Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Priveliște

S-a culcat o floare ca un fluture
Și-am pătruns în zi ca-ntr-un năvod.
Lângă porțile cu mult norod,
Am uitat desagii să mi-i scutur.

Holde mari își freamătă păcatul.
Știu cum râmele au dat seminți.
(Căile creșteau făgăduinți
Și-ntorceau pe după soare satul).

S-a crăpat nămeaza ca păstaia
Și își coace-aripa zborul crud.
Răstignește inima bătaia,
Cu porumbul din poveste ud.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Creangă

Lupul se îndoaie de șele cam cu greu, și se pune pe chersin. Și când s-a pus pe chersin, nu știu cum s-a făcut, ori că chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat... Atunci iedul de sub chersin, nu tacă? - îl păștea păcatul și-l mânca spinarea, sărăcuțul...

în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Vladimir Potlog

Raza mea de soare

Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Și sufletul mă doare.

Ești departe de mine
Cum luna e de soare
Și știu că plângi...
Și lacrima ta mă doare!

Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.

Nu știu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veșnic
Raza mea de soare.

poezie de (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Un minut în Piața Romană

Un greier violent
cântă cri-cri de pomană
în aerul de vară și lent
lângă Piața Romană
o cucoană își face vânt
și își dă aere toată
dacă mă crezi pe cuvânt
aș zice că e disperată
un tramvai puturos cântă
pe șinele încinse
halbele de bere din Piață
se dau învinse
timpul s-a dat jos din ceas
și se dă de pomană
greierele s-a retras
lângă Piața Romană

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

în satul cu troițe

îmi petrec timpul într-o arhitectură sacră
credința-n Dumnezeu s-a născut la țară
țărani evlavioși cu Hristos se consacră
păcatele se spală în apă de moară.

în satul cu troițe mă simt într-un rai
oameni-s vrednici preaslăvesc pământul
vântul cântă pe frunze precum la nai
miri de poveste își cinstesc legământul.

știu că minunile s-au născut la sat
veșnicia începe cu prima rugăciune
ploile mănoase din cer s-au revărsat
pământul prospere fără amărăciune.

nu vreau fie nimeni răvășit stresat
ca frați se adune oameni la împăcăciune.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

În amintirea țăranului zugrav

Azi trăiești în legenda ta
cum ai trăit în câmpuri și în sat:
Mi-aduc așa de bine aminte
de mânile tale grele ca tăvălugul
cu care pecetluiau sămânța-n arătură.
Mi-aduc aminte de ochii tăi verzi ca mura necoaptă
și de meșteșugul blând cu care zugrăveai
sfinți atât de fragezi
parcă veneau de-a dreptul din lună.
Erai prieten cu toate minunile.
O fată ți-a venit în ogradă -ți zică:
Spune-mi, spune-mi, cum s-a născut
pruncul Isus fără tată?
Într-o icoană-nchipuită de tine
i-ai arătat în aur și-n albastru ceresc:
Astfel stat-a Maria-n genunchi,
cu ciocul întins peste ea
o pasăre, plutind, a scuturat o floare.
Ce-a mai venit se poate-asemăna numai c-un vis.
Din pulberea de floare
cernută peste tânărul ei trup
fecioara Maria
a legat rod ca un pom.
Nu semăna cu-această abia șoptită poveste inima ta?
Erai numai om, și totuși când ai murit
s-a adunat mult norod în pragul tău,
crezând că fără veste te vei ridica la cer
și vei înălța cu tine satul și părnântul.

poezie celebră de din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Mărțișoarele sunt simboluri. Primăvara se reflectează în aceste talismane fragile, al căror mister s-a atrofiat, s-a vulgarizat. Taina mărțișoarelor doarme printre povești, a căror amintire s-a pierdut.

în Mărțișoare
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

S-a culcat și-a stins lumina

S-a culcat și-a stins lumina
minții pline de belele
ca să-și piardă îndemâna
de-a se tot trudi cu ele.
S-a trezit în săptămâna
strălucirii unei stele
după care întinse mâna
cu florile din perdele.

epigramă de din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Rondelul verii ploioase

Își schimbă vara cod cu cod,
De ploi; hashtag nu mai rezist!
Din ceruri, pe-un turbat zăvod,
L-asmute însuși Antihrist.

De-o săptămână stau în pod;
Să pot, aș da și-un acatist.
Își schimbă vara cod cu cod,
De ploi; hashtag nu mai rezist!

Cei de la ISU sunt în glod,
Rămași perplecși, ca la dentist.
Pe lângă ei, s-a strâns norod
Și-a răsărit și-un conțopist.
Își schimbă vara cod cu cod.

rondel de din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamei

... când ai plecat mijea de zori
și orizontul sângeriu la răsărit
împrăștia rafale de fiori
peste pământ de noapte ostenit

eu am ieșit afară pe furiș
și văd că tata plânge lângă prag
zgârcit și țărănește și pieziș
și sprijinit pe-o coajă de toiag

s-a prăbușit tot cerul peste tot
și cerul meu intern s-a prăbușit
și tu acolo, undeva, pe eșafod
te mai luptai în gândul meu cu: "N-ai murit"

și brusc am încetat te mai simt
și brusc m-am resemnat cu: "Nu mai ești"
la fel de brusc în spațiu și în timp
s-a stins un Soare mic și omenesc

și altul s-a aprins în eu-l meu
și de atunci suntem un tot întreg
și de atunci mă are-n pază Dumnezeu
și de atunci spre tine merg și merg

când voi ajunge nu mi-i dat să știu
cum voi ajunge încă nu mi-i dat
e pregătit internul meu sicriu
și testamentul meu, needitat

oricum, ași vrea plec ca tine-n zori
și orizontul auriu la răsărit
sărute cununiță ta de flori
pe fruntea altui suflet mistuit...

poezie de (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Constantin Anton

Fiecare Om își iubește satul în care s-a născut, a crescut, a iubit, a plâns, s-a bucurat de fericirile sale și ale semenilor săi.

aforism de din Mogoșești, Ființa mea - vol II
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dana Ene

Flori de tinichea

Mă rostogoleam prin ceață,
un ghem
cu sângele stând în vene.

