La teiul lui Eminescu
Plin de vers și armonie,
Eu îl simt până la sevă.
Îmi inspiră bucurie
Și-mi dă liniștea supremă.
Coborât, din vis, poetul,
Teiul îl îmbrățișează.
Dinspre ei aud sonetul
Care viața-mi luminează.
Un sonet cu vers de aur
Și cu undă de mister,
Un sonet cu al său faur
Se întorc din efemer.
O muzică-nălțătoare,
Adieri ce n-au mai fost,
De un secol de-ncântare
Dau trăirilor, un rost,
Dragostei, ființa pură
Ce-a visat-o marmoree,
Omului, credința bună
În iubirea de femeie,
Sufletului, mulțumirea
Ce-a dorit-o peste veac.
Poezia și iubirea,
Pe sub tei, mereu se-mpacă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre mulțumire
- poezii despre lumină
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
La Teiul
Închinare lui Eminescu
La Teiul Sfânt ce-și cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.
E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.
Și-n liniștea nemărginită,
Încremenindu-i nemișcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Și-mi arede-n suflet lin, chemarea.
Ascult sfios ca-n alte dăți
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăți
A timpului dimensiune.
La Teiul care floare-și cerne
Nu-i nici o forță dor să sfarme,
E vraja liniștii eterne,
Pășiți încet. Poetul doarme.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, poezii despre viață, poezii despre tei, poezii despre singurătate sau poezii despre sfinți
Rugăminte
Lasă-mă,
să-ți mai fiu, Doamne,
o floare înflorită-n câmp!
Să mă mai legăn,
de-ncântare
sorbind din ochi,
al tău pământ!
Mai lasă-mă,
să gust splendoarea,
ce o reverși în zori de zi!
Și lasă-mă,
să fiu eu, floarea
plină de vers
și armonii!
Mai lasă-mă,
să cânt în soare,
minunea vieții de a fi
și darul tău
plin de culoare
și cântece
de ciocârlii!
rugăciune de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre muzică, poezii despre dimineață, poezii despre cadouri sau poezii despre Soare
Toți românii astăzi spun
Că trăim un timp nebun
Și că... Epoca de Aur
A plecat cu al său Faur.
catren de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Ioana Voicilă Dobre despre viață
- citate de Ioana Voicilă Dobre despre timp
- poezii despre prezent
- citate de Ioana Voicilă Dobre despre prezent
- poezii despre nebunie
- citate de Ioana Voicilă Dobre despre nebunie
- poezii despre aur
- poezii despre România
- poezii despre Epoca de Aur
Cărările Poetului (sonet)
CĂRĂRILE POETULUI
(sonet creativității)
Aleargă poetul prin universuri,
După zeiță ce-n vers îl inspiră
Cu armonia slovelor pe liră,
Să vibreze cuvinte-n înțelesuri.
Metafore pe colier înșiră,
Când rezonează șoaptele pe stihuri,
Cu recviem îngeresc în acorduri,
Iar ochii cititorilor se miră.
Ecouri de gând înalță pe creste,
În clipe magice, din suflet stingher,
Să le audă spirite celeste.
În privire așterne tainic mister,
Ce-n versuri se deapănă din poveste,
Cu farmecul deșirat de condeier.
Maria FILIPOIU
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Scriitorului (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre ochi, poezii despre metafore, poezii despre gânduri, poezii despre creativitate sau poezii despre Maria
Cărările poetului (sonet creeației)
CĂRĂRILE POETULUI
(sonet creației)
Aleargă poetul prin universuri,
După zeiță ce-n vers îl inspiră
Cu armonia slovelor pe liră,
Să vibreze cuvinte-n înțelesuri.
Metafore pe colier înșiră,
Când rezonează șoaptele pe stihuri,
Cu recviem îngeresc în acorduri,
Iar ochii cititorilor se miră.
Ecouri de gând înalță pe creste,
În clipe magice, din suflet stingher,
Să le audă spirite celeste.
În privire așterne tainic mister,
Ce-n versuri se deapănă din poveste,
Cu farmecul deșirat de condeier.
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată... un Om
Tu vezi acum, poetul ne-a iubit.
În fiecare vers stă mărturie,
inima lui, care avea să fie
proiecție a noastră-n infinit.
Și simți din nou cum iremediabil
și de neconsolat rămâne hăul.
