Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gheorghe Ionescu

Noi

Ne-am născut din doi giganți
Latinii, tracii din Carpați,
Aici, pe mândrul dulce plai,
Asemeni unui colț de Rai.

Olah, valah, râmlean, român,
Suntem un neam daco-roman,
Căci Dacia e portaltoi,
Iar Roma mugurul altoi.

Spre răsărit de staje-au stat
Și primele jertfe au dat
Brodnicii, Bolohovenii,
Sepeniții, Berladenii.

Iar când puhoaie au venit,
Neam după neam necontenit,
În ajutor sărit-au iureș,
Românii din Maramureș.

Cu voievozii de-nceput,
Gelu, Glad, Menumorut,
Ion, Seneslau și Litovoi,
Noi am avut primii eroi.

Pentru că-n 2000 de ani
N-am rămas puri daco-romani,
Ne-am amestecat cu germani,
Slavi, mongoli, turci, evrei, țigani.

Acest pământ frumos, bogat,
N-a fost nicicând abandonat,
Stăpânul său adevărat,
A stat și dârz l-a apărat.

A fost învins, dar nu răpus
Și ocupat, dar nu supus,
Căci forțele și-a adunat
Și orice jug a scuturat.

Cum apa peste pietre trece,
Toți ocupanții vin să plece
Împovărați de bogății
Din ale țării avuții.

Aici, în Arcul Carpatin,
Suntem popor daco-latin,
Aici am fost, aici vom fi
Și nimeni nu ne va clinti.

Istoria va mai cunoaște
Timpuri ce nu vor mai renaște,
Se vor mai abate noi furtuni,
Dar vom rămâne tot Români.

poezie de din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Constantin Chelaru

Suntem aici de mii de ani

Suntem aici de mii de ani,
O țară mică, râvnită de dușmani.
Statornici noi am fost de când ne știm,
Pe-acest pământ, atât de sacru și divin.

Noi n-am bătut la poarta nimănui,
Noi ne-am văzut de casă și copii.
De casă și copii ne-am ocupat,
Am fost poporul cel mai condamnat.

Istoria ne-arată cât de buni am fost,
Noi am muncit și ne-am făcut un rost.
N-am fost o țară mare, migratoare
Am fost o țară mică... De sine stătătoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lângă respectul nostru de români...

Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.

Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.

Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.

Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.

Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Răduț

Jurământ

Scăldat în lapte de zâne,
născut din acest pământ,
cu sabia la plug arând,
am apărat hotarul sfânt.

De hoarde barbare călcați,
care pe aici au trecut,
le-am dat și apă și pâine,
dar țara nu ne-am vândut.

Tisa, Dunărea și Nistru
vorbesc istoria nescrisă
de care mulți nu vor să știe,
dorința lor a fost prescrisă.

M-am ridicat din țărână,
oștean al țării am fost și sunt,
istoria o port în minte
și n-am să uit de jurământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În țara numită România

Oameni buni și lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpați și mare.
România legendară
cu români de viță rară.
România dodoloață
unde toți am primit viață.
Am stat de strajă la hotară
și-am apărat această țară.
Aici ne e țara și neamul.
Aici ne e râul și ramul.
Aici viața nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleși cârmuiască
închină țara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai dăm mână cu mână
cei cu nație română!
Să readucem în țară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost și vom rămâne
stăpâni pe ape și pe grâne.
Vom trăi și vom lucra moșia
aici, în țara numită ROMÂNIA

poezie de (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Am fost eroi și vom fi încă

Dacă peste țara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.

Am fost eroi și vom fi încă.
Iar vița noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.

Ne mândrim cu nația română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra țara străbună
Și toate câte-am moștenit.

Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu dușmănie.

Chiar dacă murim în luptă
Pentru țara noastră sfântă,
Suntem clădiți din tare stâncă,
Am fost eroi și suntem încă.

Am fost eroi, și suntem încă
Ostași în armata română.
Noi de la viață-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.

Să apărăm limba și neamul,
Să ținem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea și ramul,
Stăpân fie doar poporul.

