Urmaşii hoţilor din Roma

Vru Roma ca de ei să se salveze,
Căci hoţii mişunau pe orice stradă
Şi reuşi, curmând oricare sfadă,
În Dacia mai toţi să-i exileze
De-atunci, ei continuat-au să viseze,
Ca Roma iarăşi pradă să le cadă
Au folosit "emanciparea" nadă,
Dorind urmaşii să-şi îndestuleze
Iar vremurile astăzi s-au schimbat
Urmaşii-n Cizmă s-au "repatriat"
Dar stirpea lor, la noi nu a pierit,
Mereu ne fură-n chip nemăsurat,
Îi întâlnim cum nu ne-am fi dorit
Şi astăzi, în structurile de stat.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Români penali în Italia

Deşi n-o fac în mod subtil,
Istoriei îi dau "aroma":
Se-ntorc în Cizmă din exil,
Urmaşii hoţilor din Roma!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

Noi, astăzi n-am fi existat,
-Să ne-amăgim cu chiu cu vai-,
De nu ar fi intrat în rai,
Vestitul şarpe, blestemat
Iar Eva, s-a destrăbălat,
Că şi Adam în acel plai,
Avea un şarpe fără bai,
De ce, parşiva l-a schimbat?
Se pare că, deşi plăpândă,
Era cum zis-a, cam flămândă:
- "De cele ce s-au întâmplat,
Adame-mi pare foarte rău
Că ai şi tu, e-adevărat,
Dar este vai de capul său!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2010)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie - surogat

Azi, românul, consternat,
Vede zilnic, cu mirare,
Cum puterile în stat
Se tot calcă în picioare.

După cum s-au,, separat",
Pot să spună foarte multe,
(Că s-au desecretizat),
Protocoalele oculte.

România, -n mod hilar,
E un stat de drept model
Fi-ndcă, perpendicular,
Şade...,, statul paralel"!

DNA e contestat
De acei ce au ciolanul,
Cum că este,, stat în stat"
Ca în Roma, Vaticanul!

Să se facă întrutotul
La putere azi rocada,
Nu mai hotărăşte votul
Ci, doar UE şi cu strada!
(Şi, desigur... Ambasada!)

Membrii UE,-n legea lor,
Au poziţie bizară:
Unii din interior
Ar dori să iasă-afară.

Pleacă-n Vest românii stoluri
Azi, deşi avem de toate:
Droguri, crime şi violuri,
Homosexualitate...

Azi mercurialul nu-i
Iar românul nostru, fleţul,
Simte că-i a nimănui
Când se umflă-n pene... preţul!

Ies în Piaţă, la Palat,
Unii, din motive varii,
Că de ce s-au majorat
Astăzi pensii şi salarii?!

La Parchet, un inculpat
Musai trebuie s-arate,
Chiar de e nevinovat,
Cum că-i vinovat de toate!

Licitaţiile-n plic,
Sau acelea cu strigare,
Merg pe preţul cel mai mic
Dar, de fapt, e cel mai mare!
........................................
Aşadar e-un surogat
Azi democraţia-n ţară,
De-aia e de preferat
Dictatura... proletară!

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

Ne-am născut din doi giganţi
Latinii, tracii din Carpaţi,
Aici, pe mândrul dulce plai,
Asemeni unui colţ de Rai.

Olah, valah, râmlean, român,
Suntem un neam daco-roman,
Căci Dacia e portaltoi,
Iar Roma mugurul altoi.

Spre răsărit de staje-au stat
Şi primele jertfe au dat
Brodnicii, Bolohovenii,
Sepeniţii, Berladenii.

Iar când puhoaie au venit,
Neam după neam necontenit,
În ajutor sărit-au iureş,
Românii din Maramureş.

Cu voievozii de-nceput,
Gelu, Glad, Menumorut,
Ion, Seneslau şi Litovoi,
Noi am avut primii eroi.

Pentru că-n 2000 de ani
N-am rămas puri daco-romani,
Ne-am amestecat cu germani,
Slavi, mongoli, turci, evrei, ţigani.

Acest pământ frumos, bogat,
N-a fost nicicând abandonat,
Stăpânul său adevărat,
A stat şi dârz l-a apărat.

A fost învins, dar nu răpus
Şi ocupat, dar nu supus,
Căci forţele şi-a adunat
Şi orice jug a scuturat.

Cum apa peste pietre trece,
Toţi ocupanţii vin să plece
Împovăraţi de bogăţii
Din ale ţării avuţii.

Aici, în Arcul Carpatin,
Suntem popor daco-latin,
Aici am fost, aici vom fi
Şi nimeni nu ne va clinti.