Pe umăr stau reproșuri mari cât tăul
că nu ai fost măcar, un pic, amabil.
Și-a fost un Om atât de mare-n toate
de nu-l încape o eternitate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre inimă sau poezii despre infinit
Iubirea, dar divin
Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
și devin o rană, un cântec spre cer.
Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.
Și rog înaltele izvoare safire
să păzească liniștea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!
Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre smerenie, poezii despre rouă sau poezii despre mâini
Errare humanum est, sed perseverare diabolicum
Toți avem greșeala vieții
Ca emblemă-a tinereții.
Ferice-acel ce-a reușit
Să nu repete ce-a greșit!
epigramă de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre greșeli, epigrame despre viață, epigrame despre tinerețe sau epigrame despre a greși e omenește
Mesaj
Toamna blândă îți trimit mesager la ușa ta
Și soarele la zenit să te mângâie aș vrea!
Frunzele să-ți spună mut despre dragostea ce-ți port
Când aduse sunt de vânt în al vieții tale port.
Cu el, inima-mi aprinsă vine iarăși să topească
Flori de gheață-răvășite care vor să înflorească.
Tu, primește darul meu, ființa ce sunt și-am fost,
Ce-a avut un rost mereu și-acum parcă, n-are rost!
Blândă toamnă, dulce doamnă te trimit cu mere coapte
Către dorul meu, dorit și în zi și-n miez de noapte!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre noapte, poezii despre miezul nopții, poezii despre mere sau poezii despre frunze
Ce frumos am trăit!
Îmi ascult uneori, atent,
ecoul pașilor
gândind că n-au obosit încă.
În ei simt trecerea timpului
și-mi regăsesc
voința de stâncă.
Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice.
Îmi urmează pașii cadențat.
Prin anotimpuri mă poartă, voios
mereu pe drumuri de neumblat.
Îmi simt amintirile
încrustate în talpa rănită de dor
și văd cum din ele răzbate
al dorinței de viață, izvor.
Și merg, merg mai departe
sângerând.
Lacrimile mi le înghit
și râd-plângând, hohotind.
Ce frumos, Doamne, am trăit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre puls, poezii despre frumusețe, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Reflecții
Moartea asta mă condamnă,
la viață și nenoroc,
să renasc din nou în toamnă,
primăverii făcând loc.
Ciclic ea mă amețește
cu cireșe și gutui.
Doar mirosul de tămâie
îi va pune pofta-n cui!
Moartea asta mă consumă
ca pe-un vers rebel, temut.
Viața-mi devine postumă
dintr-un ordin de demult.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre moarte, poezii despre gutui, poezii despre ghinion sau poezii despre frică
Dorul rătăcit (sonet)
DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)
Se rătăcește doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veșnicie.
De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorții tăvălug.
Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu așteptări de dor încărunțite
Și înghețate de-ai dragostei fiori.
Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranțe troienite.
*13 mai - Ziua Internațională a Dorului
Autor Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre trădare, poezii despre sclavie, poezii despre păr cărunt, poezii despre ninsoare sau poezii despre nefericire
Icoana
Mi-am luat grațios iubirea
Și am așezat-o la loc de cinste,
Icoană a peretelui de la răsărit.
Soarele se privește fericit,
în fiecare dimineață, înflorind-o
Iar eu îmi umplu plămânii în fiecare zi
Cu mireasma ei de iasomie.
Serile mă închin ei
și îi scriu odele dragostei
mereu proaspăte.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre iubire, poezii despre icoane, poezii despre seară, citate de Ioana Voicilă Dobre despre seară, poezii despre fericire, citate de Ioana Voicilă Dobre despre fericire, citate de Ioana Voicilă Dobre despre dimineață sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre Soare
Cărări prin destin (sonet)
CĂRĂRI PRIN DESTIN
(sonet familiei)
În cartea sufletului meu deschisă
La pagina sorții predestinate
Familiei de care-am avut parte,
Privesc viața-mi din papirus transcrisă.
Mă viscolesc dramele succedate
În copilăria ce mi-a fost ninsă
Încă din zori, mereu să fiu respinsă
La școala năzuințelor înalte.
Am plâns de râvna părinților uniți
Cu jurămintele de familie,
Când ai mei s-au stins de soartă risipiți.
Cât am suferit, doar Dumnezeu știe,
Că în destin de necazuri bântuit
Nu putea intra nicio bucurie.
*15 mai Ziua Internațională a Familiei
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu (15 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre familie, poezii despre înălțime, poezii despre școală, poezii despre religie, poezii despre promisiuni sau poezii despre plâns
Sonet Cocktail
Alunecare din idee-n lucruri
Cădere din cuvinte-n dinți
Un cer de vară care-l scuturi
Și se preling trei sori fierbinți.
Și mă preling de dor și lene
De lenea de-a privi-n-afară
La ora când nevinovate stele
Curgând se-ntoarnă și-nconjoară,
În brîu țesut un microcosmos
Ca al ferigii univers.
Vers după vers și ochi cu os și rană
Din vers mai încropesc un vers:
Căci nu se poate să te scuturi
Nici de idei, de fapte sau de lucruri.
sonet de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lene, poezii despre stele, poezii despre ore, poezii despre nevinovăție sau poezii despre idei
Sonetul adierilor de vant
Sonet iti scriu prin slovele uitate
Si sper sa cante-n el durerea,
Prin vorbe voi grai acum tacerea
Cuvintelor umile si curate.
Simt cum privirea ta in spate
Ma-mpunge bland, simtindu-mi vrerea,
Ultimul dulce pas si-apoi caderea
A neputintei lemne-ncrucisate.
Sonet, il scrie vantul pentru mine
Cu frunze vestede, cu flori de gheata,
Isi varsa-n el puteri divine
Rastoarna peste vers o noua viata.
Il vei afla, numai sa iesi afara
Deasupra mea, dreptunghiular, piatra de moara...
sonet de Alexandru Buturugeanu
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre curățenie
Aud cum vine dragostea
Aud cum crește visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
și pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în liniște,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muți,
în adorare.
Și simt, crescând în inima-ți,
speranța
așa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viața
când brațele la pieptu-ți m-au primit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere sau poezii despre zâmbet
Iubirea
Iubirea ca un zbor lung
Plutind pe cerul senin,
În spații ce nu-i ajung
În sufletul parcă prea plin.
Iubirea aduce adieri
Peste gingașele narcise,
Ieșite din primăveri
Cu petalele deschise.
Iubirea, zâmbete noi,
A sufletului încins,
Mătasea buzelor moi
Sensibile de nedescris.
Iubirea, o rază lină,
Cu puteri nemăsurate,
Care pune în lumină
Aureola inimilor curate.
Lăsați iubirea să curgă
În inimă de orice vârstă!
Căci tristețea o alungă
Atunci când iubirea există.
poezie de Mihai Leonte (august 1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vârstă, poezii despre tristețe sau poezii despre narcise
Iubirea
Iubirea am simțit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
și-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.
Și-apoi, cățelul, Leul meu,
(un dar de la bunica)
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!
Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniță),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniță.
Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvățătoare,
în muzică, în vers, în carte
și-n planta ce răsare.
În tot ce, soarele lumină,
născut în bucurii,
iubirea, recunosc stăpână.
Iubesc pentru-a trăi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre pâine, poezii despre plante sau poezii despre naștere
Balada vechilor iubiți
Ca pomii înfloriți sub grindini
De douăzeci de ani luptăm
Ți-ai luat de zeci de ori bagajul
Tot așa des ne împăcăm
Obicectele din jur roiesc
Și mobilele poartă semne
Coșmarul vechilor scandaluri
Îmbrățișările de-apoi
Gustul floral al sfintei ploi
Din lacrima de-argint a vieții
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri,
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
Trecuți prin vrăjile iubirii,
Înlănțuiți ca în trecut,
M-ai prins sau m-ai scăpat de lanțuri,
Din timp în timp, ne-am repierdut.
Există-n lume mulți amanți
Ce se obișnuiesc să cadă
În mări prozaice de ură.
Eu am tânjit la nesfârșit
Spre exaltarea ta de sfântă,
De-adolescentă imatură.
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
Dar timpul ce ne șterge urma
Chinuitor, din veac în veac,
Ne prinde-n menghini nevăzute
Dintr-un neant, în alt neant.
Devreme sau târziu mai plângi
Iar eu mă zbucium în zadar,
Ne descojim de certitudini,
Secrete azi nu mai avem
Și întâmplările lovesc
Ramuri de val floral în geam.
Iubirea mea, nu poți lupta
Cu înecații de la mal
Într-un veac plin de aberații
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre secrete sau poezii despre scandal