Țarina-n care străbunii
Au semănat oase și grâu,
E țara-n care românii
Se-adapă din același râu.

Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.

Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credință o urmăm.

Am fost eroi și vom fi încă.
Ne vom lupta dăinuim.
Noi suntem rupți din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.

poezie de (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Augustin Jianu

Neam de zei

Noi nu suntem mancurții nimănui,
Noi robi n-am fost barbarilor sălbatici,
Puneți-vă cuminți pofta în cui!
Popoare de nomazi și de astmatici.

Expulsie de curve prin nisipuri,
Popor de hoți ce-ați rătăcit prin oaze,
Intoxicați mass-medii cu tertipuri,
Cu limbi spurcate în lins de găoaze.

Oricine are dreptul la pământ,
La viață, la tain, la cânt și țipăt,
Dar pe pământul nostru doar mormânt
Și-o piatră vă vom așeza la capăt.

Voi pielea de cămilă azi pe cap,
Vă străduiți să ne-ndesați degrabă,
Să devenim mancurți cu handicap,
De găozari ce ticluiesc corvoadă.

Și cât o vă rabde Dumnezeu?
Și cât mai suportăm hachițe?
Noi suntem daci, iar voi popor ateu
Și v-ați născut din prea bolnave spițe.

O să ne repliem iar pe Carpați
În sanctuare fără de stihie
Și-o vă botezăm cu noi scuipați,
Noi încă purtăm cușmă, nu tichie!

Noi niciodată nu vom fi mancurți,
Noi suntem neam de zei născuți în munți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aici românii au rădăcini adânci

Oamenii care conduc azi destinele României, prin felul cum o cârmuiesc, nu fac altceva decât înlesnească marilor puteri facă din țara noastră o pradă ușoară pentru ei.
Diriguitorii țării ar trebui se îngrijească, pentru ca românii trăiască în liniște aici, unde înaintașii noștri și-au îngropat oasele și au plătit tribut de sânge pentru apărarea gliei eminesciene.
Pe această glie-gură de rai- a trăit și a luptat tot neamul românesc. În acest colț de lume ne-am zămislit și ne-am afirmat ca neam.
,, De la daci, de la romani
am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie și ram
și ne-m zămislit ca neam.
.........................
Tu, române,
,, Să păstrezi țara și neamul
sunt tot ce ai mai sfânt!
Aprig înfrunți dușmanul
când calcă al tău pământ.
..........................
Toți cei care conduc, astăzi și mâine, destinele acestui popor, ar trebui ia aminte că aici neamul românesc a prins rădăcini adânci, precum stejarii legendari.
,, De strajă ne stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații
noi, nația română.
... Aici Dumnezeu ne-a dat
Grădina Maicii Domnului.
Aici am eternizat
pacea scumpă omului.
... Aici ne-au dat lumina zeii și sfinții.
... Aici ne hrănește și râul și ramul.
Aici a trăit, trăiește și va trăi tot neamul.
Românii n-au dușmănit și n-au prigonit alte popoare. Prin urmare, nu suntem datori față de nimeni. Dimpotrivă, vrem trăim în bună înțelegere cu toată lumea.
... Când dușmanii stau la pândă
să ne facă traiul greu,
Românii cred în izbândă
și în bunul Dumnezeu.
.......................
... Strămoșii noștri, dacii au crezut în veșnicia sufletului.
Noi, românii credem în veșnicia neamului nostru românesc.
Credem în hărnicia omului și în rodnicia pământului,
Credem în statornicia celor care vremelnic îl stăpânesc.
Conducătorii noștri ar trebui fie adevărați patrioți. Să apere țara și poporul de atitudini ostile și să se îngrijească de prosperitatea nației. Iar marile puteri ar trebui înțeleagă înainte de a fi europeni, noi suntem ROMÂNI.

poezie de (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sloganul românilor

(Românii au un slogan
Pe care din când în când,
Îl strigă către Traian
În piață, manifestând.)

Chiar dacă tu ne trimiți,
Ne trimiți afară,
Noi rămânem neclintiți.
Rămânem în țară.

