Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mamei

... când ai plecat migea de zori
și orizontul sangeriu la răsărit
împrăștia rafale de fiori
peste pământ de noapte ostenit

eu am esit afară pe furiș
și văd că tata plânge lângă prag
zgârcit și țărănește și pezis
și spriginit pe-o coajă de toiag

s-a prăbușit tot cerul peste tot
și cerul meu intern s-a prăbușit
și tu acolo undeva, pe eșafod
te m-ai lupta-i în gândul meu cu: " n-ai murit"

și brusc am încetat să te mai simt
și brusc m-am resemnat cu: "nu mai ești"
la fel de brusc în spațiu și în timp
s-a stins un Soare mic și omenesc

și altul s-a aprins în eu-l meu
și de atunci suntem un tot întreg
și de atunci mă are-n pază Dumnezeu
și de atunci spre tine merg și merg

când voi ajunge nu mi-i dat să știu
cum voi ajunge încă nu mi-i dat
e pregătit internul meu sicriu
și testamentul meu, needitat

oricum, ași vrea să plec ca tine-n zori
și orizontul auriu la răsărit
sărute cununiță ta de flori
pe fruntea altui suflet mistuit...

poezie de (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Am obosit

Am obosit, Părinte, de-atîta alergare,
Simt cum puterea vieții se duce tot mai mult,
Și-aștept odihna care o voi primi Acasă
Cînd voi lăsa și truda, și-al apelor tumult.
Abia mai pot, o, Doamne, urc cărarea vieții,
Trăgîndu-i după mine pe-ai mei pe calea Ta,
Dar vreau să-i duc cu mine, cu toată greutatea,
Căci despărțirea noastră ar fi cu mult mai grea.

Și simt în mine dorul zbor spre Cerul Slavei
Descătușat de lutul în care m-ai sădit,
S-ajung la Tine, Doamne, în cea mai mare grabă,
Și prăbușit, Isuse, -Ți spun: Am ostenit...

Mi-e dor de clip-aceea ca de izvorul vieții,
Apropie-ntîlnirea, o, Mirele meu drag,
eu aștept cu trupul pătruns de oboseală,
Să trec, cu osteniții, al biruinței prag.

Dar știu că alergarea eu încă n-am sfîrșit-o
Și nici lucrarea sfîntă la care m-ai chemat.
De-aceea, o, trimite-mi din apele-ndurării
Încă un strop din harul pe care mi l-ai dat.

Să pot să merg, Isuse, cu Tine tot Calvarul,
Urcînd cu stăruință pe drumul prețios,
Ca sus cînd voi ajunge, să-mi spui cu bunătate:
"Vino acum acasă, rob bun și credincios!"

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De rădăcini

Când am plecat, nu m-am uitat în urmă,
Oricum, nu mai vedeam nimic,
Aveam ceață în ochi, să mă ridic
Speram prea mult, orbit după căldură...

Lăsam iubiri, regrete îngropate,
Prieteni, vecini, frați, câțiva dușmani,
Atunci, eu nu știam că peste ani
Îi voi iubi, de-acolo, de departe.

Plecam, un El Dorado căutând
Către comoara ce-o doream demult,
Dar n-am putut al inimii tumult
mi-l opresc, de al meu drag pământ.

Iar noaptea, când adorm, un rai visez,
Cu munți și dealuri, râuri, câmpuri, mare,
Când trezesc, febril privesc în zare
Spre ce-am lăsat în urmă, și-al meu crez

Se revelează brusc, din nonculoare:
Acolo-i curcubeul meu, lângă izvoare...!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare

Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simți?
Și de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aș putea privi?

Fără trup oare tot eu aș fi?
Aș avea aceleași amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?

Stau nopțile și mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viața asta e doar un test?

Când firul vieții brusc s-a rupt,
Luminile ușor sau întunecat
Și toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?

Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuți,
Oare pentru altcineva ar mai conta?

poezie de (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimpul meu

Cum încă zâmbet am
iar lacrimi știu să-mpart
în van
iar pânza verde de pe geam
s-a spânzurat în noapte,
Cum încă știu să merg,
să simt, să mă apropii,
iar gândul scârțâie a lemn
cioplit
eu în depărtare plec
și-adesea mângâi norii,
Cum încă vidul suflă-n anotimpul meu
iar frunze-nvie albastru,
și roșu, și auriu, ca un pictor...
eu pot scrie negru
pe fulgerul alb al timpului
golit,
înseamnă că n-am adormit
că știu a fi un
glas al vieții
(sau poate al morții?)

