După un chef "monstru", goţii şi-au uitat "Cloşca cu puii de aur" la Pietroasele

Au băut, s-au îmbătat,
Însă ascultaţi la moşu':
Chiar şi cloşca şi-au uitat,...
Dar nu şi-au uitat cocoşu'.

epigramă de Marian Cioacă
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza tezaurului

Din Pietroasa au plecat
Goţii-n fugă - crud destin -
Şi-au băut atâta vin
Că şi cloşca şi-au uitat.

epigramă de Ioan Fârte din Festivalul "Cât e Buzăul de mare", Ediţia X-a, Tema: Tezaurele de la Pietroasele (9 mai 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrocedarea tezaurului de la Pietroasa

Cloşca, câţiva pui de aur,
Ne-au dat ruşii din tezaur
Şi-au uitat voit, mişeii,
Să ne dea şi cocoşeii!

epigramă de Virgil Petcu din ziarul "Viaţa Buzăului", nr. 1497 (8 mai 2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samantha: Relaţiile sunt în declin de când femeile au ieşit din peşteră, s-au uitat în jur şi şi-au spus "Nu-i aşa rău".

replică din filmul serial Totul despre sex
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitarea

nu te-am uitat
m-am jucat exaltat
cu o altă femeie superbă dar nu te-am uitat
ochii ei s-au montat
definitiv în memoria mea (?!) dar nu te-am uitat
buzele ei speriate rosteau
mereu numele tău iar eu nu
te-am uitat –
nu
e cazul să plângi:
nu
te-am uitat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
şi-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieţii
şi floarea lui ofilită
şi-au renăscut poeţii
şi-au murit într-o clipită
Restul n-au ştiu, nu i-au simţit
şi i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeţii au luat câte un cuţit
şi-au închis rana înfiptă
şi-au renăscut poeţii
şi-au vorbit cu pereţii
şi-au ajuns acolo jos
şi-au gasit un folos
erau un moloz...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai uitat...

cum ai uitat plopii
visători pe dealuri,
cum ai uitat marea
cu apele-n valuri,
cum ai uitat buza
ce te săruta,
cum ai uitat totul
tu, iubita mea?...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este bine să înţelegi că toţi marii oameni din trecut care au obţinut realizări remarcabile au fost nişte vizionari. Ei şi-au proiectat mintea asupra viitorului dorit şi nu şi-au bătut capul cu greşelile din trecutul lor. Altfel spus, ei şi-au imaginat lumea pe care şi-ar dori-o şi nu s-au preocupat de realitatea existentă, după care au trecut la fapte şi şi-au materializat viziunea.

Bob Proctor în Te-ai născut bogat, Nu te mai gândi la ce a fost
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa bătrână

Când s-a cununat Cheagu, tot aşa bătrân,
Şi fiu-său cu bradul pe vale.
Luaseră şi ei lăutarii şi le cânta c l a n a r e t a
Şi mergeau pe vale, veseli.
Şi-au făcut o masă-n curte, s-au dus vecinii,
Şi mireasa bătrână - a băut un pahar de apă şi s-a îmbătat.

"E, miresică, te dedeşi dracu, zicea Cheagu,
Eu acuma cu cine mă mai culc.
Să mă tragă, să mă oblojească,
Răcii pe vale".

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea ţopăia

bezmetică prin curţile şi
casele oamenilor, iar aceştia
nu ştiau dacă trebuie
să fugă sau
să rămână
locului. cei mai
mulţi au rămas
pe loc.

au tras sticla cu ţuică, tare,
de prună, şi-au adunat
copiii şi se ascunseseră
prin pivniţe. femeile
ieşeau. ele nu
se tem. ele
nu mor.

moartea ţopăia prin curţile
şi casele oamenilor.
pe unii a pus
mâna.

bărbaţii s-au luat cu ţuica şi
au uitat de moarte.
şi moartea a uitat
de ei.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vederea animalului

S-au bucurat cu toţii la vederea
animalului
au aprins focuri şi au dănţuit
şi s-au beţivit toată noaptea

şi nimeni nu s-a uitat mai îndeaproape
la uriaşul animal
nimeni nu s-a uitat la ochii săi sticloşi
şi la dinţii săi atât de albi
şi la fruntea sa uşor lovită într-o margine
au răcnit acolo toată noaptea şi s-au
destrăbălat şi nu s-au uitat deloc
la cele două braţe subţiri şi la coatele
însângerate şi la genunchii însângeraţi

ei doar s-au bulucit sub steaua nemuritoare
au adus daruri şi le-au presărat pe stânci
au răvăşi cerul cu privirile lor
şi la cele două aripi imense
nici o dată nu s-au uitat

poezie de Matei Vişniec din Oraşul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi n-am uitat

Noi suntem muguri din trunchiul milenar,
Ce-nbobocim din seva sfântă, geto-dacă,
Împodobind al lui Scorilo înverzit lăstar,
În sunete de horă, de luptă şi de toacă.

Noi ne-amintim cu drag de voievozii,
Ce ne-au purtat stindardul cu mândrie,
Îngenunchind prin codri toţi nerozii,
Ce încercau rupă din Sfânta Românie.

Noi n-am uitat nici limba strămoşească,
Nici graniţele de odinioară, nici Hotinul,
Nu ne-am uitat nici legea creştinească,
Nici hoardele ce şi-au sfârşit la noi destinul.

Noi n-am uitat că-n urmă cu un veac,
La Alba se-mplineau dorinţe milenare,
Cu tricoloru-n piept şi sufletul de dac,
Uniţi strigăm: Trăiască, România Mare!

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragicomedia umană

Pe Pământ, rătăcitor,
Omul este un actor
Care joac-atât de bine
Încât a uitat... de Sine.

epigramă de Marian Cioacă (26 mai 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin 1960, cred, oamenii au uitat ce sunt emoţiile şi nu şi-au mai amintit niciodată.

citat din Andy Warhol
Adăugat de Tiberiu Fr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai iubiţi, mai vrednici şi mai buni
Chemaţi de ani, de zile şi de luni
Şi-au băut Cupa şi rând pe rând s-au dus
La locul de odihnă, sub aluni.

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

simt cum te scurgi
în golul din ziduri

în crăpături de podele
abia inventate
de cei ce şi-au uitat numele
înscris pe un act oficial

chiar şi în visuri uitate
de toţi cei cărora le-ai spus
despre blestem şi întoarceri

chiar şi în visuri uitate te duci
doar dus lângă cocori
aripa mea vede cu alţi ochi
zborul întors

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muncitorii au păşit şi ei în secolul XXI, dar şi-au uitat trusele cu scule în secolul XX.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu s-au uitat înapoi şi au uitat de unde au plecat.

aforism de David Boia (30 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi-au uitat dreptul la suferinţă. Cred că şi dreptul la bucurie va fi perturbat.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Suferinţă (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-au plăcut şi s-au luat.
Cu nuntă!
Nuntă cu dar!
Darul a rămas tot
la bucătăreasă, lăutari şi guristă,
leat cu bâtu.
Pentru piatră nu le-a mai rămas un sfanţ,
deşi nuntaşii
le-au urat casă de piatră şi copii.
Neavând încotro-
şi-au suflecat mânecile
şi-au purces la modelat lutul.
Au ridicat din chirpici,
casă frumoasă,
călduroasă iarna, răcoroasă vara.
Avea însă o hibă: să nu vadă apa,
că se apleacă!
Când apele Dunării erau în Dulgeana,
casa nu mai era.
Apucase de le văzuse.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai uitat

Ai uitat să priveşti cerul,
Să vezi dimineaţa-n zori,
Cum dispare tot misterul
Nopţilor cu şezători.

Ai uitat trandafiriul
Zorilor în dimineaţă.
Ai uitat să scoţi chipiul,
Cu rouă să-ţi dai pe faţă.

Ai uitat să priveşti soare
Când este deasupra ta.
Să stai în amiaza mare
La umbră cu dragostea.

Ai uitat chiar şi apusul
Când e ziua în amurg.
Mie mi-ai uitat surâsul.
În zadar lacrimi îţi curg.

Ai uitat să-mi dai iubirea
După care eu tânjeam.
Ai uitat că fericirea
Era tot ce îmi doream.

Acum e târziu băiete
De mine să-ţi aminteşti.
În zadar exprimi regrete.
La inimă nu-mi mai eşti.

Ai uitat că viaţa trece,
Că ce-a fost numai revine.
Lumea tot aşa petrece
Când rămâne fără tine.

Trebuia să ştii că viaţa
E făcută s-o trăieşti,
Ziua, noaptea, dimineaţa,
Cât timp pe pământ mai eşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!