Vecine, s-a dus bărbatu' meu la moară, nu ştiu să mă mărit, ori să-l aştept.

proverbe româneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecine, s-a dus bărbatu-meu la moară; nu ştiu, să mă mărit sau să-l mai aştept.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Aştept mereu şi nu ştiu ce aştept.
Aştept o fată să-mi vie la piept.
Aştept un blestem, ori un cântec aştept,
Şi nu ştiu ce aştept.

Cu ochi aprinşi aştept. Şi tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morţile în mine.
Şi renasc toate vieţile.
Şi tot nu vine.

Aştept, aştept. Şi nu ştiu ce aştept.
Aştept, lumină ori noapte?
Aştept, viaţă ori moarte?
Aştept, aştept. Şi de departe
Mă cheamă ale beznei şoapte...

poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca între vecine

Îi cânt vecinei mele-n strună
Când se ceartă cu bărbatu',
C-acesta-i face treabă bună
Unei doamne de la ''patru''.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La cruciţa bradului,
Suntu-şi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţăpuşte;
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fârtaie.
- O, dragi, frăţiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu
Pă mine mă d-îngropaţi
În strunguţa oilor,
În jocuţu mieilor.
O, drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu;
Cînd a sufla vânturi grele
Să-mi tragă mie de jele.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei vecine... focoase

Vecina de se auzea mai ieri
Că se-ncinge cu toţi bărbaţii de la bloc,
S-a mutat de curând la pompieri.
Nu ştiu de ce... poate-a luat foc.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea

S-a dus şi-a luat lampa
Şi-a stat aşa cu ea în mână, la marginea patului.
- Ce faci, mă, cu ea? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut aşa s-a dus să
Anunţe pe Mitru. Şi cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Aşa a murit Panduru.

De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină?
Nae Banţa îi spunea unei vecine:
- Fină, să nu uitaţi lumânarea,
Să mă lăsaţi pe întuneric.
Să-mi puneţi lumânarea să m o r i
Şi eu cu lumânare.
Hainele - nu mă puteţi îmbrăca,
Sunt greu. Să mi le puneţi pe piept.
Da' lumânarea s-o am în mână.
Şi aşa a fost.

- Naşule, uite-o, lumânarea...
Şi a dat din cap că e bine.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de ce

Nu ştiu de ce viaţa, nu ţine mai mult,
Nu ştiu de ce aţa, repede s-a rupt.
Nu ştiu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu ştiu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, duşmănie are.
Nu ştiu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu ştiu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu ştiu de ce teama, de lumea neştiută,
Atunci când trecem vama, toţi oamenii o uită.
Nu ştiu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Alături, lângă fiul meu,
Scrutez ades înaltul!
A mea s-a dus cu Dumnezeu,
A lui s-a dus cu altul!

epigramă de Mircea Rădulescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dus...

S-a dus al nostru-amor,
Undeva foarte departe
Nu mai există fior
Între noi, din păcate...

S-a dus orice trăire
Simţită cândva cu tine,
Totul este amintire...
Sper să-ţi fie bine.

S-a dus împlinirea,
Gândul la noi nu te poartă
Mi-ai luat iubirea,
N-o să te iert niciodată!

S-a dus amoru-n depărtare,
Definitiv s-a destrămat...
E pierdut acum în mare
Şi-n urmă, nu ne-am uitat.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Sus în vârfu muntelui,
Sub cruciţa bradului,
Suntu-şi tri păcurărei
Cu oile după ei.
Păcurarii o ţinut sfat,
Pă cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat
Lui grè leje i-o picat:
Ori să-l taie, ori să-l puşte,
Ori să-l puie-ntre ţăpuşte;
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fărtaie.
El numa şi-o zâs aşe:

- Iar dragi, frăţiorii mei,
De s-o-ntâmpla să mor eu
Săpaţi-mi mormântul meu
Da` nu-n verde ţintirim,
Că-ntre morţi oi si străin;
Ci-n locu găleţilor,
În ţărcuţu mieilor.
În locuţ de copârşeu
Beliţi coajă de durzău;
În loc de pânză pe obraz
Beliţi scoarţă de buhaz;
În locuţ de lumninele
Sunt muguri şi mlădiţele.
Iar drag, fluieraşu meu,
Puneţi-l la capu meu;
De s-o-ntâmpla vânturi grele
Eu să-mi trag una de jele.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate se duc

Vara s-a dus, nu am chimir,
Banii s-au dus, nu am un cent,
Soacra s-a dus la cimitir,
Şi eu sunt dus, dar rezistent.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui ce s-a dus

S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.
Acolo nu mai sunt cutume,
Nici prieteni şi rivali.

Ca el poart-acelaşi nume,
Trei copii ai lui, legali.
S-a dus în altă lume,
Unde-s oamenii egali.

S-a dus şi a lăsat renume
Urmaşilor săi loiali,
Binecrescuţi şi sociali,
Dar nu poate să-i îndrume,

Că s-a dus în altă lume.

rondel de Ioan Friciu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pă o uliţă din sat

Un bărbat, făr-de ruşine,
Pă o uliţă din sat,
Doarme cu nădragii-n vine,
După ce s-a uşurat...

C-o beut cu Văsălie,
Şi-i atâta de matol,
Că-i cu capu-n bălărie,
Şi, scuzaţi, cu "cucu" gol...