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-i dor de casă

Mi-i dor de casă,
Mi-i dor de tot ce-mi este drag,
De vorba mamei blândă și frumoasă,
De înverzitul meu meleag.

De-ar ști bătrâna casă
Cât de mult vreu s-o revăd!
Și stau cu ai mei la masă,
Și să n-am niciun regret.

scol în zori de zi
Când soarele răsare
Și sărut mâna mamei
Veșnic muncitoare.

Să alerg peste dealuri și câmpii,
Peste tot ce-mi este sfânt,
Să aud cânt de ciocârlii
Pe scumpul meu pământ!

poezie de (9 decembrie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Marea

Eu cred marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata apună.
văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tu ești Domnul meu

Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.

Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.

Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.

Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochiul meu

ochiul meu albastru pur
ți-a căzut pe verticală,
nu te mai feri de el,
prea frumoasă domnișoară.

peste țâța ta cea dulce
se așează ca un ied
și ar vrea ca să se culce
viseze numai mied.

parcă nu mai am vedere,
mi-a furat-o sânul tău,
s-a întins o noapte sură
peste ochișorul meu.

tot visând la mere coapte,
ochiul meu lacom din fire,
a trecut deja la fapte
și citește din psaltire.

și gândirea mi s-a rupt
mi-am pierdut deja tot eul,
tu, căzând pe dedesubt
îți sărută țâța zeul.

poezie de (27 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochiul meu

ochiul meu albastru pur
ți-a căzut pe verticală,
nu te mai feri de el,
prea frumoasă domnișoară.

peste țâța ta cea dulce
se așează ca un ied
și ar vrea ca să se culce
viseze numai mied.

parcă nu mai am vedere,
mi-a furat-o sânul tău,
s-a întins o noapte sură
peste ochișorul meu.

tot visând la mere coapte,
ochiul meu lacom din fire,
a trecut deja la fapte
și citește din psaltire.

și gândirea mi s-a rupt
mi-am pierdut deja tot eul,
tu, căzând pe dedesubt
îți sărută țâța zeul.

poezie de (27 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veniți, popoare!

Veniți, popoare, veniți!
Așa vorbește Dumnezeu:
V-am dat ce-aveam mai bun în cerul Meu,
ce-aveam mai bun,
ce-aveam mai scump,
ce-aveam mai drag.

Voi erați ca niște oi a' nimănui.
Fiecare își vedea de drumul lui.
El povara tuturor a purtat.

Nu puteam mai iert, nu puteam.
Altă cale pentru voi nu aveam.
L-am jertfit pe Fiul Meu, l-am jertfit.

Voi nu puteți știți cu ce durere
l-am părăsit pe drumul spre Calvar.

Veniți, popoare, veniți!
Așa vorbește Domnul Dumnezeu:
V-am dat ce-aveam mai bun în cerul Meu.
V-am dat pe Fiul Meu,
pe singurul Meu Fiu! pe singurul Meu Fiu!

Iată, două mii de ani au trecut.
Solii Mei pămîntu-ntreg l-au străbătut.
Azi e cea din urmă zi cînd vă chem.
Iată-n ceruri Fiul Meu preaiubit
stă cu trîmbița în mîini pregătit,
în adînc o gură neagră s-a deschis.

Veniți, popoare, veniți!

Așa vorbește Domnul Dumnezeu:
Cuvîntul ultim e cuvîntul Meu.
Veniți în ceasul cel din urmă,
azi, veniți!

Veniți, popoare, veniți!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deschide-mi o fereastră

Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Și când mă rog rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de povești -
Dar mândresc că am în cer un Tată
Că Tu ești Tatăl meu și mă iubești.

Așa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup și-apoi mi-ai dat un nume
Și-n toate după Tine m-ai făcut.

Mi-ai dat iubire și mi-ai dat credință
voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învățat totu-i cu putință
nu-i nimic ce Tu nu poți ierta...

Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ți îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calea spre tine

Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunți nu are cum
pentru că altul se-nalță
și cade la fel, uitând cine ești.
- Nec plus ultra -
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri și-n inimi.

Acum și aici suntem
doar noi și cerul albastru!
Vocea ta a rămas ascunsă undeva
în cele mai adânci cute
ale sufletului meu.
- Zborul tău pe buzele mele!
Simți sărutul meu cum se plimbă
peste tot trupul, îl cuprind,
m-amețește și mă smulge,
așezându-mă-n tine pentru totdeauna?

Păstrează un singur adevăr:
prin mine-ai găsit calea spre tine!
Acolo, o stea îți spunea:
fiecare clipă
trebuie trăită cu intensitatea ei.
O altă voce îți șoptea:
se naște un schimb delicat, limpede,
ce-adie peste tot trupul
cu fiecare atingere de matase,
cu fiecare vibrație, respirație și freamăt,
cu fiecare revărsare de har,
așa vom fi mereu:
mai fascinați de tot ce suntem,
contopiți cu absolutul.

Ne-am cunoscut
în acea atingere a infinitului,
ne căutam de atâtea vieți,
prin noi
curge zborul vieții
acolo unde universul s-a aprins.


Irina Lucia Mihalca

poezie de (18 decembrie 2014)
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înainte să te întâlnesc pe tine, Bella, viața mea era o noapte fără lună. Foarte întunecoasă, dar cu puține stele-puncte de lumină și motivații... Apoi ai traversat cerul meu ca o cometă. Brusc totul a luat foc; exista lumină și frumusețe. Când n-ai mai fost, când cometa a căzut peste orizont, totul s-a făcut negru. Nimic nu se schimbase, dar ochii îmi erau orbiți de lumină. Nu mai puteam să văd stelele. Și nu mai exista nicio motivație pentru nimic.

în Lună nouă
Adăugat de AntoniaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Eclipse Collector's Edition" de Stephenie Meyer este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -100.00- 15.99 lei.

Aniversare

S-a întâmplat atunci, acolo
Iubita mea, tu să răsari,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat vi,
Ca o rază de lumină și de soare,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat fi,
Scumpul meu luceafăr, veșnic între stele.

De ziua ta, iubita mea, îți dăruiesc,
Fericirea ce-n cuvinte nu pot -ți spun,
De ziua ta, iubita mea, îți dăruiesc,
Cuvântul bun și cald și sincer
Și te doresc, înger ce-n suflet îmi trăiești.

Și ești parfumul meu de vis
Și adierea caldă ce-n mine port
Și mai presus de tot și toate,
A mea iubirea adevărată.

te sărut aș vrea mereu,
Dar știu că eu... și știu că-i greu,
Dar cred că ai să mă ierți,
Căci inima îmi ești pe veci.

Sperantă-mi ești și paradis
Si doar tu poți să mă-ncălzești,
Căci iarnă îmi e în fiecare zi,
Când alăturea nu-mi ești.

Nebunesc doare-n suflet
Și n-aș vrea ca să te pierd,
Căci te iubesc,
Adevărat și fără alinare.

Și te-ai născut atunci, acolo,
Ai răsărit cu primii ghiocei
Și-aș fi putut jur că am simțit,
... o adiere.

De-aș fi știut,
Ce iubire minunată o să apară,
Cerul supus l-aș fi privit
Și i-aș fi mulțumit,
te-ai născut.

poezie de din Nuanțe de alb
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita mea

Ești răsăritul meu de soare
Ce-mi încălzește sufletul.
Cea mai strălucitoare stea
Ce îmi aduce cerul mai aproape.
Doream să te cunosc, când încă te visam
Acum însă, nici nu mai știu ce ești...
Ești timpul... ești gândul meu matur...
Sau ești dorința copilului din mine!
Știu cine ești!
Ești calea ce-o urmez orbește
Ești ființa de care am nevoie.
Când mi-am jurat ca nu mai vreau iubire
Tu mi-ai zâmbit și ai știut ca să mă schimbi
Ai depășit chiar orice bariere.
M-ai cucerit cu vorbe dulci ca mierea,
Nu cu amarul frunzei de pelin!
Mi-aprinzi gândirea și focul dragostei
Se aprinde în al meu suflet
Când gândesc la tine.
Ești viața însăți...
Dar ce spun... ești nemurirea!
Tu ești icoana sfântă
Ce-mi luminează noaptea
Și ziua îmi încântă gândul și privirea.
Ești mai presus de toate
Ești dor, ești bucurie, destin și nemurire
Un înger ce până ieri,
Îl întâlneam decât în rugăciuni
Și totul e real, nu este vis
Eu lângă tine, mă simt în paradis.
De asta te iubesc,
Femeie cu suflet tandru,
Înger cu suflet blând
Ești tot ce mi-am dorit.
Doar tu ai dat aripi speranței
Și șansă unei vieți... în doi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

TRISTE FLORI

Crezi că am să uit vreodată
Acele clipe care au fost?
Când cu privirea ta curată
Te uitai la chipul meu anost.

Gândul te va căuta mereu
Înconjurând-te cu drag.
Fără tine îmi va fi mai greu
Dar nu voi putea nimic fac.

voi roti mai monoton
În jurul meu va fi tăcere,
Cu stilul meu, oricum afon
Nu voi simți nici-o plăcere.

