, în nopţi ce se divid.

Luceferii jertfesc dorinţe-n vieţi grăbite.
Prin ramuri desfrunzite păşesc şovăitor
Neputincioase stele, în salbă de ispite,
Tresar înlăcrimate-n petala unui nor.

Predestinata vină, ce uneori mă doare,
Aceea de-a iubi cu suflet pur, întreg,
O voi lăsa să ardă în snop de resemnare
Pe-o palmă a uitării, parfumul n-am să-i neg.

Pe drumul înspre tine doar netrimise veşti
Se vor mai zbate tainic la felinare stinse,
Regrete şifonate vor tresări-n caleşti,
Absenţe delira-vor, oftând pe câmp de vise.

Oprobiu cer iubirii instanţe-acuzatoare,
Pledez fără tăgadă, iubind sunt vinovată,
Pe fila vieţii mele cer doar o adnotare,
Cu-nsângerate lacrimi semnez: Să fiu iertată!

poezie de Ines Vanda Popa (6 octombrie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică în pustiu...

Petale de-aş avea
o floare-aş vrea
să fiu
într-un pustiu
de s-ar putea
să cresc
din când în când
să înfloresc
pe rând
să-ncânt prin colorit
un neavenit
s-aştept supus
un strop de sus
nu tu potop
nimic în plus
decât polen
şi oxigen
nisip încins
şi soare-aprins
să fiu curtat
de-un scorpion
să fiu purtat
medalion
iar într-o zi
fără a şti
cules să fiu
de-o trecătoare
într-un pustiu
de-aş fi
o floare!

poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu cum să fiu cuminte?

Trece-un zvon de primăvară pe sub streaşina tăcerii
Cu un scâncet de vioară ce înviorează merii.
Firul ierbii se dezbracă de veşmintele greoaie
Şi prind razele de soare printre picături de ploaie...

Mugurii plesnesc de sevă, amiroase a trezie,
Flori cu straie de lumină se alintă-n poezie...
Şi prin mine, cai zănatici, în galop, prin linişti sterpe
Tropăie în cavalcadă printre muze... Euterpe

Îşi dezvăluie în versuri gândurile prizoniere,
Ce neliniştesc poeţii, aşteptând la frontiere
Iarna să îşi ia bagajul şi să plece spre neunde,
Când în vamă, stau lăstunii adormiţi printre secunde...

E o linişte albastră, c-un vibrato fantomatic,
Ce pătrunde prin toţi porii într-un tempo acrobatic...
Şi eu cum să fiu cuminte, când zvâcnesc dorinţe-n mine
Şi cum să n-aduc, iubite, primăvara asta-n tine?

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcendenţă

S-aude-o doină pe câmpie
Şi fluieră un dor nebun,
În jarul cel de iasomie
Se zbate micul meu cătun.

I-aud pe fraţii mei cuminţi
Cum chicotesc prin iarba deasă
Şi cum se roagă unor sfinţi
Să nu plecăm de tot de-acasă.

Dar freamătul s-a-ntunecat
Pe cea câmpie înverzită
Şi timpul scoate la mezat
O prea târzie, albă clipă.

Ne spunem vorbe-ntortocheate
Şi ne privim prin lacrimi stinse,
Bunica-i tristă şi ne-mparte
Povaţa unei vieţi învinse.

Se pare c-om urma şi noi
Cărarea mult bătătorită
Şi-om fi în sat, bieţi muritori
Pe-o rece toamnă desfrunzită.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de frunză

Mă simt ca un mugur pe-o cioată de fag
Din ziua ce vine îmi sorb energii,
Răpusă de frig în al nopţilor prag
Natura renaşte scăpând de urgii,

Prin picuri de ploaie pierduţi printre crengi
Să fiu clorofilă întregii păduri,
Renasc către soare-n armate întregi
Şi sunt tot un verde trecut prin arsuri,

Mă simt ca o frunză pe-o cioată spre cer
Şi care la toamnă va umple cărări,
Sortită drept hrană-ntr-un lanţ efemer
Mă bucur de soare şi ploaie în zări,

De-abia răsărită-n pădurea din deal
Copacul renaşte prin frunzele mii,
Redau libertate pe-un larg areal
Şi-n verde, tăcută îmbrac galaxii,

Renasc în copac şi-n deplină uitare
La toamnă, răpusă de vântul nebun,
Din frunza cea verde hrănită de soare
Voi umple cărarea când stelele-apun.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!