Istoria va mai cunoaşte
Timpuri ce nu vor mai renaşte,
Se vor mai abate noi furtuni,
Dar vom rămâne tot Români.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Deşi-o văzuse cu mult timp-nainte,
Zădărnicit de emoţia-i verzuie,
Nu i-a adresat niciodată cuvinte;
Să-i descose sfioasa tăcere căpruie.

Dar astăzi, pentru-ntâia oară,
Iluminat de-a inimii stăruinţă,
Simţind cum patima-l doboară,

Zâmbetul lui sfielnic verzui
Îndrăzni să-i propună cunoştinţă
Zâmbetului ei de bun venit căprui.

Încercând să-şi aducă aminte
De vremurile când se-ntretăiau,
S-au încurcat în schimbul de cuvinte,
Dar sufletele lor, deja, se tutuiau.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi romanii

Există scrise în anale,
Deosebiri fundamnetale:
La Roma, n-au "funcţionat",
Atâţia Brutuşi în senat.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roma

Roma, cetate eternă
Din care s-au născut oamenii mari,
Imperatori, oratori şi cărturari,
Ea este slăvită în cer şi pe pământ
Cu cetăţile ei vechi,
Cu al său latin cuvănt!
Ea o să rămână veşnic
Un oraş etern şi sfânt.

poezie de Vladimir Potlog (24 august 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultură? Romanii n-au făcut şcoli în Dacia, ci fortificaţii şi drumuri. Să-şi apere statutul de ocupant, să-şi care prada la Roma.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că astăzi lucrurile s-au schimbat prea mult. Şi astăzi femeile sunt bântuite de dorinţa de fuziune cu un bărbat, de dorinţa de a construi în doi ceva stabil, solid – mai ales astăzi, într-o lume haotică şi plină de alternative –, de a-şi împlini rostul biologic prin maternitate.

citat din Aurora Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti iubit pentru că prietenii s-au obişnuit cu tine să te vadă pe stradă, să te întâlnească la cafenea sau pe terenul de sport, s-au obişnuit să-i întovărăşeşti la cinematograf sau în vizite, să-ţi placă, în general, cele ce le plac şi lor, să gândeşti, iarăşi în general, ceea ce gândesc şi ei. Unde eşti tu în toate aceste sentimente ale lor? Eşti descompus, distribuit şi asimilat după voia şi capriciul lor; iar tu faci la fel.

Mircea Eliade în Despre sinceritate şi prietenie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Energia verde"

Cum astăzi, verdea energie,
Ajunsă e la mare vogă
Şi vechi canoane se abrogă,
Ai câmp nelimitat, bădie!

Cine-a gândit mereu la vie,
Noi procedee îşi arogă
Îmbracă de savant o robă,
Primeşte înzecit simbrie

Căci toamna, la culesul viei,
Pe când beţia-i generală
Ajuţi la propăşirea gliei
Şi-aceasta fără cheltuială:
Strângând toţi aburii beţiei,
Poţi face o termocentrală!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nancy: Ai fost vreodată în Danemarca?
Fielding Mellish: Da, am fost... La Vatican.
Nancy: La Vatican? Vaticanul e în Roma.
Fielding Mellish: Păi, le merge atât de bine în Roma, încât s-au gândit să deschidă o filială şi în Danemarca.

replici din filmul artistic Bananas, scenariu de Woody Allen (28 aprilie 1971)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petru

Isus, Cuvântul întrupat,
În lume la noi a venit.
Era divin, adevărat,
Dar pentru mine S-a smerit.

Pe mulţi din lume i-a chemat,
Le-a zis să vină şi să vadă
Cum viaţă nouă le va da
La cei ce-n El vor vrea să creadă.

Şi Simon L-a urmat pe El,
Crezând că El este Hristos.
Şi-a fost schimbat de Dumnezeu
Şi din păcat a fost el scos.

De-atunci el nu mai este Simon,
Ci Petru este el acum,
Iar viaţa lui este lumină
Trecutul lui deja e scrum.

Vreau să-ţi spun: şi eu sunt Petru!
Şi viaţa mea El a schimbat!
Nu mai sunt Simon! Da, sunt Petru,
Căci Simonul a decedat!

Nu mai sunt rău, ci bun eu sunt!
Nu sunt curvar! Ci sunt fidel!
Nu sunt beţiv! Veghez crezând!
Nu-s păcătos! Iertat de El!

Nu mă răzbun, vreau să fac bine.
Nu-s mânios, ci sunt om blând.
Şi vreau să-ţi spun astăzi şi ţie:
Simon să fii cât ai de gând?!

Nu ezita să fii schimbat.
Urmează-L astăzi pe Mesia!
Vino la El să fii salvat.
Primeşte astăzi veşnicia!

poezie de Adrian Blajinschi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prospeţimea cuvintelor

Niciun cuvânt
nu mai are prospetimea de-atunci,
anotimpurile s-au strecurat calme
printre şoaptele lumii,
s-au învăluit încercuind roata
ce le poartă pe toate
într-o singură întâmplare,
ce poate apăsa greu pe propria-ti viaţă -
Nimic din ce a fost nu mai regăsesc
doar pădurile si întinderile-s la fel
în rest, mirosul de ars e pretutindeni,
licuriciul de serviciu
ce salva lumea din noi
stă prins între grinzile casei
în care-am stat cândva,
ne iluminează pe dinăuntru
cu vorbele de-atunci,
Dar nimic, absolut niciun cuvânt
nu mai păstrează prospetimea lor.

poezie de Veronica Stănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începe şcoala

Un şotron culcat pe stradă,
Copleşit de grea povară,
N-are cine să-l mai vadă,
N-are cine să-l mai sară...

Stă-mpărţit în pătrăţele,
Conturate-n alb de cretă,
Ascunzând nelinişti grele,
În tăcerea lui, discretă...

Oful n-are cui să-şi spună,
Şi-un regret acut îl doare,
Căci în ceru-i, nu răsună,
Ale pruncilor glăscioare...

Chicoteli şi veselie,
Îmbrânceli şi-alergătură,
Tihna străzii nu sfâşie,
Nu-i dau, jocului, măsură...

Iar în liniştea ciudată,
Sub contururile albe,
Pare strada înbufnată,
Nu sunt vremurile dalbe,

Căci un clopoţit subţire,
Astăzi iarăşi a sunat,
Şi la şcoală cu grăbire,
Pe copii i-a adunat...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cavaleria" feminină

Vrea omu-n pofta lui firească,
Să se înalţe cât mai sus
Iar cei aleşi doresc nespus,
Votanţii să îi "călărească"
Femeile să se mândrească,
La echitaţie s-au dus
Ca şefe, mândre s-au impus,
Pe armăsari să îi strunească
Nicicând atâţia călăreţi
În glie nu au existat
Şi-n spate-i ducem, "nătăfleţi"
Pun şaua pe structuri de stat
Directoraşi, "băieţi isteţi",
Ori dame, călăreţe-n... pat.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Roma venim, din Dacia traiană.

Mihai Eminescu în ziarul "Timpul" (16 octombrie 1878)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Zeii" mioritici

Trufia astăzi e în toi,
Le dau averile temei
Şi-apar mereu noi maimuţoi,
Ce aere îşi dau de zei.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul cu trei femei

Un om poznaş au fost schimbat
Vro trei femei cu cununii,
Fiind tustrele încă vii.
Dar acolo era un aspru împărat,
La care, cum au mers asemene ştiinţă,
Au şi găsit de cuviinţă
Ca pentru aşa faptă,
Pe om să-l dea sub judecată;
Iar spre mai aspră înfrânare,
Judecătorilor au pus el înainte
Să fie cu luare-aminte
Şi să închipuiască pedeapsa cea mai mare
Unei asemene de pildă rea urmare;
Că la de împotrivă, el hotărât era
Pe toţi a-i spânzura.
(Asemene un împărat
Nici pe la noi n-ar fi stricat.)
Judecătorii văd că nu-i de şuguit;
Să hotărască drept ei mult s-au sârguit,
Şi numai Dumnezeu de sus i-au luminat,
Căci socotinţa lor aceasta au urmat:
Ca omului să dea femeile tustrele,
Îndatorându-se de a trăi cu ele.
Norodul însă s-au mirat
Pentru asemene prea slabă hotărâre,
Şi sigur toţi au aşteptat,
Pe vrun judecător să vadă spânzurat.
Dar n-au trecut nici patru zile
Şi s-au împrăştiet prin ţară auzire:
Că cel cu trei femei bărbat,
De răul lor s-au spânzurat,
Şi de atunci în acea ţară,
Cu trei mai nime nu se-nsoară.

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,
Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuţul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Şi cu Leana, ori Măria, făcea casă şi copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruş'cinci, vârsta când aproape toţi
Cumpărau din târg opinci la nepoate şi nepoţi....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, şi ei, la fel
Un flăcău, şi nu dau nume, fiind mulţi astăzi ca el,
Nu ştie ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viaţa lui,

În schimb, şade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Şi de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Şi prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înţelept, să-şi găsească o soţie,

Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorţeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Şi tot din motive care... l-au făcut să-şi ia nevastă.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!