Topîrceanu şi Mardare

Topîrceanu şi Mardare
De paltoane au oroare,
Primul mereu se îmbrăcă-n
Vers uşor şi elegant,
Plin de spirit şi galant,
Celălalt, rămas pe-o cracă,
Se acoperă cu păr
Şi rosteşte - să nu tacă
Un aşa zis adevăr
În sunete guturale
Şi-ascuţite ca pumnale,
C-a rămas sus cocoţat,
Dobitoc evoluat,
Din motive Ariene
Şi plin de venin în vene.
Primu-aşterne în balade
Când mai vesele, când triste
Viaţa cu ce-n poale-ţi cade,
Fie flori, fie artiste,
El te-ncintă-n rapsodii
Cu imaginile-i vii
Şi te pune pe cărare
Cu migdalele-i amare;
Celălalt umblă cu bâta
Să-şi dezvăluie urâta
Vrere, pătimaş s-omoare
Neamuri care nu-s Mardare
- Ce murdar e, ce murdar e!

poezie de Laurian Taler
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către contra

Copil din flori al zăpezii

cu sufletul de viscol plin

frate de vers cu Arghezi

încep parcă totul cu amin

Cu sufletul de viscol plin

în vers cu flori de gheaţă

o duşcă din oala cu venin

şi-mi vine chef de viaţă

În vers cu flori de gheaţă

frate de vers cu Arghezi

psalmii dis-de-dimineaţă

copil din flori al zăpezii

Cu sufletul de viscol plin

primăverii tale mă închin

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-agită vântul

Se tânguie în veştejeală
Amurgul, vântul prin păduri,
Şi sfâşie la nimereală
Crenguţe vii şi uscături.

Se răsuceşte şi aleargă,
Şi fură aşternut de sol,
Şi toamna-şi pune pe o targă
Un pui de deal, ce-a rămas gol.

El a strigat în dezgolire,
Prin ploi iscate din senin...
Rămas confuz în răscolire,
Aşteaptă-n vers să îI alin.

Livada murmură balade,
Şi-şi leagănă cu patos, dor,
Şi pomi, şi frunze în rulade,
Ce s-au unit şi triste, mor...

S-agită vântul şi-n ţărână,
Pe sub rever de cer mâhnit,
Şi-un gard bătrân, căzut pe-o rână,
A plâns un timp... acu-i tihnit.

Pe-o lacrimă, în toamna mea,
Un vânt în frământări, jelea...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret siamez

Bea Cocoş cu Păstorel,
Buni băieţi şi fraţi de chin.
Primul bea şi-i plin de el,
Celălalt e plin de vin.

epigramă de Petre Bellu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către contra

Eu copilul din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
îmi încep testamentul cu amin

Cu sufletul de viscol plin
şi-n gând cu flori de gheaţă
mai trag de duşcă o oală cu venin
şi-mi vine iarăşi chef de viaţă

În gând cu flori de gheaţă
frate de vers de-o poezie cu Arghezi
scol Psalmii dis-de-dimineaţă
eu copilul din flori al zăpezii

Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul "compasiune" este frumos. Este făcut din acelaşi cuvânt ca "pasiune". Când pasiunea este transformată, când dorinţa de a afla şi căutarea pentru celălalt nu mai este acolo, când îţi eşti suficient ţie însuţi, când nu ai nevoie de nimeni, când însăşi nevoia pentru celălalt s-a evaporat, când eşti totalmente fericit, strălucind, fiind doar tu singur, atunci pasiunea devine compasiune. Acum nu-l mai cauţi pe celălalt pentru că te simţi gol pe dinăuntru şi singur, acum îl cauţi pe celălalt pentru că eşti prea plin şi vrei să oferi. Atunci când este o revărsare a iubirii există şi compasiune!

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...

Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă şi dex-uri,
Mai simplu şi mai plin de inţelesuri,
Şi românesc... e limba mea frumoasâ.

Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cuminţenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, aşezat în rânduri
Şi demn de-a fi citit... şi de răsplată.

Iubesc, în vers, şi rima şi măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea şi câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Şi lumea lor... de patimă şi vise.

În vers, e harul care ne dezbracă
De tot ce gândul nu mai poate ţine,
De tot ce-n suflet, fie rău sau bine,
S-a săturat, de-atâta dor, să tacă.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale tranziţiei sau Treptele integrării - I

De când nu i-a mai rămas
decât un singur cap –
după ce Făt-Frumos i le-a retezat pe celelalte –
Balaurul nu mai scuipă foc ;
priveşte cu blândeţe în jur
pentru că-i este milă de sine.
Nici Făt-Frumos nu mai este
chiar atât de intransigent
de când nu mai poate mânui paloşul
din cauza poliartritei.
Parcă nici unul dintre ei
nu şi-ar mai da viaţa
atât de uşor pentru o Cauză.
Cu vârsta, au început să-şi dorească
liniştea...
Au rămas foarte singuri
de când copiii navighează pe internet ;
de aceea, au nevoie unul de celălalt,
îşi fac mari concesii reciproce
şi, uneori, pot fi văzuţi împreună, în parc,
jucând table, printre pensionari.