La un moment dat,
din ulița satului natal
numai amintirea șotronului
se desprinsese de minte
și ciobul alb
ca un dinte.

Împletită
cu poveștile auzite la bunica,
limba fiarelor
îmi venea să o vorbesc.

De ciocul berzei
ce-mi adusese
ani la rând
primăvara
atârna un cuib de nuiele
și bătaia sadea
a inimii mele.

Mă rostogoleam
când în zgomotul citadin
a amuțit tibia
și-am văzut cum creșteau
în asfalt
flori mari de tinichea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu și eu...

Tu și eu...


tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu și sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
și-nc-un soare pe cer s-a mai stins s-a mai stins
și-nc-o lună pe deal s-a lăsat s-a lăsat

orice pas fără tine e chin peste chin
orice gol fără tine-i infinit infinit
căci nimic nu-i pe lume mai strein mai strein
decât omul pe care l-ai iubit l-ai iubit

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu și sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
și-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
și-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...

poezie de (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Tu și eu...

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu și sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
și-nc-un soare pe cer s-a mai stins s-a mai stins
și-nc-o lună pe deal s-a lăsat s-a lăsat

orice pas fără tine e chin peste chin
orice gol fără tine-i infinit infinit
căci nimic nu-i pe lume mai strein mai strein
decât omul pe care l-ai iubit l-ai iubit

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu și sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
și-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
și-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...

poezie de (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Ca o rană viața

În
anul
108
după
Eminescu

Am
bătut
la
porțile
cerului

Și
drept
răspuns

Mi
s-a
dat
un
nor

Ca
o
foaie
albă
de
hârtie

Acesta
e sufletul
tău

Mi
s-a spus

Iar
sângele
a-nceput

mă scrie

poezie de din Poeme infracționale (18 februarie 2010)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Plânge cidru-n cană (un altfel de colind)

Se apleacă merii pe altarul verii ăstui veac
Și lipsit de poame se îneacă-n foame cel sărac,
S-a surpat Pământul și-a fugit cuvântul din ceaslov,
Iar din cidrul rece se îmbată zece îngeri mov.

Au uitat colinda și-acum fură ghinda ce-a căzut,
Pe la porți o-nchină, stearpă de lumină și de lut
Și pe prag de casă, fulgi amari își lasă la dospit,
Gazda să-i frământe într-un vis pe frunte răstignit.

Au aprins strămoșii foc din lacrimi roșii pe la geam
Și ne fac de-ocară c-am uitat de țară și de neam,
C-am uitat de luptă și ni-i pita ruptă la hotar,
Că ne vindem sarea, Dunărea și marea, pe-un biștar.

Se apleacă merii când s-au dus boierii la vânat,
Zece îngeri mușcă gloanțele din pușcă și se zbat,
Unul câte unul, prind în pumni Crăciunul ca-n năvod,
-Unde ești, române, în ce colț rămâne-al tău norod?

Plânge cidru-n cană și otrava-n rană s-a întins
Și de-o veșnicie, nici în poezie n-a mai nins,
Mi-e livada goală, doar tulpini de smoală cresc spre cer
Și abia răzbate, aiurând în noapte,,, leru-i ler,,...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

Vârtejul și-a făcut gustul, și-n mijlocul unui drum de țară, lângă o curte, s-a înțepenit o clipă ca un sfredel, apoi s-a topit deodată, lăsând tot ce luase, baltă, la pământ. Iar cărăbușul căzu pe-o bucățică de hârtie albă și rămase acolo, amețit. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Și din capătul drumului, țanțoș, cu pieptul în platoșă, cu pintenii arcuiți, venea un cocoș. "Ia! scap de unul și dau peste altul, își zise cărăbușul; ăsta mă-nghite!" Cucoșul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi la cărăbuș și a trecut mândru înainte.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Sărăcuțul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mai mult demn

a stat în genunchi cât s-a citit evanghelia
i s-a părut mai mult demn decât greu
când s-a ridicat s-a simțit mai înalt
și s-a refugiat în rugăciune

plin de simțăminte ca un călugăr în devenire
își concentra gândurile
și se simțea ușor în interior
fără cuvinte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

* * *

ea locuia în casa unui melc
și-și spăla hainele la râu.

din trup îi creșteau dimineți trandafirii
întrecându-se între ele
cum se întrec mugurii pe ram
plesnească.

ea își cobora pleoapele
și pământul devenea verde,
luna aluneca
de pe o cornee pe alta
poticnindu-se
ca un iepure speriat de umbrele nopții.

când ai apărut
păsările colibri i-au pătruns inima
orbește.

de atunci
această femeie locuiește în mine
și te iubește.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

* * *

pasărea își îngroapă zborul în eter
cum își îngroapă omul sufletul în dragoste
cum își îngroapă salcia lacrimile-n râu
cum își îngroapă plugul lama în pământ
cum se îngroapă tâlcul în cuvânt.

imaculata iarnă
cum se îngroapă-n ger
o pasăre se-ngroapă
cu aripile-n cer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook