Epigramă

X e mediocritate,
Y e stupiditate,
Însă ei luînd-o-n gât
Într-o zi s-au hotărât
Ca să scape de păcate,
Să-şi dea mâna cu frăţie
Pentru-a scri-n tovărăşie
Şi-au format o nulitate.

poligramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
şi-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieţii
şi floarea lui ofilită
şi-au renăscut poeţii
şi-au murit într-o clipită
Restul n-au ştiu, nu i-au simţit
şi i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeţii au luat câte un cuţit
şi-au închis rana înfiptă
şi-au renăscut poeţii
şi-au vorbit cu pereţii
şi-au ajuns acolo jos
şi-au gasit un folos
erau un moloz...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte o...

O temeinică frăţie
cea a lupului să fie,
facă-se tovărăşie
cu cinste şi modestie...
şi să vezi atunci drăcie
un tezaur pe vecie....
nu e nicio tăinicie
hai, mai bem câte-o răchie!...

poezie de Vasile Zamolxeanu
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dea mâna cu preşedintele ţării... Uitase însă că în mâna respectivă încă mai ţinea un micuţ ursuleţ de pluş, unul tare caraghios, dar frumuşel foc; realiză acest lucru cam târziu. "La naiba! Asta-mi mai lipsea..." îşi spuse în gând, pasând rapid ursuleţul lunganului, aflat în apropiere; spre norocul lui, reuşise să scape la timp de micuţul intrus de pluş, înainte de a atinge mâna preşedintelui; simţea însă că-i crapă obrajii de ruşine. Lucian reuşise să scape de ursuleţ, deşi acest mic amănunt nu trecuse neobservat; în plus, în momentul în care strânse mâna preşedintelui, din mâneca uniformei albastre i se rostogoliră o grămadă de biluţe de sticlă transparente, frumos colorate; i le vârâseră colegii în haină, în timp ce, chipurile, le "adunau" de pe jos. Îşi ţinea capul plecat şi nici nu îndrăznea să-şi ridice ochii, mai ales spre director, a cărui privire o simţea parcă fumegând, deşi dânsul nu mai reproşase nimănui nimic... Se înşela însă; observând reacţia preşedintelui, Traian Simionescu adoptase imediat, în mod salvator, aceeaşi tactică: surâse deci binevoitor...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Dr. Voiculescu

Sub ceru-n veci întunecat
Trăişi o viaţă-nfloritoare...
Răsari ca soare întârziat
Însă apui tot soare.

epigramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ţiganilor

Ţiganii merg fără-ncetare-
Nu ştiu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinşi de-o vecinică chemare.

Cu galbeni ochi pierduţi în zare,-
De când se ştiu s-au pomenit-
Ţiganii merg fără-ncetare:
Nu ştiu nici ei când au pornit.

Mereu ţigani, cu mic, cu mare,
Au tot născut şi-au tot murit -
Şi tot spre visul ne-mplinit,
Răpiţi de-aceeaşi aiurare,
Ţiganii merg fără-ncetare.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul chinezilor din Paris

Ei nu vorbeau, ci ciripeau,
Căzuţi din lună în Paris,
Şi cum naintea mea mergeau,
Păreau ieşiţi ca dintr-un vis.

Să-i vadă mulţi se întorceau
Aveau un chip de nedescris...
Ei nu vorbeau, ci ciripeau,
Căzuţi din lună în Paris.

Din ţară singuri s-au proscris...
Însă de câte ori priveau
Albastrul hainelor deschis,
De ea aminte-şi aduceau,
Şi nu vorbeau, ci ciripeau.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există mulţi oameni inteligenţi care nu şi-au gestionat corespunzător resursele şi, fie au luat-o razna, fie au plutit într-o suavă mediocritate din cauza unui anturaj neprielnic care i-a sabotat.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului dr. Voiculescu

Sub ceru-n veci întunecat
Trăişi o viaţă întristătoare...
Răsari ca soare întârziat,
Însă răsari tot soare.

epigramă de Alexandru Macedonski (1914)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asupra primului meu volum

Privind la bietul meu album
Legat frumos când stă pe masă,
Melancolia mă apasă:
El e bagajul meu de drum.

La soartă însă mă supun…
Şi dacă moartea mă va cere,
Încai să zic ca mângâiere
C-am fost în lume rău şi bun.

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Literatorul, II,12, decembrie 1881
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ics, care vrea să servească două cauze deodată

Nu te scuza că te-nţeleg,
Citesc în tine ca-ntr-o carte?
Voieşti să fii în două părţi
Spre-a nu rămâne "într-o parte"!

epigramă de Alexandru Macedonski din Palatul de Justiţie (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului dr. Voiculescu

Sub ceru-n veci întunecat
Trăişi o viaţă-ntristătoare...
Răsari ca soare-ntârziat,
Însă răsari tot soare...

madrigal de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul poeziei

Când eu treceam cântând pe vale,
Cântând şi surâzând,
Adeseori mi-ieşea în cale
Un chip ceresc şi blând.
Îmi surâdea cu-nduioşare
Cel chip de mic copil
Şi-mi lumina a mea cărare
Sub soarele d-april!
D-atunci adeseori în viaţă
Cel chip l-am revăzut,
Dar întristat într-a lui faţă
Şi-n reverii căzut...
Ursita-mi fu fără-ndurare...
Îi cer însă umil
Ca să expir într-o cântare
Sub soarele d-april.

poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o minte care se poate întoarce în sine însăşi; ea ştie să-şi ţină tovărăşie; e prevăzută cu cele trebuincioase atacului ca şi apărării, poate primi şi are ce da. Să nu ne temem că în această singurătate vom lâncezi într-o lume plictisitoare.

aforism clasic de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă lui Alexandru Vlahuţă

Deşi la faţă e maimuţă,
Deşi la nume e Vlahuţă,
El dă dovezi că e biped,
Căci umblă pe velociped.

epigramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încerca să atingi perfecţiunea, dar încearcă măcar să scapi de mediocritate.

citat din Alexandru Gh. Radu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

nulitate

Nulitate. Nimic în fel şi chip.

definiţie aforistică de David Boia (23 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia e o frăţie şi, în cea mai înaltă accepţie, frumuseţea ideală a frăţiei. Înseamnă un deplin acord între două sau trei fiinţe – nu mai multe – care şi-au devenit una alteia atât de necesare şi care şi-au găsit reciproc cea mai completă dispoziţie de a se înţelege, de a se ajuta, de a se interpreta în chipul cel mai desăvârşit, de a se stimula în tendinţe spre mai bine.

citat clasic din Silvio Pellico
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sate spovedite-n ploaie

Plouă peste sate –
Spală de păcate.

Ploaia spovedeşte
Iarba care creşte.

Spune ce păcate
S-au făcut prin tine.
S-au ascuns prin sate,
S-au spălat prin mine.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După un chef "monstru", goţii şi-au uitat "Cloşca cu puii de aur" la Pietroasele

Au băut, s-au îmbătat,
Însă ascultaţi la moşu':
Chiar şi cloşca şi-au uitat,...
Dar nu şi-au uitat cocoşu'.

epigramă de Marian Cioacă
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna are picioare scurte

La adevăr s-au cam format
Picioare lungi de-atâta stat,
Iar la minciună s-au scurtat,
Că s-au tocit de-atât umblat.

epigramă de Elis Râpeanu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!