Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

transcendență

Toate rezultatele despre transcendență, pagina 2

Un om poate fi uman sau poate deveni adevăratul său sine doar în măsura în care își îndeplinește propria transcendență a existenței umane. Devine astfel nu preocupându-se cu actualizarea sinelui, ci prin uitarea de sine și prin dăruirea sinelui, neținând seama de sine și concentrându-se pe exterior.

citat clasic din
Adăugat de Liliana ȘtefanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Iorga, Titulescu, câți oameni de valoare nu au fost eli­­mi­nați din societate de niște nimicuri, de niște ano­nimi? Dacă vii și le vorbești oamenilor de normalitate, bun simț, armonie, transcendență, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broșuri. Performanța se măsoară azi doar în putere, bani și sex. Trăiesc tra­gic această soartă a poporului român. N-o să iau mi­traliera să fac circ, precum Vadim. Dar nu pot să nu mă întristez.

în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aspectul meu Nemanifestat, Transcendent găzduiește aspectul meu temporar manifestat, Imanent sau starea aceasta de vis vegheat, în care Unicul fără al doilea pare că se divizează în miliarde de chipuri temporare, aspect "imanent" pe care gândul vrea să îl ia în posesie și fals vrea să-l definească "viața mea". EU doar sunt eterna transcendență călătorind prin imanență, deși în mod paradoxal EU nu plec nicăieri și nu ajung niciunde, pentru că pretutindeni sunt doar EU, Infinitul.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Freamăt cosmic

iubirea este hrana sufletului zbuciumat
aleanul suprem pentru singurătate
se scurge în sânge izvor sublimat
de frumusețe de candoare și de pietate.

plutesc într-un zbor cosmic spre depărtări
dintr-un vis de transcendență culeg pace
universul dragostei ninge cu iertări
speranța destrămată în lumini se reface.

delir de cosmice frământări prin abis
reverberări de stele coborâte în sânge
flacăra rugăciunii transferată în vis
șoapta de iubire ce întuneric frânge.

pribegesc prin lume cu dorul proscris
roua din lacrimi la Dumnezeu ajunge.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericiri în rime

cu voluptatea pătimirii trăiesc bătrânețea
amestec straniu de sublim de fantomal
am strâns din viață eleganța, finețea
din valuri negre am ieșit mereu la mal.

convertesc timpul în resorturi sublime
mă întăresc în conștiința propriei misiuni
pacea și liniștea sunt fericiri în rime
cu luceferii poetici resimt conexiuni.

trăiesc prin transcendență un vis universal
prilej de înălțare în credința divină
cumulez doar splendori din mediu natural
dragostei de viață nu îi sunt străină.

îi fac mărturisiri luminii din astral
este mângâietoare, amicală, calină.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conspirație de primăvară

s-a deschis pentru o clipă
pământul,
ca o rază de transcendență
spre un orizont purtat de vânt,
spre orizontul tot mai îndepărtat
la care nu ajungi niciodată
în viață,
nu în viața asta,
spre Fata Morgana,
spre fata în alb,
spre fata din vis,

s-a deschis lumina interioară a pământului
pentru o secundă spre
toate florile albe
spre toate zările albe,
spre toate păsările albe,
și nopțile de mai,

speranța,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alina Florica

Transcendență

S-aude-o doină pe câmpie
Și fluieră un dor nebun,
În jarul cel de iasomie
Se zbate micul meu cătun.

I-aud pe frații mei cuminți
Cum chicotesc prin iarba deasă
Și cum se roagă unor sfinți
Să nu plecăm de tot de-acasă.

Dar freamătul s-a-ntunecat
Pe cea câmpie înverzită
Și timpul scoate la mezat
O prea târzie, albă clipă.

Ne spunem vorbe-ntortocheate
Și ne privim prin lacrimi stinse,
Bunica-i tristă și ne-mparte
Povața unei vieți învinse.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Moarte virtuală

Îngerii citesc pe faceboock
Doamne, sau e doar vrăjală?!
Sună-n ceruri trâmbiți stranii
Dintr-o lume virtuală?!

Vezi plutind spre transcendență
Candele nutrind ca-n zare,
Într-o lume decadentă
Să găsească împăcare?!

Vezi în chipurile cele
Statice și fără rid,
O speranță pentru mâine?!
Vezi vreodată vreun motiv?

Pentru care-această luptă,
Bloguri, pagini, chat, ori temeri
E reală?! Tu, ascultă
Om! Cu omul vrei să semeni?!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sergiu Celibidache

Într-un șir de percepții tonale dispare fiecare apariție individuală, iar ceea ce rămâne este relația care poate fi percepută doar prin transcendență. Spiritul transcendent nu se află nici în prima verigă a relației, nici în cea de-a doua, ci le depășește pe amândouă și își însușește esența raportării lor concentrate, de înrudire a ființei și de apartenență a unuia față de celălalt. Legăturile dispar, dar nu dispar de acolo de unde au apărut – din sfera fizic perceptibilă (cum o fac tonurile), ci se integrează într-o unitate nou deslușită, mai înaltă, care transcende particule, care întruchipează opera statornică, funcția etern posibilă, a spiritului uman.

în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Transcendență

poate e doar o părere,
simt mirosul ierbii
în chinurile facerii,
e un duh de renaștere febrilă,
ca fumul de tămâie gata să se aprindă
dintr-o scăpărare de cremene,
la început de geneză,
e un gust plutitor de pământ reavăn
proaspăt și pur
ca la nașterea unui mit,

simt spiritul secular al copacilor
cum freamătă nervos între muguri,
și praful dimineților
de care mi-a fost atât de dor
poartă inocența primordială
a trecerii prin lume,

fiecare primăvară
e un răsărit de legendă

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook