Pământul vechii Dacii vrem
Când peste Prut rusificat-au Țara,
Iar alții vor enclave în Carpați,
Să ducem grănicerii sus pe Nistru,
Sărbătorind Unirea dintre frați.
De mii de ani ne-au divizat imperii,
Fost-a ca mierea plaiul strămoșesc -
S-au pripășit și alții... Astăzi, frate,
Nu le mai place graiul românesc.
Bolnave minți ne spun cum că-n Moldova
Trăiesc hibrizi, românii nu-s români,
Că-n zecile de ani de plagă rusă
Confrații au uitat de Mușatini.
Când limba românească-i umilită
Pe daco-getic, aspru plai străbun,
Noi vom cânta mereu Hora Unirii,
Vom aștepta să vină Ceasul Bun.
Nu ne mai amăgiți cu baliverne,
Nu vrem poduri de flori... Unire vrem!
Astăzi ne este scris, prin suferință,
Să izbăvim al neamului blestem.
Vom aștepta... Cândva vom trece Prutul,
Capul de lup pe steagul tricolor
Va re-ntregi pământul vechii Dacii,
Nemuritor, cu noi spre viitor.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mugurel Pușcaș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre unire
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre prezent