30 Iulie 1830 (Paris)

Un rege bun puteai să fii.
N-ai vrut. Și ți-a plăcut să crezi
Că poți poporu-n jug să-l ții.
Nu-i cunoșteai tu pe francezi!
Există judecată chiar
Și pentru țari pe-acest pământ;
Și-n timp ce alergai fugar
Coroana ți-a căzut, s-a frânt.

Cumplită luptă s-a încins!
Sub steagul libertății, duhul
Revoltei în popor s-a-ntins
Și-un singur glas umplu văzduhul.

Mult sânge la Paris a curs!
O, cum plăti-vei tu, tirane,
Curatul sânge care-a curs
Și-aceste jertfe mari, umane?

Când goarna-n cer va răsuna,
Când din deschisele morminte
Țărâna se va încarna
În tot ce-a fost mai înainte,
Atunci când judele cel mare
Va cântări ce-i bun și rău,
Nu te vei îngrozi tu oare?
Nu șovăi-va brațul tău?

Neghiob! În ziua cea de-apoi,
Tu, cel urât de-o-ntreagă țară,
Ce-ai să răspunzi? Hulit strigoi,
Chiar și-n infern vei fi de-ocară!
Te vei întoarce-n acel ceas
Către poporu-nsângerat;
Dar toți striga-vor într-un glas:
E vinovat! E vinovat!

poezie clasică de din Poezii (1959), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Citate similare

Înghețat de ger

Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?
Te crezi judecător sau poate împărat?
Pentru toți sunt zile, timp, pentru a socoate
Caci trăim în pace și-n zisa libertate.

Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel
Pentru acel suflet, înghețat de ger
Un ger al răutății, ar fi destul de-ajuns
Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns.

Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ
Căci numai după unii, stelele se învârt
Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate
Iar viețile cinstite sunt calea către moarte.

poezie de (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

* * *

Când voi pleca din vremuri în morminte,
Huliri și laude când o să las,
Cu gingășie să-ți aduci aminte
De visul ce cântării i-am dat glas.

Uita-vei răul care-a fost în mine
Și tot ce-n mine-a clocotit nedrept,
Când, ca o lebădă pe ape line,
Veneai, mlădie, ca să-mi cazi la piept.

O, nu ți-a fost mândria tulburată!
De-am destrămat-o, n-a fost voia mea
Căci ziua mea era înnegurată,
Și-atât de luminoasă ziua ta!

Când o să trec de-albastrele hotare
Și-o să mă pierd sub nu știu care plai,
Să-ți amintești de cântecul pe care
Eu ți-l cântam și tu mi-l îngânai!

poezie clasică de (1 noiembrie 1903), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Mihai Marica

Viața e un curs!

Viața e un curs!
Curs de timp!
Curs de apă!
Curs de lume!
Curs de viață!
Curs de multe!
Un singur curs!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Diana: Iuli, de ce te porți așa cu Luci? De ce-i provoci suferință?
Iulian: Suferință?! Lui?! El suferă?! Și eu cum crezi că m-am simțit, când, din cauza lui, am fost luat la întrebări de către cei din Comisie? Sau acum, când am văzut prin ziare scris despre el, sau am auzit vorbindu-se la știri, ca despre un element rău?!
Diana: Ah, acum nu-ți convine, imediat îl consideri vinovat...
Iulian: Păi, că doar n-oi fi eu vinovat.
Diana: Dar până acum era bine, te simțeai mândru când se vorbea despre "domnul comandant".
Iulian: Bineînțeles că eram mândru de performanța lui, dar acum cu ce mă pot mândri? Cu un act de indisciplină?!
Diana: Te-ai gândit măcar o clipă că totuși ar putea fi nevinovat? Nu... Tu te-ai grăbit să-l acuzi, să-l judeci, te-ai grăbit să crezi că ar putea fi rău. N-ai vrut să fii de partea lui.
Iulian: Să fiu de partea lui?! Cum să fiu de partea lui, când are probleme de acest gen, cu disciplina...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Către A.O. Smirnova