Noi de-aicea nu plecăm.
Nu plecăm din țară.
Aici pâinea frământăm,
Ca odinioară.

Noi aicea ne-am născut.
Aici-am primit viață.
Aici soarele-am văzut
Într-o dimineață.

Noi aici vrem muncim.
Aici ne e locul.
Nu vrem să mai rătăcim,
ne pierdem portul.

Noi aici vrem trăim,
ne ținem neamul.
Aici vrem ca murim,
ne-ngroape ramul.

Noi aici vom dăinui
Cât va fi pământul.
Doar atuncea vom pieri,
Când va pieri vântul.

Nici atunci nu vom pleca
Cu toți deodată.
Așa scrie Biblia
Despre-a noastră soartă.

Va rămâne un păstor
Să conducă turma.
Românu-i nepieritor.
Nu își pierde urma.

poezie de (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

S-a scris...

S-a scris în cer, cu gură de blesteme,
plece iar la infinit, poeți
Și ne-a lăsat azi, Demiurgul, semne...
Rămân, trăind prin noi, atâtea vieții.

Nici n-a plouat. E secetă de lacrimi
Și parcă-i pandemie peste vieți...
De-un timp au prins poeții noștri aripi
Și s-au retras în infinit, asceți.

A plâns cuvântul... Jale și tăcere,
Căci moartea ca o boare a venit.
Poetul-nepereche, printre stele,
Ca o cometă-a vieții a pierit.

Au curs din noi metafore și verbe,
Am tot cinstit în scris poeți-amnar,
Dar zborul către îngeri, vis, ni-i pierde...
Rămâd decât în mediul virtual.

Și îngerii în Ceruri au pedeapsă -
Să-i ia cu ei pe cei de pe pământ
Când s-a sfârșit povestea lor, acasă,
Să-i poarte-n tihnă către Cerul Sfânt.

Poate că și acolo sunt tablete,
Îngeri-poeți și îngeri-scriitori,
Ce spun în loc de bună dimineața,
Poeme de lumină și ninsori.

Să-mparți din Ceruri harul tău, poete!
ne lumine dragostea de neam,
Aici suntem doar biete amulete,
Cu gânduri prinse în al morții ham.

Nu este timpu-a plânge de pieire,
Căci ca un vis tu vei trăi prin noi.
De azi te vom numi nemărginire
Dar vom rămâne-n suflete mai goi.

Să-mparți din Ceruri, harul tău, în pulberi,
Peste poeții ce-au rămas aici
Și tolerant, dezastrele spulberi,
Căci noi suntem prea simpli și prea mici.

Tu, un Luceafăr uns cu modestie,
Ne luminează calea spre Înalt.
Prin tine urcăm spre veșnicie,
Poeți-opaiț ce-n cupa vremii ard...

dedic acest poem, cu lacrimi în suflet, celui ce a fost Constantin Trita, rugând odihnă veșnică. Domnul îl odihnească!
Vei rămâne o stea în sufletele tuturor celor ce te-au cunoscut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credem te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!

Vor trece ani și nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul și nici prostul.
Vor trece ani și își vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

poezie de din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România, te iubesc!

Românii-au suferit după război,
Când rușii ne-au luat și pielea de pe noi:
Ne-au luat și grânele, și vinul, dar și vita,
Și nouă ne-au rămas doar coada și copita.

Cei ce-au trecut în timp prin astă țară,
Toți ne-au luat... și n-au plecat cu mâna goală.
Românii au răbdat de foame și amar
Și-au renăscut ca Phoenix, din cenușă, iar și iar.

Acest popor n-a fost îngenunchiat!
Cum a putut, cu greu el s-a luptat.
Chiar dacă n-a găsit nicicând dreptatea,
Nu s-a lăsat învins, nu și-a pierdut identitatea!

A stat în vânt și ploi ca stânca în picioare,
Când mulți au încercat să ne doboare.
Câți s-au jertfit!.... ne trebuie un munte de colivă!
Pentru al nostru scump pământ și dulce limbă.

