Răzleţite

Avocaţii îşi aruncă
Doar lături în cap şi zer
E mai rău ca-ntr-o speluncă,
De subsol din cartier!

De-asta nu merg la procese
Tot ce am, dau pe degeaba
Orice intrigă se ţese,
Numai ca să-ncurce treaba.

Cine bate cuie, scoate
Alte cuie mai târziu
Că pingelele cu toate,
Schimbă-se în timp ce scriu

Dintre state câte-şi pun
Semnătura pe tratate
Numai care se opun,
Veţi vedea, sunt sabotate

Vine timpul să închei
Broasca la o acoladă
Că n-avem răspuns în chei,
Cât avem într-o butadă.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzleţe

Avocaţi care-şi aruncă
Doar lături în cap şi zer
E mai rău ca-ntr-o speluncă,
De subsol din cartier

De-asta nu merg la procese
Tot ce am, dau pe degeaba
Orice intrigă se ţese,
Numai ca să-ncurce treaba

Cine bate cuie, scoate
Alte cuie mai târziu
Că pingelele cu toate,
Schimbă-se în timp ce scriu

Dintre state câte-şi pun
Semnătura pe tratate
Numai care se opun,
Veţi vedea, sunt sabotate

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem timp

N-avem timp să ne gândim la viaţă
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.

N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.

N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulţumiţi de viaţă aşa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viaţa e grea.

Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Şi pentru o clipă să ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

numai cine nu bate cuie în geam dimineaţa
nu înţelege de ce trebuie căutat buricul universului
acolo unde doi oameni îşi dăruiesc iubirea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat cuie

Bat cuie... cât pe muchii, cât pe lângă,
Am unghii violet şi răni pe mâini
Şi uneori, mă doare partea stângă
Cu drept asupra bietei mele pâini,

Bat cuie ruginite-n gardul putred
Al unui timp trecut, dar ne-ncheiat,
Bat cuie în prezentul tot mai şubred -
Cu mersu-mpleticit şi-ncovoiat,

Bat cuie-n toate, până la scânteie,
Şi-ndur scrâşnind acutele dureri,
Oricum, am cam uitat să fiu femeie,
Trudind peste puţinele-mi puteri.

Bat cuie, dar cu gândul sunt departe,
Trăind poveşti din timpuri de demult,
Şi mă ascund în filele de carte -
De după ele, sufletu-mi ascult,

Bat cuie-n basme, le agăţ în grindă
Şi cad, mă scurg de vlagă în pământ,
Boabe fierbinţi încep să se desprindă
Şi-mi curg peste genunchii tremurând,

Bat cuie-n cer-să leg de veşnicie
Tărâmul nesfârşitei suferinţi,
Bat cuie în tăceri şi-n nebunie
Şi-i răstignesc în versul meu pe sfinţi...

poezie de Emilia Amariei din Confluenţe literare (24 noiembrie 2016)
Adăugat de Emilia Amariei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolutul relativ

moto: Câte legi descoase-le
Toate sunt de-a-ndoasele
---------------------------------

Dacă e sau nu mai e
Totul o iluzie
După care doar alergi
Numai ca să scrii şi ştergi
Sare cercul, sare doaga
Mâzgăleşti şi terfeloaga

Că se totul dă de-a dura
Şi mărind harababura
La ce bun să-nveţi ce nu e
Nicăieri bătut în cuie:
Relativul absolut
Şi plăteşti mereu tribut

Ca orbetele ce plimbă
întunericul. Şi schimbă
astăzi sfoara, mâine ruta
Şi-a crescut numai deruta
Dacă-nveţi mereu şi ştii
Mai puţin în fiecare zi?!

Şi eu zic să ne oprim aci...

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

caz psihiatric -
bate cuie cu capul
numai medicul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocaţii

N-au studiat degeaba cartea
Cu legi, de-acuma sunt sătui!
Ei sunt aceia ce-ţi iau partea...
Dar numai... partea leului!

epigramă de Valerian Lică din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucuie

N-am crezut cât e de şuie
Lumea asta, să vă spui:
Cineva a rupt un cui
Într-o ţară unde cuie
Voie să se rupă nu e,
Ca apoi, unde mai pui,
Îi trecu prin cap, hai-hui,
O idee, să se suie,
Să declare că el cuie
A rupt multe-n viaţa lui
Şi îl doare în ţugui,
Plus c-ar vrea şi o statuie
Fi'n'că prost el cică nu e
Altul ca şi dumnealui,
Dar aşa cum percepui,
Orice uşă o descuie
Că bănuţii ca să-i puie
N-are unde-al dracului!
De-a ajuns, pe cărărui,
Membru permanent în UE
Cu-o grămadă de cucuie,
Iară io... să fac pistrui!
Jur, am rupt numai un cui,
Într-o seară cu-o duduie
Galbenă ca o gutuie
De-o lăsai doar cu-n cucui,
Şi plătesc... de nu vă spui!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucuie

N-am crezut cât e de şuie
Lumea asta, să vă spui:
Cineva a rupt un cui
Într-o ţară unde cuie
Voie să se rupă nu e,
Ca apoi, unde mai pui,
Îi trecu prin cap, hai-hui,
O idee, să se suie,
Să declare că el cuie
A rupt multe-n viaţa lui
Şi îl doare în ţugui,
Plus c-ar vrea şi o statuie
Fiin'că prost el cică nu e
Altul ca şi dumnealui,
Dar aşa cum percepui,
Orice uşă o descuie
Că, bănuţii ca să-i puie
N-are unde,-al dracului!
De-a ajuns, pe cărărui,
Membru permanent în UE,
Cu-o grămadă de cucuie,
Iară io... să fac pistrui!
Jur, am rupt numai un cui,
Într-o seară cu-o duduie
Galbenă ca o gutuie,
De-o lăsai doar cu-n cucui,
Şi plătesc... de nu vă spui!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să ascult!

E miez de noapte;
De-afară se-aud şoapte,
Dar cine oare să bată
La uşa mea încuiată?!
Şi-n jilave geamuri,
De ce îmi bat ramuri?!
Scoală-te-mi zic şi descuie!
Scoate uşa din balamale şi cuie!
Şi deschide geamul mai mult,
Că vreau să ascult!
Sunt prea bolnav de-o vreme.
Cine oare să mă cheme,
În crucea nopţii, din senin?!
Sunt gândurile mele care se duc şi vin,
Vorbind pe săturate,
Cu orologiul din cetate.
Şi de mai bate cineva... Ei, lasă,
Nu sunt pentru nimeni acasă!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai atât cât bate puşca voastră

Chiar credeţi că voi, de mii de ani
sclavii sărăciei, bogăţiei
şi mândriei de necuprins,
puteţi sfărâma spiritul născut
liber pe-acest pământ
nou şi întins?

Când veţi fi alungat ultimii fermieri
şi, pentru scurt timp,
va conteni a războiului năpastă
veţi stăpâni pământul –
da, veţi stăpâni pământul –
dar atât pământ cât bate puşca voastră.

Până când aurul vostru va fi netezit
toate lanţurile de munţi
unde oamenii răniţi se pot ascunde,
până când aurul vostru va lumina
în nopţi fără lună câmpiile
pe care călăresc rebelii înspre oriunde;

Până când viitorul va fi confirmat
şi trecutul, prin fiii morţilor acestui ţinut,
mituit, din coastă-n coastă,
veţi putea stăpâni pământul –
veţi putea stăpâni pământul,
dar numai atât cât bate puşca voastră.

* Poemul pare a se referi la Al Doilea Război al Burilor, 1899 – 1902, numit şi Războiul Murdar (Dirty War), desfăşurat între Imperiul Britanic şi burii din republicile South African Republic şi Orange Free State.

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat cuie în fum

Plumburiile minţii tipăresc cuvinte
Reporteri ochii, urechiile scrijelite
Le scriu cenzurii cu scrâşnet de dinte.

Adevărul jărăşte să urle, cânte,
Privindu-l pe cel ce mi-e mai înalt,... înainte.
Bătându-i cuie fumurilor din frunte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem din toate

Avem un preşedinte, avem şi prim ministru,
Avem guvern, avem şi sute de parlamentari,
Deşi nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o ţară, cu aşa de mulţi
conducători,
De–aceea toată România, e aşa de tristă,
Noi ne plătim cinci şefi, la trei locuitori.

Ce este şi mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ţine lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Şi ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne doreşte,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- nteţeşte.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocaţii şi pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult i s–a pus cruce.

Avem în ţară cohorte de hoţi şi criminali,
Poliţia chiar şi când vrea ne le mai face faţă,
Hoţii neprinşi au ajuns astăzi mari miliardari,
Şi–i cumpără pe toţi cu multă nonşalanţă.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentru că ne lipsesc conducătorii-adevăraţi,
Chiar de–aş putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău trataţi.

poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand vine timpul albinelor

Când vine timpul albinelor,
Doamne, recunosc în Tine
Pe Domnul lor
şi ţinuturile lor infinite
din arşiţa roiului.
În cântul gregorian al stupului
mi se întâmplă să disting
murmurul surd al planetelor.
Sosească apoi ploaia
Să ne sfâşie geamurile!
Nebunia îmbrăcată
cu pleava ovăzului,
aurul anotimpurilor
care rodeşte în arborii noştri
E ca un pumn de cuie incandescente
ce mi se aruncă în faţă,
Aceeaşi uimire înaintea
înfăţişării Tale pline de iubire.

