Șarpele
Noi, astăzi n-am fi existat,
-Să ne-amăgim cu chiu cu vai-,
De nu ar fi intrat în rai,
Vestitul șarpe, blestemat
Iar Eva, s-a destrăbălat,
Că și Adam în acel plai,
Avea un șarpe fără bai,
De ce, parșiva l-a schimbat?
Se pare că, deși plăpândă,
Era cum zis-a, cam flămândă:
- "De cele ce s-au întâmplat,
Adame-mi pare foarte rău
Că ai și tu, e-adevărat,
Dar este vai de capul său!"
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2010)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre existență
- poezii despre Eva
- poezii despre Adam și Eva
- poezii despre Adam
Citate similare
Ofilire
Se joacă toamna-n felul său,
cu raze dulci de soare,
mă-ntreabă dacă-mi pare rău
c-a ofilit o floare.
Mă uit la ea, și îi zâmbesc,
și-i spun că nu îmi pasă,
că, și-ofilită dacă e,
o floare-i tot frumoasă.
E-adevărat, parfumu-i piere,
culoarea s-a schimbat.
Sămânța-i este renviere
într-un boboc curat.
Răsare fraged, înflorește,
e-al fluturilor rai
și-o altă toamnă-l ofilește...
A fost copil, în mai...
Clipește toamna și îi place
că rostu-i e-nțeles,
iar eu îi spun că n-am ce face
pentru că... n-am de-ales...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre zâmbet, poezii despre toamnă, poezii despre jocuri, poezii despre frumusețe sau poezii despre fluturi
Marea și Sfânta Poartă
Adam și Eva, știm precis,
Că fericiți au fost, deși,
Îi puse dracul într-o zi,
Din măr să guste-n Paradis
Și de atunci li s-a prezis,
Că izgoniți din Rai vor fi,
Iar ei spre a putea ieși,
Măreața Poartă s-a deschis
Că mulți aspiră să o vadă,
Se tot vorbește, ca de-un vis
Și-n Rai intrăm făr-de tăgadă,
Ca buni creștini, -ne este scris-
Dar nu există vreo dovadă,
Că de atunci, s-a mai deschis.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre sfinți, poezii despre mere, poezii despre fericire sau poezii despre draci
Pacey: Știu că nu prea putem lua înapoi tot ce s-a întâmplat între noi. Și nici nu aș îndrăzni să cred că pot rezolva totul cu o conversație pentru că nu așa se procedează. Dar am tot vrut să-ți spun că-mi pare rău, Dawson. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat primăvara asta. Pentru rolul pe care l-am avut eu în tot, pentru suferința pe care ți-a provocat-o. Și îmi pare foarte rău că am distrus prietenia noastră pentru că îmi lipsește foarte mult. Și oricât de îndepărtată ar fi, aștept cu nerăbdare ziua în care vom fi din nou prieteni.
replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre suferință sau citate despre primăvară
Ratarea ocaziei
Când te îndeamnă la păcat,
Femeii șanse să nu-i dai:
Divorț de Eva de-ar fi dat,
Adam era și-acum în rai.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre religie, epigrame despre rai, epigrame despre femei, epigrame despre divorț, epigrame despre Eva, epigrame despre Adam și Eva sau epigrame despre Adam
Precauție
Aflând că-n mioritic plai,
Hoția nu avea remediu,
Deși el semăna c-un rai,
Ne-a ocolit și Evul Mediu.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prudență
Remușcarea
Șarpe este remușcarea,
Mușcă, strânge arătarea.
Celui prins de remușcare,
I se pare noaptea mare;
Vai de sufletu-i sărman,
I se pare ziua an!
pamflet de George Budoi din Păcatele și Păcătoșii (20 octombrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
"Medicină naturistă"
Viagra epocii apuse,
E-nlocuită-n cânt de harpe
Cu melodiile hinduse,
Ce saltă capul de la șarpe!
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre șerpi, epigrame despre muzică, epigrame despre medicină, citate de Dan Căpruciu despre medicină sau epigrame despre India
Adam și Eva în rai afectați de modă maxi
Cheltuială de soție
Pe Adam să-l usture
A schimbat frunza de vie
Cu una de... brusture!
epigramă de Gheorghe Gurău (iunie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre soție, epigrame despre schimbare, epigrame despre modă, epigrame despre frunze, epigrame despre căsătorie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Adam și Eva
Adam și Eva duc trai pe vătrai,
În vremea-n care stau cuminți în Rai,
Până când ea netoată, el neghiob,
Tot legănându-se într-un scrânciob,
Crezând că Domnul trage aghioase
Și n-o să vadă ce se întâmplase,
Ea-ntinse mâna și luă o poamă
Ce era interzisă, bag de seamă,
Și-i dete lui Adam o-mbucătură,
Că-l năucise, melițând din gură.
Nici bine gustul el nu îl aflase,
Că Domnul lângă ei se-nființase
Și vru să afle de la ei povestea;
De unde vin pornirile acestea.
Eva spuse că șarpele-o-nșelase,
Cu dulci făgăduinți o încântase.
Luase poama și momind perechea,
De pe atunci îi apucase strechea.
Cine era de vină nu se spuse;
Ea se cam fofila, el nu știuse.
Pe șarpe amândoi au tăbărât,
Că-n treaba asta coada și-a vârât.
Și înflorind de zor acea minciună,
Își cântau unul altuia în strună,
Până lui Dumnezeu i s-a urât,
Lăsându-l pe Adam cu măru-n gât.
- Voi mi-ați călcat porunca mult prea iute,
Spunând acum și vrute și nevrute.
Nu fapta, cât minciuna gogonată,
Nu pot s-o fac uitată, sau iertată.
Multe pretexte, vorbe în doi peri,
Uitând că nu m-am născut nici eu ieri.
Nu v-a fost bine-n Rai, stând amândoi,
Scutiți de griji, necazuri și nevoi.
S-au lamentat: - Nu ăsta-i adevărul,
Ci șarpele ne-a ispitit cu mărul!
Cum Domnul n-a vroit în Rai gâlceavă,
I-a azvârlit pe amândoi în pleavă.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre adevăr și minciună, poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre trecut sau poezii despre naștere
Gaura de șarpe
Eu râdeam din gaură de șarpe
Șarpele râdea la gura sobei
în timp ce sobarii alergau după caii de lemn putrezit.
Șura plângea!
Plângea plânsul cu lacrimi de șuier.
Mieunau troienele.
Se scăldau buruienile.
Eu râdeam cu capul pe fluier
într-o gaură de șarpe
de un șarpe păzit.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre lemn, poezii despre gură sau poezii despre cai
Primii bețivi?... Adam și Eva
S-au îmbătat, prinși de plăcere,
Sorbind, lascivi, în zvon de harpe,
Un cocktail din venin de șarpe
Asezonat cu suc de mere.
epigramă de Eugen Deutsch din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre senzualitate, epigrame despre plăcere, epigrame despre mere sau epigrame despre alcoolism
Otravă
A sîsîit o viperă,
A sîsîit o cobră,
A sîsîit un șarpe cu ochelari,
A sîsîit șerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strîngă
Cu încetinitorul de șapte ani
Lăsînd impresia că mă ajută
Și mă stingeau puțin cîte puțin
Pînă la inghițire
Cu o foame fără de remușcări.
Am pus piciorul pe capul unui șarpe
Și l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Și l-am strivit
Cînd am ajuns la vipere
Și am pus piciorul pe capul lor.
S-au umilit, cerînd îndurare
Că nu au avut de ales
Și nici cale de întors.
Vipera și șarpele cu clopoței
Zăngănește prostește.
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Și cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sîsîie vipera și șarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stilpului de execuție
Lasind pledoaria vieții
Și serpii adevărați în munți,
Iar omul șarpe sfîrtecat
De propria lui ființă!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre picioare, poezii despre ochelari, poezii despre nebunie sau poezii despre munți
Otravă
A sâsâit o viperă,
A sâsâit o cobră,
A sâsâit un șarpe cu ochelari,
A sâsâit șerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strângă
Cu încetinitorul de șapte ani
Lăsând impresia că mă ajută
Și mă stingeau puțin câte puțin
Până la înghițire
Cu o foame fără de remușcări.
Am pus piciorul pe capul unui șarpe
Și l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Și l-am strivit
Când am ajuns la vipere
Și am pus piciorul pe capul lor,
S-au umilit, cerând îndurare
Că nu au avut de ales
Și nici cale de întors.
