13 strofe despre mancurţi

Ei ne hăcuiră graiul
Şi doina, şi harta!
Ei, care astăzi vânează
"Literatura şi Arta!"

Ei datina o spurcară
Barbar şi sinistru!
Ei, care astăzi adulmecă
Revista "Nistru"!

Ei gâtuiră prădalnici
Biserici frumoase!
Ei ne răstigniră pe crucea
Lui '46!

Ei ne-au mânat spre Siberii
Cu pistolul din urmă!
Ei ne-au scos din ogradă
Văcuţă şi turmă!

Ei au dus omul la ocnă
Pentru trei ciocălaie!
Ei ne remodelează fiinţa
Pe diferite ilaie!

Ei pe dealuri lăsară
Să năvălească tutunul
Ca friţul cel fără de milă
Cu tancul şi tunul!

Ei marchează locul
Unde-n ţărâna mănoasă
Se va crăci uzina
Ca la dânsa acasă!

Ei otrăvesc pământul
Şi izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata să tragă
În cei care-şi cer alfabetul!

Ei linguşesc străinul
Cu struguri şi glume!
Ei spun: "zdrasti"
Propriei mume!

Ei spun că Ştefan cel Mare
Armonia urbană o strică.
Ei ne-au minţit la şcoală
Că nu avurăm nimică!

Ei se urcară pe ghebul
Numelor noastre strâmbate
Să ne anunţe că-n poartă
Viitorul cel mare bate!

Ei printre mormintele noastre
Cu medalia-n dinţi, cu folosul,
Aleargă în cuşti fericiţi
Ca javra cu osul!

Ei prin lacrimă graniţi
Trag şi-n două o taie!
Ei, înnodaţii neruşinării!

Huideo, potaie!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetorile

Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care ştiu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt seminţe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
şi au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi şi despre Ossana eternităţii.
Ne-au iubit şi sărutându-ne
ne-au scos ochii.

Orbi acum, – să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistola lui Ştefan cel Mare

Pentr-un blid vai de merinde
ţara astăzi iar se vinde

Pentr-un boţ de mămăligă
din mormânt Ştefan ne strigă

Moldoveni de peste tot
să le-o dăm iar peste bot

Că tot cară şi iar cară
de ne-au făcut de ocară

Că ne-au scos vai la mezat
şi-al copiilor scuipat

Şi ne-ar vinde de-ar putea
şi roua de la cişmea

Ca toamna când s-o culeagă
zădărnicia-i întreagă

Ca puful de păpădie
tot mai cald o să ne fie

Cât o fi iarna de lungă
brânza lunii să ne-ajungă

Şi-o să vină primăvara
când o face brânză cioara

Şi ne-o da miere cioroiul
hai pe cai tătari şi roiul

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (10 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii la care ne gândim dintr-o dată, fără motiv aparent, sunt cei care ne-au flatat ori ne-au umilit într-un moment sau altul al existenţei noastre. Sunt singurii de care ne amintim după ani, chiar şi atunci când au dispărut de tot din orizontul nostru.

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O.P.C

Ofer protecţie canină...
Cine, vă-ntreb, este de vină
Că mulţi înşală, mint... Vă jur
Ca cel mai hoţ, e cel român.

Organul pentru călărit...
Ne-au tot furat, ne-au tot minţit...
Pe cine să mai crezi acum
Sărman român rămas pe drum?!

Consumatori... la drumul mare
De expirate pentru care,
Dăm banii pe medicamente,
Înmormântări, ori... dividente.

Bomboane pe stomacul gol,
Cafea, ţigări şi rockenroll...
Un "COLECTIV" drept pentru care
Se trece la retrogradare.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?

Am intrat şi noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au trimis numai deşeuri,
Ne-au minţit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Şi cu asta ce-am făcut?

Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Şi cu asta ce-am făcut?

Unde sunt seninătatea
Şi mândria ce-am avut?
Azi domneşte laşitatea,
Şi cu asta ce-am făcut?

Şi-uite aşa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără ţară,
Căci cu asta ce-am făcut?

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem despre-un înger

(în memoria poetului Grigore Vieru, născut la 14 februarie 1935)

Te-ai dus mult prea devreme printre îngeri,
Pământul drag fiindu-ţi iar aproape,
Cu dorul cel durut în glas, cu frângeri
De lacrimi grele înnodate-n pleoape.

Auzi acolo vocea mamei calmă,
Asculţi iar doina dulce şi izvorul,
Şoptind îl ţii-n căuşul cald, în palmă,
Ca să stropeşti ograda şi ogorul.

Te-ai dus să-l rogi, poete, înc-o dată,
Pe Eminescu nemuririi noastre,
Cu inima ta mare-n mâini purtată,
Ca să ne judece el dintre astre.

Te-ai dus purtând în suflet trei culori
Şi-o singură fiinţă românească,
Te-ai dus la Prut să faci alt pod de flori
Pe care Domnul să-l înveşnicească.

Te-ai dus să îţi visezi tu iarăşi neamul
Că-ncape într-o singură icoană,
Cu crucea-n mână să te-nchini la hramul
Bisericii din anii de prigoană.