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosteşte Speranţă...

Rosteşte Speranţă când luna e nouă
şi fir de păianjen în tremor sfinţit
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând aţipit.

Rosteşte Speranţă când mărul dă-n roade
şi gândul ţi-l pune pe un colb de stea,
ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.

Rosteşte Speranaţă când frânt este zborul
şi vezi cum se zbate pleoapa în zare,
rosteşte Speranţă şi-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.

Rosteşte Speranţă când pacea-i stăpână
şi vezi licuricii cum umblă pe cer,
ascultă îngerii scoţând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.

Rosteste Speranţă pe-un ascuns regret,
rostirea o pune pe visele-nvinse,
rosteşte Speranţă şi ascultă atent
sărutul răzvrătit pe buzele stinse.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc imperfect

m-am împerecheat cu degetul, din palmă,
pe care tu m-ai pus, un cerc,
să ştii că te strâng eu, mereu sclipind,
cum malurile rup din valuri marea, îmblânzind-o calmă
şi mă atingi din când în când, să vezi dacă încerc
să fug, să mă perind...

mă întreb de mă ascunzi vreodată,
sau mă arunci pe-o noptieră
din vreo noapte, când ieşit, eu somnambul, din vis,
m-abandonezi... torid amorezată,
mă înşelând că dragostea-i o efemeră,
ca şi trădarea, un compromis...

am rămas scurs de plin,
inelul gol,
c-un nume încrustat, ştanţat pe tâmplă,
ca frica de-a gusta din nou venin
din palma cu întinsul bol,
neştiind, naiv, că încă imperfectu-i cerc, ce se întâmplă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie de toamnă

Priveşte toamna cum îşi varsă
Pocalul ei plin de culori,
Ce-n chip măiastru se revarsă -
Peste copaci şi peste flori!

În toate câte ne-nconjoară
E- o feerie ca de vis,
Când soarele uşor coboară -
Pe panta cerului aprins!

Şi sufletul se înfioară
De ar zbura ca un lăstun,
Pe-o melodie de chitară -
Să-i spună verii: "Rămas bun!"

Să stăm tăcuţi în contemplare,
Să admirăm minunea ei,
Ce umple ochii de savoare -
Şi-i fac să scapere scântei!

Şi-n înserarea ce se lasă,
Cu paşi furişi şi nevăzuţi,
Ca liceeni fugiţi de-acasă: -
Să te sărut, să mă săruţi!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

pup doar în... grup
în... grup sanitar
pe jos e murdar e murdar e mur
dar
cât mai pup
n-or să spele cu totul pe jos –
libertatea
cuvântului-mop (?!) slinos
nu se
pune la încercare
nu în
că de aia şi de
spre exemplu
continuare... p...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E plin sătucul... plin de dor

E plin sătucul de cărări,
De uliţe şi doar un drum
Pavat şi ăla de plecări
Că de venit, e gol oricum...

La câte-o curte stând comod
Mai cârâie vreo doua cloşti,
E plin sătucu-n pomi de rod
Dar să-i culeagă, stau de proşti...

Mai sunt pătuluri de ştiuleţi,
Ici colo gardu' ţine-un ţol,
Iar cioatele mai fac bureţi,
Sătucu-i plin, păcat că-i gol...

Sunt guri de lut ce-şi cată foc
Să-i fie-aprins de un vlăstar,
Şi bătături cu dor de joc,
Un dor de plin, un dor amar...

E plin sătucul de uitaţi
La grobişte pe deal în sus,
Iar cei ce-au mai rămas purtaţi
Te uiţi la ei că-n zori mai nu-s...

Cei de curând plecat-au toţi
În a streinilor priviri,
De unde alţii să mai scoţi?
E plin sătucul de-amintiri...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri de hârtie

Tăind la îngeri de hârtie
Care să sară-afar' din carte
Îţi vine întrebarea vie,
Dar de răspuns încă n-ai parte

De ce în pază bună fiinţa
Se pune sub oblăduire sfântă
Când îi lipseşte şi credinţa
Şi înţelegerea i-e frântă

De ce credinţa şi-o înşeală
Privind in sus şi la icoane
Când ceru-i gol, şi viaţa-i goală
De adevăruri în isoane

De ce în singurarea-i certă
Fiinţa se-amăgeşte-n noapte
Şi prea temându-şi starea-inertă
Cu rugi se-apleacă, şi cu şoapte

La nefiinţă şi-nfinituri
Cu patos greu ea se-adresează
Ea tremură în asfinţituri
Şi la minuni mereu visează

De ce când pacostea se-arată
Subit făptura şi-o frământă
Din duh în fiu şi-apoi în tată
Storcând oblăduire sfântă

Când zău că zei şi dumnezei
Se zămislesc în ceas de noapte
Şi se-amăgesc din plin acei
Ce–n duhuri cred şi nu în fapte.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un taler stă binele, pe celălalt taler stă răul. Între ele, oscilând ca o limbă de pendul, stă însuşi omul.

aforism de Mihail Mataringa (5 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfitorul şi criminalul diferă doar prin arma pe care o folosesc; unul pumnalul, celălalt limba. Al doilea este mai rău, pentru că primul omoară doar trupul, pe când celălalt ucide reputaţia.

citat din Tyron Edwards
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talerul

Am cumpărat de la un negustor bătrân o cumpănă
şi-am dezlegat-o de-al ei praf;
Am aşezat-o’n raft, şi taler am umplut
cu tot ce minţii mele i-a rămas.
Şi-am furişat în taler frumuseţe
şi pe furiş priveam cumpăna Ta;
Tu mă priveai zâmbind, dar cu tristeţe,
şi-am observat că se-nclina exact cum se-nclina a mea.
Dar dup’o vreme nu te-am mai văzut
şi n-am mai luat aminte la cântar...
m-am depărtat încet spre nevăzut
şi-am pus în taler gândul meu murdar.
În ce’lalt taler erau zvonuri parcă
venite de-undeva din trist trecut
Iar talerul plutea, de parcă,
Trecutul meu era pe drept avut.
Şi-aşa a fost...
Acuma stau să număr toţi anii ce-au fugit ca gând furiş...
Am preţuit în cumpănă mult aur
pe care-am dat bani grei, sau mai puţini;
Şi m-am crezut pe mine mai degrabă,
sau mai degrabă am crezut nişte străini.
Când te puneam pe tine în balanţă
talerul meu părea că e mai greu
Tu mă iubeai zâmbind, de la distanţă
şi te-ntristai că mă-nşelam mereu.
În cumpăna ce o ţineai Tu-n mână
Talerul meu era un pai în vânt.
Un praf ce nu clinteşte, nici n-amână
acul care măsoară preţul pe pământ.
Şi m-ai chemat...
Şi mi-ai făcut cadou talerul Tău...
Acuma parcă lucrurile-s altfel...
Acuma parcă totu-i NOU.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi între soţi, când se iveşte scandalul? Când se iscă certurile? Când apar înjurăturile? Când un egoism se opune celuilalt. Zice unul, zice celălalt, şi se face foc şi pulbere, şi familia e aruncată în aer. Ce trebuie să facem în această situaţie? Când unul din ei vede că celălalt e înfuriat, să închidă gura, să se liniştească, să se roage pentru celălalt, şi astfel pacea va reveni.

Părintele Efrem Athonitul în Despre credinţă şi mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul destinului

Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste zorile se duc,
Cânta o mierlă, într-un nuc,
Cernită, c-un angelic glas.

Cu tact, rozându-mi un papuc,
M-aşteaptă-un câine de pripas,
Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste zorile se duc,

Cu glasul grav, de contrabas,
Destinul îmi mai joacă-un truc,
Fiindcă-n ultimul meu ceas,
Mă aştepta un pui de cuc....

Să-mi spună-un ultim bun rămas!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

azi m-am întors în satul meu,
ca un străin, necunoscut...
acasă, doar aici voi fi mereu,
aici, de unde visul a-nceput.

pustiu e-acuma în ogradă-
în loc de flori cresc buruieni
şi gardul într-o parte stă să cadă,
de-atâtea ploi, de-atâtea ierni.

o uşă se aude scârţâind,
când vântul prin ferestre bate,
vechea icoană atârnând,
e tot ce-a mai rămas pe un perete.

în candelă un strop a mai rămas nears,
din ce a fost ulei sfinţit
la care, mamă, primul vers,
din cartea mea, sfioasă, ai citit.

şi lacrimi ţi s-au scurs pe-obraz,
cuvintele rostind în şoapte.
cu mâna rezemată de pervaz,
tu mai aştepţi pe cineva, la uşă să îţi bată.

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne aflăm

Ne aflăm mereu pe drum
Când la vad, când la răscruce,
Apa-i foc, şi ceru-i fum
Drumul, nu ştim unde duce

Semne nu-s, iar hărţi lipsesc,
Ghizi, de mult nu se găsesc.
Batem pasul în cerc mic
Alegând când drept, când dreapta
Impingând ba scut, ba dric
Şi nu-i cugetul ca fapta,
Ne certăm, ca orişicine
Că nu ştim că ştim mai bine

Drumu-i strimt şi e spinos,
Noi, bălângănind pe jos
Pe ţurloaie prea firave
Ne-mproşcăm în culpe grave
Cum că drumu-i drum de dos

Ne aflăm mereu pe drum...
Mişunând în duh credinţa,
Căutându-ne fiinţa
Până ce devine scrum.

Ne aflăm.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!