poezie de Mariana Cardas
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-am trimis curând o carte

V-am trimis curând o carte
Şi smerit aştept răspuns
Care nu a mai ajuns
Nici întreg şi, nici în parte

Dar maestre, nu se poate
Orice simplă uzurpare
De prestigiu, nu mai are
Circumstanţele ei, toate

Şi mă-ncarc atunci de vina
C-am pus mâna pe condei
Supărându-i pe ahei
Şi oprind în geam, lumina

Vă eliberez de facto
Admiţând fără efort
Că speranţa din acont
Valorează cât exact, o

Deziluzie sau pistă
Care n-a ajuns la artă
Casa cu fereastra spartă,
Poate nici nu mai există

Vine timpul şi se duce
Fără nici o remuşcare
Numai nouă ni se pare,
Că punem la toate cruce

Bate vântul în ferestre
Şi mă-ntreabă: Îi dau voie
Ca să strige el, Ahoe,
Şi-apoi: Salutări, maestre?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare târzie

Stau acasă doamnă
Şi privesc cum bate
Ploaia mea de tomnă
Lucrurile toate

Ca o nălucire
Coborând din vis
Peste-ntreaga fire
Pusă pe-un abis

Oameni cu umbrele
Searbăd sacrificiu
Uzi până la piele
Se duc la serviciu;

Nu merg nicăieri
Stau ca-ntr-o cutie
Cheltuind averi
De melancolie

De aceea doamnă
Gândul mi se-abate
Înspre-o altă toamnă
Singura din toate,

Blândă şi domoală
Printre ani abrupţi
Când mergeam la şcoală
Cu bocancii rupţi,

Într-un sat aproape
Dar rămas departe
Vis furat de ape
Dintr-o altă carte

De aceea doamnă
Am prins să vă scriu
Cu lacrimi de toamnă
Atât de târziu

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUPOI: Cine e Guran?
LIMBĂU: Un pungaş! Pui de legionar! Taică-su avea fabrică de cuie...
LUPOI: Unde e fabrica lui?
LIMBĂU: I-a luat-o poporul! Aşa e drept! Acuma toată naţiunea face cuie...

replici
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Derută

Mergem adesea şi nu mai ştim unde,
Un popor care migrează-n stol,
Să ne găsească moartea pe neunde,
Cerşind merinde pe stomacul gol.

Istoria trădată ne bagă la subsol,
Ne pierdem rădăcinile profunde,
Şi corbii vin în stoluri rotocol,
Căutători de leşuri pe oriunde.

Aşteaptă toţi ca să le spui de unde
Vine salvarea pentru noi, sărmanii,
Salvarea însă tainic se ascunde
Şi trece timpul, zilele şi anii.

De pretutindeni veştile abundă,
Unii şi-au făcut jurnal de bord,
În timp ce barcarola se scufundă
Si mor de inima, atac de cord!

Musteşte viaţa-n sucuri de nătângi,
Şi jalea a cuprins întreaga lume,
Îţi vine câteodată ca să plângi,
Parcă-i blestemul de la şapte mume.

Bat clopotele absolut degeaba,
Cu sunetul aramei, dor prelung,
Doar cioclii pregătiţi îşi mai fac treaba,
Şi nici la Dumnezeu nu mai ajung.

Noi n-avem soarta bunului Ulise
Să ne-agăţăm speranţele de zei,
Speranţa noastră a rămas în vise
Şi viaţa-n mâna unor derbedei.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume de simboluri

într-o lume de simboluri
la tot pasul dai de goluri
mă împiedic mă ridic
păsările de nimic
nu le pasă ele ştiu
o comoară în pustiu

numai disperarea mută
toate lucrurile din loc
tu pe o redută eu pe o plută
după cum avem noroc

abundenţa de rebuturi
naşte alte începuturi

că e lipsă ori adaos
totul s-a născut din haos

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu sunt eu

De câte ori te vei întoarce, prietenă în timp şi în carne,
vreau să nu mă găseşti aşa, cu ochii plânşi,
dincolo de uşa încuiată, dincolo de ferestrele bătute în cuie.
Răspunde-mi, de mă mai auzi, nu te împotrivi, sunt tot eu,
am vrut să aflu doar cu cine am de-a face.
Cine eşti?
Ştiu, tu, prietena mea adevărată, care nu te-ai oprit la ce se vede,
şi, iată, ţie îţi aparţin în exclusivitate.
Nu te-ai ascuns de mine, nu m-ai minţit,
de aceea, cum să te confund cu altcineva?
Tu sunt eu,
prietenă,
în timp şi în carne.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!