De-aceea îmi iubesc portul și glia!
Aici vreau trăiesc: în România!
Pe-acest pământ udat de sânge strămoșesc,
Strig audă lumea-ntreagă: România, te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea iubirii

Dintr-o joacă de iubire
Noi vom face fericire:
Eu – un Înger, Tu – un Domn!
Scump e numele de Om!

Dintr-o lună, printr-un soare
Ne vom face val de mare,
De i-om pune căpătâi
Sfintei dragoste de-ntâi!

Din ce-a fost și din ce este,
Vom renaște cea poveste:
Tu – stăpânul vieții mele,
Eu – regina vieții tale!

Din ce suntem și vom naște,
Vom simți spre a cunoaște:
Ce-i o viață pentru noi
Și-o iubire pentru doi?!

Iar din drag și dor de tine
Semăna-vom cea lumină,
De la Domnul ce iubește
Și un Înger ce păzește.

Și... ce-a fost, și ce mai este,
Va rămâne o poveste,
De-ar sfinți această lume
Cu ce suntem și rămânem!..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România-i vatra noastră

De la Dunărea bătrână
Până-n vechea Bucovină,
Din munți la marea albastră,
România-i vatra noastră.

Din Carpații legendari,
Din apa rece de izvor,
Din stejarii seculari,
Primește sevă-acest popor.

Ne mândrim cu tricolorul
Fluturând pe-albastrul cer.
Ne mândrim cu-întreg poporul
De români care nu pier.

Pe-aceste plaiuri ne-am născut
Și tot aici vom dăinui.
Aici soarele-am văzut,
Noi nicicând nu vom pieri.

Românul va dăinui
Cât va fi pământul.
Doar atunci el va pieri,
Când va pieri vântul.

poezie de (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Liviu Sergiu Manolache

Rugă disperată

Păzește-i, Doamne, pe români,
Că-s neam creștin, nu sunt păgâni,
Mai vină-le în ajutor,
Fă-ți milă și de soarta lor
Că viață duc de câini!

Naivi am fost când am sperat
Că totu-n bine s-a schimbat,
Ne-am bucurat, ne-am veselit
pe tirani i-am izgonit,
Dar rău ne-am înșelat!

Venit-au alții mai avari,
Mai duri, mai cruzi, mai ordinari...
Si nu știu cât vom mai răbda
C-om pune mâna și vom da
Cu ghioage și cu pari.

Căci foamea, frigul, traiul greu...
Te fac din miel fii un leu,
n-ai nici lege, nici păcat
Si-i vai de cel ce te-a-nșelat,
Că uiți de Dumnezeu

Si-n numele a tot ce-i sfânt,
Te prinzi de cer, intri-n mormânt...
De-aceea, Doamne, fă ceva,
Alungă jalea, căci așa
Blestemu-i pe pământ.

Prea Bunule, noi am greșit
Insă pedeapsa ce-am primit
E mult prea grea și e păcat,
Ajunge cât am îndurat,
Căci prea scump am plătit.

Păzește-i, Doamne, pe români
Că-s neam creștin, nu sunt păgâni,
Mai vină-le în ajutor,
Fă-ți milă și de soarta lor
Că viață duc de câini!

poezie de din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România, pământ sfânt

Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.

Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.

Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.

Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.

Străbunii noștri-au apărat
Cu viața, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn și mormânt.

Auzim cum crește iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albește barba
Până ne-înghite pământul.

Dacă vrem fim stăpâni,
Hai facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.

România-i pământ sfânt.
E țara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.

poezie de (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Neam... de dinainte...

Am fost de viță Burebiști,
De Decebali, nu securiști,
Din viță nobilă de daci,
Primordială, nu săraci!...
Am pus curaj în adevăr
Căci nu știam de-al Evei măr,
Era în noi doar o ființă,
Spre nemurire o credință!...
Am fost și țepele lui Vlad,
Zăgazul unui neam de brad,
Am pus ca temelii Ștefani,
Am fost un zimbru printre ani!...
Nu ne-a ajuns și-am spus – Pe cai!
Viteji ca nume într-un Mihai,
Dar nimeni n-a venit cu scuza
Și n-au știut c-am fost și Cuza!...
Am fost prin toate voievozi,
Onești, cuminți dar nu nerozi,
N-am arătat c-am fi novici,
Prin gând am fost Eminovici!...