Voi trepida de mii de ori
Când mă voi gândi la tine,
Trandafirii vor fi triste flori
Înconjurându-mă pe mine.

N-am să te uit nicicând
Cât voi mai fi în viață,
Voi muri cu tine-n gând
Te voi avea mereu în față.

Valea Călugărească Martie 1966

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem în alb

lovit la rădăcină poemul a părut geme
brusc s-a prăbușit în palmele asudate
s-a lăsat frământat cu o știință a îndepărtării
de degete învățate mototolească cu sârg
pagini cu doar câteva
cuvinte scrise

se făcuse dimineață
parcă am zis ceva nu mai știu exact ce
mi-amintesc doar le-am auzit
văd cum am pus mâna pe stilou și le-am scris printre
cele câteva rânduri invizibile
cuvintele acelea de început
ce nu-s la-ndemână oricând
o clipă am avut curajul să mă aplec spre coșul cu hârtii
ridic ultimul ghemotoc pagină albă la lumina zilei
sau poate mi s-a părut

în noaptea următoare am vrut dorm
ceva nu mă lăsa în pace
parcă toate cele patru camere ale inimii deveniseră una
iar în ea se mutau locatari noi
abia atunci mi-am dat seama că nu sunt singură
și am bătut cu sfială la fiecare ușă
și mi s-a deschis

ei bine de atunci de fiecare dată
am fost invitată cu bucurie înăuntru
într-o zi am primit de la noii locatari al doilea rând de chei
și mă simt îndatorată
acum intru și ies când doresc
și nicio ordonanță de urgență nu mă poate da afară

de atunci am început cred doar
anumite cuvinte inocente locuiesc
visând în locul meu poemul

apoi treaba mea să-l scriu la lumina zilei sau în întunericul nopții
la licăririle focurilor lui Dumnezeu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce suntem

Am promis că voi vorbi
Cu Dumnezeu.
Multe întrebări musteau
În pieptul meu.

Și-n cuvânt și în lumină
M-am născut,
Străin eram, eram stingher,
În Cerul Sfânt.

M-am risipit ca un ecou
În flori de mirt,
M-am înălțat mereu mai sus,
Mai fericit.

Dar n-am aflat în drumul meu,
Oh, n-am aflat,
Adevăratul Dumnezeu
Ce-am căutat.

Lumini ardeau în Cerul Sfânt,
Mângâietor,
Iar eu, un înger pământean,
Plângeam de dor.

Și m-am întors, un pământean
Cu suflet gol...
Suntem pământ, suntem pământ
Neroditor!

În lumea noaastră lacrimi cad
În tina grea,
Chiar dacă-n suflet încă ard
Frânturi de stea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ar fi...

De-ar fi -ngenunchez de mii de ori,
Aș săruta și piatra-nsângerată...
trezesc cu tine-n brațe-n zori,
Dar tu, tu ai o inimă de piatră.

D-ar fi plângă mângâierea ta
Tânjind după săruturi de lumină,
Surâsul meu din ceruri te-ar chema
Și te-aș iubi cu patimă divină.

Ca o hermină-un gând neiertător,
Mirific, pendulând de necredință
Te-a aplecat, păcat, către-un alt țărm
Iar tu acum ești val de umilință...

De-ar fi pleci cu gândul la trecut
Și să te-ntorci... Dar cu putință-i oare?!
Un înger de lumină te-a răpit,
Iar eu te caut țărm ascuns de mare...

Cu lacrima privirea ți-aș clăti
De sângerii care-ți rănesc destinul,
Aș face tot ce omenesc ar fi...
Dar gândul meu mă-mbată precum vinul...

Și sângerii care-ți rănesc privirea
Ciopliți în gândul meu, i-aș risipi...
Al tău e timpu! - A mea nemărginirea!
Întoarce-te și nu mă părăsi!

Îți amintești?! Sub dulci înfiorări,
Ne promiteam și cerul și pământul
Dar visul nostru s-a sfârșit în zori...
Și între clipe s-a oprit cuvântul...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Si ploua...

O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar bucura.


Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc și mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.


Din bezna nopții-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.


Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înțeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.


Mințind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar știu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape

Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbești
Dar tu mereu te ții de șotii
Eu știu că tu mă păcălești.


Dar lângă tine când sosesc
Și când încerc ca să-ți vorbesc
De-odată se pornește-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.


Îți spun multe vreau mereu
Ca -ți transmit din gândul meu
Dar tu privești în depărtare
Numai de mine nu te doare.


Și astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îți spun că tu ești al meu țel
La tine însă plouă iară…

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce lucruri mărunte te pot face să te simți mai bine atunci când ești supărat? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!