Când nu te văd, ce nu ți-aș spune!
Și când te văd, vreau să te-ascult!
Dar, aspră, taci. N-ai vorbe bune.
Și tac. Ce pot să fac mai mult?
Nemăiestritu-mi glas nu poate
Să-ți umple mintea c-un cuvânt.
O, ce ridicole-ar fi toate,
De n-ar fi triste, precum sunt!

poezie clasică de din Poezii (1959), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: În orice caz, dânsul mi-a zis că ești perfectă, ba chiar divină.
Diana: A spus domnul director așa ceva despre mine?!
Lucian: Nu. De fapt, eu am spus așa ceva, dar dânsul m-a aprobat.
Diana: Ah, lingușitorule.... Era însă vorba despre ce mi-a spus mie distinsul tău prieten.
Lucian: Te ascult.
Diana: Asta ar fi o mare noutate.
Lucian: Ce ți-a zis dom' director, mamă?
Diana: Că i-ai fi povestit ce s-a întâmplat în seara aceea, când ne-ai anunțat despre misiune, pe mine și pe tatăl tău.
Lucian: Da, evident, i-am povestit.
Diana: Și i-ai spus că încă te mai simți vinovat, deși ne-am împăcat.
Lucian: Ah, mamă... Normal că mă simt vinovat. Nu pot uita că am fost un mare dobitoc și nici nu știu cum mi-aș putea îndrepta greșeala aceea; nu prea am cum. Am fost atât de neghiob, mai ales față de tine... Iar acum vom pleca și... Ceea ce-am spus rămâne...
Diana: Dragul meu, nu te mai frământa degeaba. Ți-am spus că n-am fost supărată deloc pe tine atunci, n-am luat seama la câteva cuvinte rostite într-un moment tensionant, deci, n-are rost să te simți vinovat, să-ți faci zilele amare din cauza acelui incident. Uită ce-a fost atunci!
Lucian: Dacă ar fi atât de simplu...
Diana: Este!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Regretele zeilor

O, zeu trufaș, de ce a trebuit
copacul meu, ce se-nălța în crâng
atât de mândru și de împlinit,
să mi-l distrugi? Știai că am să-l plâng?

Ce ți-a făcut? De ce mi l-ai trăznit
cu biciul tău? Era nevinovat,
era frumos și-adesea, fericit,
din umbra lui, la ceruri m-am rugat.

Acum, gândind la tine, zeu trufaș
c-un trai ce-l vrei intens, mă-ntreb: "Poți, oare,
acolo, în al zeilor sălaș,
să n-ai, în viață, nicio remușcare?"

Credeam că ai. Un timp, am așteptat
să umpli golul, îți era ușor:
pe-același loc, puteai să fi plantat
un altul, mic, să nu-mi mai fie dor

Și, poate, peste-un timp l-aș fi uitat
pe cel ce-a fost. Puteai, nu, zeu trufaș?
Dar ție,-n lumea ta, nu ți-a păsat,
tu ești etern! "Regrete, zeii?! Aș!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu este nimic mai plăcut decât să îți schimbi starea interioară într-o secundă prin schimbarea de perspectivă. Când ești stresat că lucrurile nu au mers azi exact cum ai vrea să meargă și simți stresul, fricile și supărarea cum te copleșesc, adu-ți aminte că ești în plin proces de învățare și că ziua de azi nu e decisivă, ci doar o piesă de domino. Cât timp înțelegi că e mai important să apari și să îți faci partea zi după zi decât să ai un șir de zile perfecte, când înțelegi ca să rămâi pe drumul măiestriei te va face încet și sigur să nu ai competiție, știi că și azi îți poți da voie să te relaxezi, să iei ziua așa cum ți-a fost dată și să te poți bucura de lucrurile mici știind că cele mari sunt acolo, te așteaptă să faci drumul până la ele. Oricum ți-a fost ziua și cum se va termina, nu uita să simți recunoștința pentru abundența în care trăiești deja. Sunt multe lucruri pe care le ai și le consideri normale și firești, însă gândește-te un pic mai bine. Chiar ți se cuvine totul sau poți să apreciezi azi un pic mai mult ce ai?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