Am fost de viță... cum am fost,
Obiect pierdut i-acum de rost?
Ni s-a borșit vița... de vie?!
Eu totuși sper vița-i vie!...

poezie de (10 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Chemarea iubirii

În fiecare clipă, de pretutindeni, răsună chemarea iubirii:
Noi ne înălțăm către cer, cine vrea vină cu noi?
Noi am fost în paradis, am fost prieteni îngerilor,
Iar acum ne întoarcem acolo, căci acolo este tărâmul nostru.
Noi suntem mai presus de orice paradis,
mai nobili și mai puri decât îngerii:
De ce să nu ne ridicăm chiar deasupra acestora?
Țelul nostru este Suprema Maiestate.
Ce are de-a face perla cea fină cu lumea plină de noroi?
De ce ați coborât aici? Luați-vă bagajele și mergeți înapoi.
Ce este acest loc?
Șansa este cu noi, sacrificiul este al nostru!...
Precum păsările mării, oamenii vin din ocean, oceanul sufletului.
Cum ar putea această pasăre, născută din mare, să-și facă cuib aici?
Altfel cum ar putea valul urmeze valului ce vine din suflet?
Valul numit "Nu sunt eu Stăpânul tău?" a venit
și a spart vasul acestui corp;
Iar atunci când vasul este spart, viziunea clară revine
Și odată cu ea (survine) fuziunea deplină cu EL.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.
Constantin Păun

Istorie de neam statornic

Drumețule.. sau cine ești, oricine...
Să afli, dacă vrei, că din adânc venim,
Noi suntem una cu pământul, țara
E ce-a zidit al nostru statornic mare neam,

Istoria... e pilda cea mai vie,
Și munții de-ar vorbi, dar nu doar ei,
Ci orice brad, ori râu, un șes, o ie,
Poartă-n secret strămoși, părinți de-ai mei.

Răscruce de istorii, de drumuri, după glorii
Ne-a procurat dușmanii pe puncte cardinale,
Dar nu... știe lumea, drapelul glorios,
N-a coborât de acolo, bătălia s-a dat jos...

Supreme jertfe, de frunți de fii și soți,
Au lunecat sub brazde, s-au stins lumini în gene...
Un Horia, drapelul întruchipat de moți,
A încins tărie în ape, în stânci, păduri, poene...
....................
... Și iată curcubeul, Arhanghel ce sărută,
Cojocul sfânt al țării și armia călare,
Porni în zbor ca șoimul, el ȘTEFAN și cu țara.
Și brațul lui și pieptul și-l pune la hotare.
................
N-a fost pământul undeva mai sus...
Și nici păstrat sub cheie în casele de bani,
L-a apărat mulțimea, români care s-au dus,
Deși cum vine vorba, au fost mai mulți țărani.
...............

poezie de (1979)
Adăugat de Constantin PăuncSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Comunismul e o utopie...! E cel mai greu blestem ce a căzut pe neamul românesc! Viitorul o va dovedi. Pe noi o să ne terminați, dar veți fi blestemați, din neam în neam, de copiii și nepoții voștri, cărora le-ați închis ochii de dragul unei idei sortită eșecului! Noi cei de aici vă iertăm, dar istoria nu iartă!

în ultimul cuvânt adresat judecătorilor după a doua condamnare
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

De ce

Aici v-a rămâne întuneric
Căci pământul, nu e veșnic.
Cum nu e oricare astru...

Prin praf de stele rătăciți
am trecut pe aici, va ști...
Cineva? Ce după noi va fi.

Sau tot noi,.. de prin găuri negre
Adunați și din nou frământați
Vom fi la nesfârșit prin stele
aruncați..

Și ni se va pare cunoscut
Totul la fiecare început
În întrebarea...
De ce ne-am născut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook