Bat cuie
Bat cuie... cât pe muchii, cât pe lângă,
Am unghii violet și răni pe mâini
Și uneori, mă doare partea stângă
Cu drept asupra bietei mele pâini,
Bat cuie ruginite-n gardul putred
Al unui timp trecut, dar ne-ncheiat,
Bat cuie în prezentul tot mai șubred -
Cu mersu-mpleticit și-ncovoiat,
Bat cuie-n toate, până la scânteie,
Și-ndur scrâșnind acutele dureri,
Oricum, am cam uitat să fiu femeie,
Trudind peste puținele-mi puteri.
Bat cuie, dar cu gândul sunt departe,
Trăind povești din timpuri de demult,
Și mă ascund în filele de carte -
De după ele, sufletu-mi ascult,
Bat cuie-n basme, le agăț în grindă
Și cad, mă scurg de vlagă în pământ,
Boabe fierbinți încep să se desprindă
Și-mi curg peste genunchii tremurând,
Bat cuie-n cer-să leg de veșnicie
Tărâmul nesfârșitei suferinți,
Bat cuie în tăceri și-n nebunie
Și-i răstignesc în versul meu pe sfinți...
poezie de Emilia Amariei din Confluențe literare (24 noiembrie 2016)
Adăugat de Emilia Amariei
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.