I: Chiar vreau să-l descopăr pe Dumnezeu, dar îmi fac mari griji cu părinții. Sunt totuși copilul lor. A: M: Tu nu ești copilul nimănui, părinții ți-au dat doar rahatul-corpul, dar viața ți-a dat-o Viața sau Dumnezeu. Așadar, cât de corect este să spui că "Părinții ți-au dat viața", când de fapt, Dumnezeu ți-a dat Viață - asta ca să nu spun că tu ești Viața - iar părinții te-au făcut prizonier într-un corp. Chiar și a spune că părinții ti-au dat corpul, este fals, pentru că, fără hrană, corpul tău nu ar fi fost. Deci, pământul ți-a dat corpul. În concluzie, poți pune părinții pe primul loc sau îl poți pune pe Dumnezeu.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Decebal către popor

Viața asta-i bun pierdut
Când n-o trăiești cum ai fi vrut!
Și-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem și-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta și-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orișicare laș fugar!
Murmurul, azi și orișicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea și lașii știu!
Toți morții tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd și cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit și-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e brațul tău
Când morții-n față nu tresari!
Și însuți ție-un zeu îți pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Dușmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Și ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Și nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Și-acum, bărbați, un fier și-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi brațele jurând le-ați pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Și-n zei! Dar vă gândiți, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Dușmanii lângă noi!

poezie celebră de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Lumina umbrei de gând

Pe un drum sinuos ce se pierde-n pustiu,
Îți mai treci, uneori, pași de umbră de gând
Ce s-ar vrea însoțiți prin tărâmul neviu
De-o făclie ce n-o să-ți mai ardă nicicând.

Când ardea, ți-a trezit, din cărări ce-ai parcurs,
Amintiri ce mocneau sub un jar de trecut,
Jinduit și dorit chiar și-n timpul ce-a curs,
Iar acum, că s-a stins, ești pe drumul pierdut.

N-o mai ai: s-a aprins mai departe de ploi,
Sub un cer mai senin, luminând depărtări
Ce nu-s încă pustii, iar pe-un drum înapoi
Sunt doar picurii ei, arși în dans și cântări.

De știai s-o păstrezi, ar fi ars și acum
Cu aceeași lumină din umbra de gând
Ce mai plânge-amintiri în parcursul pe-un drum
Sinuos și pustiu, c-o făclie... nicicând.

poezie de
Adăugat de Daniel Vișan-DimitriuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Cei ce plâng

Nu mai am lacrimi, mamă, să te plâng
am fost secat de spaima dinainte
când presimțeam în mine cum se frâng
secundele cu gust de oseminte

Când mă înfricoșa și gândul chiar
că te voi pierde într-o zi amară
când adormeam pe evangheliar
visând să mai trăiești până la vară

Atunci plângeam, eram într-un extaz
al disperării pentru ce-o să vină
înlănțuit pe stânci din Caucaz
mă sfârtecau mari vulturi de lumină

Acum e pace pe pământ și-n cer
ce-a fost să fie s-a-ntâmplat odată
iar trupul meu cu lacăte de fier
are fântâna plânsului secată

Azi mă întorc la viață, în sfârșit
un câmp de luptă-n urma mea ia formă
cu părul alb, cu steagul zdrențuit
eu însumi sunt o lacrimă enormă

poezie celebră de
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
Adi Conțu

Vinovat de iubire

Ce drept am eu să-ți pun în suflet fluturi
Și susur de izvoare în urechi
Să-ți dau fiori, de care să te scuturi,
Când buzele-ți își caută perechi

Ce drept am eu să îți ofer atingeri
Atunci când te mai mângâi doritor
Când auzim în jur glasuri de îngeri
Ce cantă într-un mod izbăvitor

Nu-i vina mea că tu ești prea frumoasă
Cu ochii de azur și trup sublim
Ce vină am, că te iubesc, aleasă
Și că alături eu aș vrea să-ți vin

De crezi că-s vinovat, mă izgonește,
Dar nu voi renunța la ce-mi doresc
Si chiar dacă îți pare o poveste
Mă lasă lângă tine s-o trăiesc

poezie de (4 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Hai, iartă-mă, te rog...

