Lumânarea
S-a dus și-a luat lampa
Și-a stat așa cu ea în mână, la marginea patului.
- Ce faci, mă, cu ea? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut așa s-a dus să
Anunțe pe Mitru. Și cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Așa a murit Panduru.
De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină?
Nae Banța îi spunea unei vecine:
- Fină, să nu uitați lumânarea,
Să mă lăsați pe întuneric.
Să-mi puneți lumânarea să m o r i
Și eu cu lumânare.
Hainele - nu mă puteți îmbrăca,
Sunt greu. Să mi le puneți pe piept.
Da' lumânarea s-o am în mână.
Și așa a fost.
- Nașule, uite-o, lumânarea...
Și a dat din cap că e bine.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- citate de Marin Sorescu despre vestimentație
- poezii despre lumânări
- citate de Marin Sorescu despre lumânări
- poezii despre întuneric
- citate de Marin Sorescu despre întuneric
- poezii despre vecini
- citate de Marin Sorescu despre vecini
- poezii despre moarte
- citate de Marin Sorescu despre moarte
- poezii despre lumină
- citate de Marin Sorescu despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.