Vipera și șarpele cu clopoței
Zăngănește prostește,
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Și cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sâsâie vipera și șarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stâlpului de execuție
Lăsând pledoaria vieții
Și serpii adevărați în munți,
Iar omul șarpe sfârtecat
De propria lui ființă!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectacolul de la Astra-Dinamo
Într-o seară a avut o revelație
Antrenorul Marius Șumudică.
La Giurgiu voia să facă senzație,
Dar a devenit un rușinică.
Pe câini, aproape i-a primit
La-nceput, Steaua a înjurat
Și era foarte fericit
Pe bancă calm s-a așezat.
Vai, dar ce păcat...
Când era mai liniștit
O brighetă a zburat,
Iar atunci a înnebunit.
În umăr lovit,
Dar de cap s-a ținut
Se dădea așa rănit...
De râs s-a cam făcut.
Nu avea scăpare,
Rău îl mai durea.
Era tragedie mare,
Circ frumos făcea.
Suporterii-au făcut "pact"
Și-alte obiecte-au aruncat,
Iar acest superb act,
Frumos s-a terminat.
Trebuie să dea la actorie,
Să fie și de alții apreciat
Aceasta e noua lui meserie,
Rolul bine l-a jucat.
Un spectacol a oferit
Unii mult s-au distrat.
Bilet n-au plătit
"Toate cele bune" i-au urat.
La circul gratuit,
A fost nebunie mare
Multe "aplauze"-a primit,
Că doar nu-i un oarecare.
De tine-am râs seara toată,
Cel mai bun actor ești
Te-așteptăm altădată
La noi, Acasă-n București!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (28 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre actorie
- poezii despre tragedie
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râs
- poezii despre plată
- poezii despre meserii
Fără inspirație
Sunt cufundat în neputință
Oricât încerc și am voință,
Dar n-am idee, nici cuvinte,
Nimic nu văd, mi-e goală minte...
Și sufletul mi-e gol la fel,
Nu simt emoție, n-am țel,
Este ca și cum aș fi mort
Epuizat, fără efort...
Și-mi face rău și nu am leac,
Simt gol în inimă, în stomac,
Mă uit la tot ca printr-o sticlă...
Sunt ca un autist, mi-e frică.
Și boala parcă nu mai trece
De multe zile, peste zece,
Se pare c-am atins finalul...
S-a dus poemul, carnavalul.
E-o zi când pierzi, se pare, totul,
Cum de-ar fi existat complotul
Nepus la cale, dar prezent...
În fond, un semn de... impotent!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre moarte, poezii despre medicină sau poezii despre inimă
Urmașii hoților din Roma
Vru Roma ca de ei să se salveze,
Căci hoții mișunau pe orice stradă
Și reuși, curmând oricare sfadă,
În Dacia mai toți să-i exileze
De-atunci, ei continuat-au să viseze,
Ca Roma iarăși pradă să le cadă
Au folosit "emanciparea" nadă,
Dorind urmașii să-și îndestuleze
Iar vremurile astăzi s-au schimbat
Urmașii-n Cizmă s-au "repatriat"
Dar stirpea lor, la noi nu a pierit,
Mereu ne fură-n chip nemăsurat,
Îi întâlnim cum nu ne-am fi dorit
Și astăzi, în structurile de stat.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre salvare, poezii despre dorințe sau poezii despre Roma
Steaua noastră
Privesc pe înserat la stelele ce strălucesc
Este un peisaj dumnezeiesc
Am căutat cu disperare-o stea
Ce-ar putea să fie steaua mea și a ta
Cred că ne-am cunoscut acolo sus în ceruri
Cum am ajuns aici sunt doar misteruri
Eu știu că ne-am iubit indubitabil
În mediul cel de sus imponderabil
Te-ai plictisit să mai plutim aievea
Și-ai hotărât, cum a făcut și Eva
Jos pe pământ să încercăm se poate
Să ne iubim măcar o zi și-o noapte
Eu ți-am propus să amânăm un an
Desigur că l-am consultat și pe Adam
Dar tu mi-ai spus, cu nasul cam pe sus
Că nu concepi, că timpul s-a cam scurs
Chiar dacă nu ți-am dat dreptate
Am hotărât să locuim de Eva și Adam nu prea departe
Aproape de apartamentul lui
Era în București, Șoseaua Nordului
Și după ce Adam s-a-ndrăgostit de tine
Eva voia în lume să fugă doar cu mine
Ne-am amintit că nu demult
Noi pe pământ am coborât
Și uite-așa iubirea noastră
A început să ofilească
Și-atunci, eu disperat ți-am spus
Să ne întoarcem colo sus
Pe... steaua noastră
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre început, poezii despre șosele, poezii despre peisaje, poezii despre nas sau poezii despre imponderabilitate
Amintiri
O! copilăria vieții,
Floarea mea de neuitat!
S-au dus zorii tinereții
Acum totul s-a schimbat.
Nu mai suntem împreună,
Să umblăm pe sub castani.
Timpu-n barbă păr mi-adună,
S-au dus toți aceea ani!
Turmelor de oi din coastă
Nu le mai suntem ciobani.
Câinele în urma noastră
N-a fugit de ani și ani;
Azi, singuraticul castel,
Pe nisip nu-l mai păzim.
Aș mai vrea să fiu la fel
Și-mpreună iar să fim.
Nici pădurea cea vestită,
Astăzi n-o mai colindăm.
Pare mai îmbătrânită,
Iar noi parcă ne visăm.
Și prin grâne coapte vara,
Împreună nu fugim;
Lilieci, în toată seara
Pe la colțuri, nu pândim;
După cuiburi prin pădure
Prin copaci nu ne urcăm;
Vara printre rugi de mure
După iepuri n-alergăm.
Au trecut toate acestea
Iar azi nu mă recunoști.
Mi-am uitat copilăria,
Locul nostru de povești!
Unde-or fi toate acestea?
Acum totul s-a schimbat.
Să-mi revăd copilăria
Am venit din nou în sat.
Azi e liniște nebună,
De copii satu-i pustiu.
S-a adus în sat lumină,
Iar mulți nici nu mă mai știu.
Căsuța noastră cu ceardac
Micuță printre meri se vede,
Ierburile-au crescut în prag.
De când părinții au plecat, se pierde.
Mi-amintesc vecinul Nani:
Când pe calu-i alb suiam
Mă-ndemna cu vorba-i dulce.
Eu ca-n filme călăream.
N-am ajuns sportiv de clasă,
Cum dorința o aveam.
Dar și astăzi eu în minte
Vorba-i dulce o mai am.
"Domnul" Cojocaru care,
Ce pe toți ne-a învățat,
În decursul vieții sale
Fost-a domn adevărat.
Cu bastonul său în mână,
Parcă și azi îl zăresc,
Ne zicea câte-o "dojană''
Cu a lui suflet părintesc.
Nicu Alexa cu vioara
Pe la baluri ne cânta.
Ne-aduna în toată seara
Cum vacanța începea.
Moș David, vecinul nostru,
Un pescar desăvârșit.
Ne ducea pe toți în Ostrov.
Ca pescar ne era ghid.
Pe sub pietre, pe la cioate
Noi cu mâna pescuiam:
Pești și raci, iar câte-odată
Câte un șarpe noi scoteam.
poezie de Adrian Timofte din Comuna Păltiniș - file de monografie (2012)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre învățătură, poezii despre vioară, poezii despre vecini sau poezii despre vacanță
Păcatul
Dacă Eva și Adam
Nu erau goniți din Rai,
Noi și astăzi mai trăiam
Fără soacre! Și ce trai!
epigramă de Marian Popescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre soacre sau epigrame despre prezent
Mister mioritic
Mai populari și mai cu fală,
Ca un Ștefan, ca un Mihai,
Ca Dan, fost căpitan de plai,
Sunt azi, Păcală și Tândală
Ei, politicieni cu școală,
Domină totul fără "bai",
Precum Sân' Petru face-n Rai,
Imuni la tot, ne bagă-n boală
Și o dilemă colosală,
Ne macină, -nu-i prima oară-,
Văzând prostia capitală,
Ce ne conduce, ne-nconjoară
Și devenit-a fenomenală:
E-a lui Păcală,-a lui Tândală?
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre prostie, poezii despre popularitate, poezii despre politică sau poezii despre imunitate