Hai... iartă- mă te rog, e vină mea.
În astă seară nu mă aștepta.
O altă fată eu voi întâlni,
O altă inimă precis voi cuceri.

Hai... iartă- mă... sunt tânăr am greșit,
Nu-s vinovat... ci trupu-mi răzvrătit.
Degeaba am umblat din floare-n floare,
Tu ai rămas mereu învingătoare.

Hai... iartă- mă... te rog... sunt vinovat.
Și creanga ce-a mai verde sa uscat.
E nefiresc... un singur pas greșit,
Regret enorm... știu cât te-am chinuit.

Hai... iartă- mă, că nu vei regreta.
Rămâi pe veci te rog... iubirea mea.
Când stelele pe cer vor răsări,
Eu... până-n zori de zi te voi iubi.

Dar... am zărit în ochii tăi durere,
Credeam că poți ierta... un timp... o vreme?
Cu buzele plângând m-ai sărutat,
Apoi te-ai dus și nu m-ai mai iertat.

Am rămas singur trist și-n'găndurat,
Și mă -n'trebam... de ce te-am înșelat?
De ce nu am știut a te păstra?
Când tu... erai prințesă-n viața mea.

Am înțeles... că totul sa sfârșit,
Că mai iertat prea mult, chiar dacă am greșit,
Îmi pare rău că tot sa terminat...
Hai iartă- mă te rog, ca altădat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Ce mai faci, Vitoria Lipan?

Ce mai faci, prin munți ce ți-l ascund
pe bărbatul tău ce-a fost cioban,
ce mai faci sub cetini și pe prund,
ce mai faci, Vitoria Lipan?

Duhul lui mereu în preajma ta
ți-a-nsoțit umbrirea lumini
și atât de mare se-arăta
că n-aveai nici loc să te închini.

El te-a dus pe drumu-adevărat,
el ți-a dat și drept să judeci tu
prefăcându-ți dorul de bărbat
în ceva ce n-are nume, nu.

Iernile sunt tragice în munți,
de când este muntele sub cer,
numai la botezuri și la nunți
și la moarte rudele te cer.

A trecut sazu n-a trecut un an?
Ai aflat, sau n-ai aflat ce-a fost?
Ce mai faci, Vitoria Lipan,
judecata are totuși rost.

În prăpăstii viscolite rău,
pe cărări uitate și de pași,
va mai fi fiind bărbatul tău,
cum să-l poți uita și cum să-l lași?

N-are nimeni nici puterea ta,
nici credința de-a umbla pe jos,
în prăpăstii, spre a ți-l afla
pe ciobanul tragic și frumos.

Turme vor mai fi și vor muri,
oameni se vor stinge peste tot,
munții se vor sparge într-o zi,
or să poată cei ce nu mai pot.

Dar credința ta că el e-aici
va rămâne până la sfârșit,
n-ai să obosești și n-ai s-abdici,
vei iubi mereu ce ai iubit.

Și mai trec un secol și un an
și în munți legenda va da glas,
cum că tu, Vitoria Lipan,
credincioasă ție ți-ai rămas.

Și-ntr-o zi ai să te stingi și tu
terminându-ți drumul pe pământ,
când lătratu, spre un punct bătu,
unde Nechiforul tău e frânt.

Munții ți se clatină-n priviri,
te măriți din nou cu omul drag,
sunteți împreună iarăși miri,
sângele s-a șters de pe baltag.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Un imn femeii credincioase

Tu ai fost creată de Mâna Celui Sfânt
Coroana frumuseții ți-a pus în chipul tău
Ești darul cel mai scump și ajutorul potrivit
Ca să crești copii și să-i aduci la Dumnezeu.

Nu totdeauna drumul tău ți-a fost ușor
Dar te încuraja mereu puterea rugăciunii
Încredințată în Domnul aveai un singur dor
Ca să fii tare... să poți ține piept minciunii.