Te-ai dus să-ţi strigi în cer durerea-ntreagă
Şi grea de pe pământ înstrăinat,
Iar rănile din viaţa lui pribeagă
S-arăţi că încă nu s-au vindecat.

Te-ai dus plângând pe cei duşi în Siberii,
La tâmple cu pistol mânaţi din curţi
De stele roşii, nerăbdând vederii
Pe cei ce tot uitat-au, pe mankurţi.

Te-ai dus ca să nu-i vezi deloc la faţă
Pe cei ce şi-au uitat azi alfabetul.
Te-ai dus să lupţi şi-acolo,-n altă viaţă,
Alături cu alţi fraţi veniţi cu-ncetul.

Te-ai dus visând al pâinii abur moale
Din Basarabia iubită, dragă,
La Prut cum şterge graniţa din cale,
Ca să vedem o Românie-ntreagă.

poezie de Cătălina Orşivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan cel Mare şi Sfânt - 500

Destinul crud lovi sinistru:
Cetăţile, al ţării scut,
Ce le-ai durat cândva la Nistru
Azi le cinstim, dar de la Prut!

epigramă de Cornelius Enescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile Tale

Mâinile Tale, dulce Isuse,
mâinile care din lut ne-au creat,
întinse pe lemn se lăsară străpunse,
o, mâinile Tale ce totul au dat!

Gleznele Tale, glezne trudite,
pline de colb, şi de spini, şi de dor,
pe lemnul ruşinii au fost ţintuite,
ca dreaptă răsplată a dragostei lor...

Fruntea senină ca zările-albastre,
plină de milă adânc s-a plecat,
primind diadema batjocurii noastre
drept cel mai de seamă triumf de-mpărat.

Buzele Tale, pe care stătură
vorbele sfinte din cer coborând,
gustară paharul de fiere şi ură
şi râuri de sânge lăsară iertând.

Inima sfântă, floarea ascunsă,
cerul întreg părăsindu-l, veni,
de-o suliţă rece să fie străpunsă,
adânc vinovată c-atât ne iubi.

Dragostea care din Tatăl purcede,
plânge şi astăzi cu-acelaşi suspin.
Dar oricare suflet aude şi crede,
în dragostea sfântă se-alină deplin!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Hai să stârpim incompetenţa
Destinului ce îl avem în mâini,
Corupţia şi-indiferenţa,
Treziţi-vă, treziţi-vă, români!

O molimă ne decimează
Şi ne reduce la tăcere,
Iar ochii noştri lăcrimează,
Când ne-agresează a ei putere.

Ne-au jefuit şi ne-au vândut,
Cei care frâiele ne-au luat,
Aleşii în care am crezut,
Cu vorbele lor goale ne-au calmat.

Istoria se tot repetă,
Răcneşte Ştefan din mormânt
Şi-n România imperfectă,
Nimic nu se mai 'nalţă drept şi sfânt.

Hoţia şi incultura-s demne,
Iar impostura zace-n nişte câini,
Se pune gaj şi pe blesteme,
Treziţi-vă, treziţi-vă, români!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele din Carte

Atât de mult ne-au cercetat
Cuvintele din Carte
Că nu ne-au mai preocupat
Lucrările deşarte.

Gustând în fiecare zi
Dulceaţa ce-o emană
Putem spre Rai călători
Servind din sfânta mană.

Ne-aduc alin în încercări,
Ne modelează fiinţa,
Ne-au dat şi dau orientări,
Alungă neputinţa.

Că-s îmbrăcate cu Duh Sfânt
E foarte clar; se ştie
Sunt dătătoare de avânt,
Conduc spre veşnicie.

Ne-au cercetat şi prin mustrări
Să corectăm purtarea
Parte s-avem de îndurări,
Să nu uităm chemarea.

Ce taine-adânci şi ce comori
Se-ascund prin pagini fine
Expresii pline de splendori
Creează stări senine.

Atât de mult ne-au cercetat
Cuvintele din Slavă
Că am pornit imediat
Spre veşnica Dumbravă.

poezie de George Cornici (6 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziduri

ne-au zidit în concepte cu cărămizi de timp furate
ne-au pus drept monede cu chipurile şi vieţile noastre
credite pentru viitor, în buzunarele lor

ne-au pus cămaşa timpului hoţiei din ei, răpindu-ne încă odată libertatea
şi-au construit castele călcându-ne pe suflete
ne-au golit viitorul, chiar şi pentru copii care nu sau născut

în săli uriaşe stabilesc doar destinul găştilor, sub semnul crucii întoarse
semn fără Dumnezeu
Palatul Poporului a fost şi este cea mai groaznică pagină de istorie, din noi
în subteranele lui sunt înlănţuite şi strigă două epoci
cei morţi, cei vi şi fără libertate până în 90 şi cei de după, fără viitor

din realitate au făcut o mass-media uriaşă mincinoasă pe ecranele ochilor tuturor
au pus un film nesfârşit cu minciuna lumii lor în culori pastelate
cu falşi duhovnici şi măşti de circ, cu analfabeţi
cu saltimbanci îmbrăcaţi în politicieni
cu magistraţi din lumea lor

au decapitat suflete transformându-le în gunoiul oraşelor
dincolo pe străzile tuturor
le-au prostituat copilăria, fetiţe care încă nu au uitat păpuşile
au deschis cimitire pentru cei furaţi de organe ca să fie îngropaţi goi
au pictat cu sânge şi moarte sensuri fără drumuri
vânzând iluzii care nu există
au furat şoselele şi au îngropat în asfaltul ciocnirilor
lacrimi şi suflete fără voia lor

în haznale mulţi copii se joacă cu moartea care i-au răpit
înecaţi
multe şcoli au rămas fără ei
doar satele părăsite strigă la dealuri şi văi
unde sunteţi voi, copii din noi?

doar pământul a rămas şi cocioabele care stau să cadă
vorbind cu nopţile
cu zidurile dintre noi

poezie de Viorel Muha (iulie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insula Crăciunului (Christmas Island)

Într-o zi s-au profilat pe cer
dealurile tale solitare ca nişte nori, o turmă,
ne-au confirmat poziţia navei
şi ne-au întărit încrederea în noi,
şi am trecut, şi ai rămas în urmă.

poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul vechii Dacii vrem

Când peste Prut rusificat-au Ţara,
Iar alţii vor enclave în Carpaţi,
Să ducem grănicerii sus pe Nistru,
Sărbătorind Unirea dintre fraţi.

De mii de ani ne-au divizat imperii,
Fost-a ca mierea plaiul strămoşesc -
S-au pripăşit şi alţii... Astăzi, frate,
Nu le mai place graiul românesc.

Bolnave minţi ne spun cum că-n Moldova
Trăiesc hibrizi, românii nu-s români,
Că-n zecile de ani de plagă rusă
Confraţii au uitat de Muşatini.

Când limba românească-i umilită
Pe daco-getic, aspru plai străbun,
Noi vom cânta mereu Hora Unirii,
Vom aştepta să vină Ceasul Bun.

Nu ne mai amăgiţi cu baliverne,
Nu vrem poduri de flori... Unire vrem!
Astăzi ne este scris, prin suferinţă,
Să izbăvim al neamului blestem.

Vom aştepta... Cândva vom trece Prutul,
Capul de lup pe steagul tricolor
Va re-ntregi pământul vechii Dacii,
Nemuritor, cu noi spre viitor.

poezie de Mugurel Puşcaş
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mafia PSD-istă (pamflet)

A fost odată un coşmar,
A fost în România,
O mafie de PSD-işti,
Ce ne-a stârnit mânia.

Avea în frunte-un infractor,
Un dublu condamnat,
Un mafiot cum n-a mai fost,
Din Iad parcă scăpat.

Minţeau că sunt socialişti,
Săraci şi democraţi,
Dar erau neocomunişti
Şi putred de bogaţi.

Ne-au divizat şi stpânit,
Cum nu am fost vreodat',
Căci cu TV-ul ne-au minţit
Şi ne-au manipulat.

De va da Dumnezeu cel Sfânt
Să ne trezim cândva,
Ei nici de-ar fi deja-n mormânt,
Nu vor scăpa!

pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (11 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armata lui Ştefan cel Mare a fost mică, dar geniul lui militar a fost colosal, fiind considerat, de către cronicarul polonez Jan Dlugosz un geniu militar mai mare decât Alexandru Macedon şi Iuliu Cezar. Fără prezenţa lui Ştefan cel Mare pe firmamentul politic al lumii, n-ar mai exista astăzi popoare de origine latină, anglo-germană sau slavă, în general, creştine.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epopeea naţională

Cum ne-au tot minţit pe faţă
Şi ne-au (s)muls mulţi ani din viaţă,
Toţi "eroii principali"
Sunt, de-a dreptul, criminali.

epigramă de Ica Ungureanu (2010)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reaprindeti candela

Reaprindeti candela-n cascioare
Langa busuiocul cel mereu
Degerat la maini si la picioare,
Se intoarce-acasa Dumnezeu.
Doamne Cel din slavile crestine,
Ce pacate oare-ai savarsit
Ca te-au dus acolo si pe tine
In Siberii fara de sfarsit?!
Toate le ierti,
Doamne de Sus,
Cu blandete mareata,
Chiar si pe cei
Care te-au dus
In Siberii de gheata!
Ninge frigul si pustiul ploua,
Degerata-mi este inima.

Doamne, bine nu ne-a fost nici noua
Fara sfatul si lumina Ta.
Doamne, intra si-n a mea chilie
Si-amandoi, raniti si inghetati,
Sa ne incalzim cu bucurie
Unul langa altul ca doi frati.
Toate le ierti,
Doamne de Sus,
Cu blandete mareata,
Chiar si pe cei
Care te-au dus
In Siberii de gheata!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversare

Ei ne-au urat s-avem de toate,
Copii, nepoţi şi sănătate,
Iar la plecare, printre dinţi,
Ne-au zis ceva şi de părinţi.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori îi ignorăm pe cei care ne-au făcut fericiţi şi asta pentru că uităm, ori nu ştim, să preţuim valoarea şi locul din care am plecat.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!