Epigramă lui Alexandru Vlahuţă

Deşi la faţă e maimuţă,
Deşi la nume e Vlahuţă,
El dă dovezi că e biped,
Căci umblă pe velociped.

epigramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lunii

Deşi pe cer e-aceeaşi lună -
Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieţii ce mă-mbată -
E azi o altfel de minciună.

Ca şi atunci, duios răsună
Cavale-n noaptea înstelată,
Şi-n cer zâmbeşte-aceeaşi lună -
Dar unde e cea de-altădată?

A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Şi cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deşi pe cer e-aceeaşi lună.

rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţia umană

Deşi pe internet prezenţi,
Originile nu ne cruţă,
Căci suntem încă dependenţi
De vechea coadă de maimuţă.

epigramă de Costel Stancu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ură

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.

Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.

Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu sunt ură.

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi...

Deşi în comunism a fost nasol,
Deşi, de-atunci, e ţara mult mai brează
Şi nu se bea, ca-n vremuri, nechezol,
În parlamente, încă se nechează!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cultivator de... înscenări

Deşi biped, e un dulău
Repudiat şi de jivine:
Trăieşte dacă face rău
Şi moare... dacă face bine.

epigramă de Zorina Drăgnescu din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca niciodată...

Ca niciodată noi ne-am întâlnit!
Păream în flori,
Deşi, eram sfârşit de toamnă,
Surâsul de culori în nesfârşit
Părea în zori,
Deşi, era spre seară.

Ca niciodată, încerci să mai revii,
Ori să-mi dai aripi
Ca odinioară,
Deşi, mai desluşesc chemări târzii,
Mă trec fiori,
Că iar au să dispară.

Şi, ca nicicând cad stropi,
Deşi, nu-s ploi,
Senina zare-i toată-n aşteptare...
Ne-am despărţit în iernile în toi,
Deşi, în jur era
Doar primăvară!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi moartea nu va domni

Deşi înnebunesc, ei vor fi sănătoşi iarăşi,
Deşi se-îneacă-n mare, se vor ridica din nou.
Deşi iubiţii se pierd, iubirea n-o să piară;
Şi morţii nu-i vor fi niciodată tovarăşi.

poezie de Dylan Thomas din Douăzeci şi cinci de poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hephaistion (prima dată când armata vede maimuţe): Sunt animale. Maimuţe.
Alexandru: Maimuţă... uită-te la mâinile ei!
Hephaistion: Atât se aseamănă cu ale noastre.
Alexandru (către maimuţă): Salut, omuleţule.
(către Hephaistion) Pot vorbi?
Hephaistion: Nu. Însă cântă, şi, din fundul pădurii, scot tot felul de sunete.

replici din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politician cu zel

Să ţină o cuvântare
Partidul l-a desemnat,
Deşi aveau dovezi clare
Cât este de agramat.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata dragoste

Îl iubeşti deşi dansează groaznic,
Îl iubeşti deşi e cam stângaci,
Îl iubeşti deşi e chiar obraznic,
Pentru că-i sensibil tu mai mult îl placi.

Îl iubeşti deşi toţi râd de tine,
Că e urât iţi spun prietenii tăi,
Îl iubeşti şi-l vrei doar pentru tine,
Să nu-i asculţi pe ei, că sunt aşa de răi.

Îl iubeşti deşi-i un leneş mare,
Îl iubeşti deşi nu ştii de ce,
Toti ţi-au şoptit că dragostea-i o floare,
Se-nşeală, asta e adevarăta dragoste...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozei ce infloreste

O roză-nfloreşte, suavă…
Ca nor risipit e necazul.
Puternic mă poartă extazul
Spre-o naltă şi tainică slavă.

Nu-mi pasă de-a vieţii otravă,
De chinul ce-şi urcă talazul
O roză-nfloreşte, suavă;
Ca nor risipit e necazul.

Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
Să-mi fac din ursită o sclavă,
Şi nu mai e viaţa grozavă,
Deşi mi-a brăzdat tot obrazul
O roză-nfloreşte, suavă.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul contemporanilor

Aceşti contemporani ai mei
Fac nencetat acelaşi sport
De treizeci de-ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmaşi şi mai mişei.

Strigoi, adesea-mi zic tot ei --
Bătrân, în ultimul resort
Aceşti contemporani ai mei
Fac nencetat acelaşi sport.

Deşi par lei şi paralei,
N-au cu talentul vreun raport,
Şi n-au nici sfinţi, nici dumnezei,
Trântiţi în viaţă de-un avort...

Dar sunt contemporanii mei.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru El

Deşi noi toţi îi suntem fraţi
Şi toţi îl ascultăm la fel -
Noi nu-i suntem decât argaţi,
Căci l-am ales stăpân pe El!...

Dar Eu, cum nu-i pot fi argat -
Deşi noi toţi suntem la fel -
De şorţul alb m-am dezbrăcat
Şi n-am mai ascultat de El...

Dar azi, când simt că se cuvine
Ca toţi să-l ascultăm la fel -
Deşi m-ascult numai pe mine,
Eu nu m-ascult decât prin El!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, nr. 6 (iunie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie: Vezi tu, Sandy, e un fel de tradiţie în familie. În fiecare an, mama noastră ne invită la ea de Crăciun, deşi nu vrea să venim, iar noi spunem da, deşi nu vrem să mergem. Apoi, nu ne facem apariţia şi, deşi ea e uşurată în taină, se plânge de copiii ei groaznici tuturor prietenilor ei. E cadoul perfect.

replică din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atac la limba română

Politicianul ţinu o cuvântare
Întrucât Partidul l-a desemnat
Deşi toţi aveau dovezi clare
Că Domnul X e... agramat.

epigramă de Constantin Brânzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ciocolatei

Sărbătoresc şi eu ca fiecare,
În faţă c-un morman de ciocolată
Şi-o savurez de parcă-i prima dată,
Deşi eu ştiu că nu-i o întâmplare.

Mă uit la prada mea mult adorată,
Sperând să nu mă vadă vreo "cutare".
Sărbătoresc şi eu ca fiecare,
În faţă c-un morman de ciocolată.

Nu mă încearcă nicio dezolare,
Deşi în şolduri voi fi tot mai lată.
Ignorând biete calorii ilare,
O sa mănânc până cad leşinată,
Sărbătorind şi eu ca fiecare.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu este un eseu, deşi abordăm teme majore; nu e o poveste, deşi inventăm multe lucruri; nu este nici poezie, deşi visăm mult. Eseul poveştii poeziei vieţii rulează fără încetare; chiar aşa, e un Perpetuum mobile.

începutul de la Perpetuum Mobile de Augusto Monterroso (1972), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi nimic

Cât sufeream
Iubind
Chipul tău.
Şi, poate, te gândeai
La mine.
Deşi nimic...
Cum larme
De piano
Ca ploaia,
Sau violina ţipând
Ca pentru momiţe...
Deşi nimic...
-Apoi, fanfara pentru trai,
Şi convorbiri savante...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

singurătate

Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul.

definiţie celebră de Mircea Eliade
Adăugat de Simi
Comentează! | Votează! | Copiază!