Şi aşa din întâmplare,
Trec pe-acolo trei neveste,
Care, pline de mirare,
Prind a zâce, fără veste:

Parc-ar fi bărbatu tău,
Zâce Veta cu mirare,
Ba să şti că nu îi, zău,
C-al meu are "cuc" mai mare...

Paraschiva-i dă dreptate,
Şi-ntăreşte, cu temei:
Cum îl văd întins pă spate,
Sigur nu-i bărbatu ei...

Mărioara-o-ţâr mai şede,
Şi conchide răspicat,
Ăsta, după cum să vede,
Nici nu-i de la noi din sat...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te, du-te, şi s-a dus...

L-a dus de nas, neîncetat,
L-a dus cu preşu-n tribunal,
Că-i dus cu pluta, s-a scuzat,
L-a dus de râpă, la final.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nenumărate ori s-a închis cercul prigonitorilor în jurul meu până aproape a mă atinge cu mâna şi tot de atâtea ori o putere nevăzută mă scotea din primejdie, adeseori fără să ştiu. E aici mai mult decât o întâmplare.

Horia Sima în Sfârşitul unei domnii sângeroase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atelierul de pictură nu este într-o joi

cineva m-a exilat
în propria-mi existenţă
ca într-o bulă cu pereţii de lut
şi nu ştiu cum am reuşit să-ţi scriu
atât de multe poeme
şi versurile să devină nepereche
ori de câte ori se făcea în noi joi

joi e ziua în care băieţii din sat
plecam la vânătoare de fluturi
de-a lungul căii ferate
hălăduiam şi în cer
dar mai rar

nu ştiu de ce
dar vecinului meu
i se părea că sunt
o întâmplare magică
şi ori de câte ori mă vedea
făcea plecăciuni
aprindea lumânări
tămâia până şi urma
paşilor mei nepăşiţi
ori se târa în genunchi
în spatele meu
preţ de câteva zile
şi nu obosea

nu am avut curajul
să-l cred pe vecin
îmi smulgeam din carne
pantalonii şi haina
apoi alunecam în somn
de obicei dormeam
alteori muream
şi-mi trecea timpul fără să ştiu

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde de stejar (Doină românească)

Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor şi jale.

Foc şi pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă şi vântul.

De durerea-i nu-mi păsa,
Şi când el cu jale-adâncă
Dragostea îşi blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.

Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Şi-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.

Biata inimă nătângă!
La picioare poa' să-ţi moară
Sufletul fără să-ţi frângă:
Drag ţi-e cel departe doară!
Foaie verde de stejar!
De se-ntoarce bade-al meu,
Am să râd de-al său amar.
De-o pleca, mi-e plânsul greu!

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia şi ştiinţa: s-a tot încercat un mariaj între acestea două, de nu ştiu câte ori, în mintea nu ştiu câtor ambiţioşi tineri oameni de litere. Dar de fiecare dată, ori se rupea logodna, ori, chiar dacă se cosuma căsătoria, nu rodea decât avorturi.

Aldous Huxley în Muzică în noapte (1931)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica lui Valentin David

Eu nu-mi aduc aminte, să fi zis,
Că-s goală, în parcare, Valentine.
M-oi dezbrăca în casă, ţi-am promis.
Aştept să rupi cămaşa de pe mine.

Pe cracă n-am cerut să mă iubesc.
Aşa zici tu că i-ar plăcea lui Gârda?
Am să-l convoc, ca să mă sfătuiesc
Cu el. Dar, mi-e că ne condamnă ciurda,

Că ne expunem nudurile-m târg.
Aşa nerăbdători îmi sunt hormonii,
Că parcă prin toţi porii mi se scurg
Dorinţele. Şi zici să-l chem pe Noni?

Că are bani, cu banii ce să fac,
Dacă i-s sculele atât de ruginite?
Zici, că Stelică îmi va fi pe plac
Şi are scule nemaiîntâlnite?

Pe CUCI, mă sfătuieşti să îi provoc
La o partidă de amor, mai lungă.
Bag seama, că tu vrei ca să mă joc
Cu focul. Cred că eşti cam într-o dungă!

Concluzia ţi-e bună şi-o accept,
Da'-n patru labe n-oi veni la tine.
Pe tine,-n patru labe, te aştept,
Aşa, cum te-ai mai dus pe la vecine.

Se pare că-i o potriveală mare,
Şi tu şi eu, ''ne ţinem'' de picioare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept o lacrimă

A trecut puţin sau mult...
Eu simt că a trecut o vreme...
De când aştept să-mi spui, un
Te iubesc!
Cât încă limba ceasului se mai învârte.
Cât noaptea se rostogoleşte spre lumină
Şi încă soarele iubirii nu a asfinţit.
Eu îmi adun poemele pe buze
Şi-ţi spun că te ador şi
Te iubesc
Atât cât inima îmi va mai bate, aştept!
Şi clipa, se transformă în minut.
Iar un minut, devine veşnicie.
Aştept, dar nu ştiu ce aştept...
Aştept iubirea să mă-n vie?
Sau poate o eclipsă, sau un cataclism...
Aştept lumina? Aştept noaptea?
Nici eu nu ştiu...
Încă mă simt legat de tine.
Iubesc lumina, dar lumina-mi aşteptată
Se transformă-n moarte.
Aştept, aştept, dar de departe
Mă cheamă ademenirea beznei
Ce-mi este mai aproape!
Căci şi răbdarea s-a uscat în mine.
Aş vrea măcar ca lacrima
Să nu mai fie tristă!
Şi să mai creadă în iubire.

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!