Cucuie
N-am crezut cât e de șuie
Lumea asta, să vă spui:
Cineva a rupt un cui
Într-o țară unde cuie
Voie să se rupă nu e,
Ca apoi, unde mai pui,
Îi trecu prin cap, hai-hui,
O idee, să se suie,
Să declare că el cuie
A rupt multe-n viața lui
Și îl doare în țugui,
Plus c-ar vrea și o statuie
Fi'n'că prost el cică nu e
Altul ca și dumnealui,
Dar așa cum percepui,
Orice ușă o descuie
Că bănuții ca să-i puie
N-are unde-al dracului!
De-a ajuns, pe cărărui,
Membru permanent în UE
Cu-o grămadă de cucuie,
Iară io... să fac pistrui!
Jur, am rupt numai un cui,
Într-o seară cu-o duduie
Galbenă ca o gutuie
De-o lăsai doar cu-n cucui,
Și plătesc... de nu vă spui!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.