Tu ai crescut eroi... ce au păstrat credința
Persoane importante dar și simpli lucrători
Și în rugă pe genunchi tu ți-ai dăruit ființa
I-ai binecuvântat... și ei au fost biruitori.

Numai tu alini dureri și inimi întristate
Iar printre lacrimi doar tu poți să zâmbești
Tu îți crești copiii cu dragoste și bunătate
Și ești gata pentru pruncii tăi să te jertfești.

Ești nor de martori a fiicelor lui Dumnezeu
Ce au sfărâmat puteri prin post și rugăciuni
Tu n-ai dat înapoi când ți-a fost în viață greu
Dar ți-ai păstrat căminul de a lumii stricăciuni.

Multe lacrimi din ochii tăi frumoși au curs
În suferințe... pe obraji... în clipele durerii
Tu toate pe genunchi lui Dumnezeu i-ai spus
Și El te-a binecuvântat în ceasul încercării.

Tu ești un diamant... tu ești o piatră rară...
Ce ne strălucești în întuneric ca o stea...
Căci o femeie credincioasă... este o comoară
Iar să se jertfească poate doar numai dragostea.

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Învățături cu voce fără glas

Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume și nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.

Roade-nveșmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Și a curs un timp pân' am ajuns la dar
Și-am înțeles apoi că el o să mă crească.

Am fost o vină dintr-un neam nebun
Și ispășit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am știut s-adun
Scriindu-mă prin ale vieți jurnale.

Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Și trupul îmi vorbește când vocea n-are glas...
Fost-am peste viață de nunți și de morminte
Și-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.

Alerg spre sentimente și ele mă doboară...
Sunt eu inveterată, sau ele prea haine,
Mă lasă fără haine și-apoi îmi râd și zboară...
Și-am înțeles atunci, că nu-s decât decât ruine.

Chemat să îmi aducă o apă rece, grea
Duhul meu se-ntoarse rănit de omenesc...
Și iar înțelesesem că n-am fost decât rea,
Tocmai pe el uitasem să hrănesc.

Durerea naște vină, dar vina este Viață
Numai așa te-apropii de Adevăr...
Ucide-ți mândria trufașă și semeață
Și vei gusta din al Vieții măr.

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

DOAR ÎN TIMP CE OBSERVI OBSERVATORUL, OBSERVĂ LUMEA! Mihaela: Azi nu e marți? Maharaj: Mai întâi realizează Adevărul urmând indicațiile binecuvântate ale Libertății. Când și tu te vei topi în ea atunci și doar atunci o să vezi că pentru Libertate, pentru libertatea față de gând, oare gândul "marți" mai există? Ce gând există pentru Libertatea față de orice gând? Aparentele acțiuni ale Maestrului, ale libertății chiar dacă persoana le vede într-un mod fixist-extremist, pentru Libertate sunt doar grația prin care tu să vezi că poți păstra măcar o zi de tăcere, că poți rămâne ca simplă prezență, etc, etc,. OARE NU PE TINE VREI SĂ TE AFLI?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Davai ceas, davai moșie!

Când ți-e dușmanul "aliat"
Să spui că-i prieten, e poveste
Dar nici vrășmaș nu-i zici că este
Să îl accepți, e indicat

Astfel, românul a aflat,
Că rusul după varii teste
Chiar violându-ne neveste,
N-a fost taxat ca vinovat

Deși hulpav, ceruse ceasul,
Și-n București și la Craiova,
I-am fi-nțeles pe loc impasul
Dar bând în cramă la Cricova,
Crezând că-n mână are asul,
A vrut să fure și Moldova!

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Safta (serioasă): A curs mult sânge?
Baciul (pune fluierul înapoi la chimir): Sânge n-a prea curs... Puțin. Pe la nunți, și numai din nas! Dar au fost multe îmbrânceli, blesteme și multă ocară. (Trist.) Anul trecut, alde Gârjoabă a prins vierul nostru la scroafele lui. Închipuie-ți că l-a castrat, porcul dracului!

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de (2001)
Adăugat de A. GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook