
Hai, iartă-mă, te rog...
Hai... iartă- mă te rog, e vină mea.
În astă seară nu mă aștepta.
O altă fată eu voi întâlni,
O altă inimă precis voi cuceri.
Hai... iartă- mă... sunt tânăr am greșit,
Nu-s vinovat... ci trupu-mi răzvrătit.
Degeaba am umblat din floare-n floare,
Tu ai rămas mereu învingătoare.
Hai... iartă- mă... te rog... sunt vinovat.
Și creanga ce-a mai verde sa uscat.
E nefiresc... un singur pas greșit,
Regret enorm... știu cât te-am chinuit.
Hai... iartă- mă, că nu vei regreta.
Rămâi pe veci te rog... iubirea mea.
Când stelele pe cer vor răsări,
Eu... până-n zori de zi te voi iubi.
Dar... am zărit în ochii tăi durere,
Credeam că poți ierta... un timp... o vreme?
Cu buzele plângând m-ai sărutat,
Apoi te-ai dus și nu m-ai mai iertat.
Am rămas singur trist și-n'găndurat,
Și mă -n'trebam... de ce te-am înșelat?
De ce nu am știut a te păstra?
Când tu... erai prințesă-n viața mea.
Am înțeles... că totul sa sfârșit,
Că mai iertat prea mult, chiar dacă am greșit,
Îmi pare rău că tot sa terminat...
Hai iartă- mă te rog, ca altădat.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sfârșit
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Nu te intoarce
Mi-a fost frică...
Când singur am rămas.
Te-am implorat rămâi...
Dar n-ai făcut un pas.
Tot cerul...
Asupra mea s-a prăbușit,
Că tu erai femeia,
Ce prea mult am iubit.
Nu te întoarce...
Nu te voi aștepta.
Chiar dacă lacrimile mele,
Pe obraz se vor usca.
Nu te întoarce...
Aici... nu voi mai fi.
Chiar dacă zilele..
Curând mi s-or sfârși.
Te-am sărutat...
Pe buzele-ți fierbinți,
Eram prea tânăr,
Ușor m-ai scos din minți.
Nu încetăm in brațe să te strâng.
Iar tu râdeai,
Pe altul aveai in gând.
Nu te întoarce,
Tot va fi pustiu.
Și pietre vor seca
Pe fundul unui râu.
Nu te întoarce...
Tot singură vei sta.
Și când ți-o fi mai greu,
Să știi... vei regreta.
Și acuma- ți aud pașii...
Ce parcă în vânt pluteau,
Și vocea ce-a de zână,
Cu șoapte mă trezeau,
In inima-mi deschidă,
Un trăznet m-a lovit.
De ce î-mi era frică
Tot nu am fost ferit.
Va veni o zi... sunt sigur ziua ta.
Când lacrimile mele,
Sigur vei regreta.
Albastrul... din ochii tăi,
Încet va dispărea.
Vei căuta iubire,
Dar nu vei mai avea.
Acum... ești prea departe,
Și... ce folos... n-ai pace.
Bagajul ți-e la ușă...
Te rog... nu te intoarce.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre pace sau poezii despre ochi
Îmi pare rău
Îmi plânge inima în piept
Și sufletu-mi suspină,
Căci m-ai iubit...
Dar nu te-am vrut,
Și sunt atât de vină.
Că n-am simțit suflarea Ta
Și inima cum bate.
N-am chibzuit
Că apoi, cândva,
V-oi regreta prin fapte.
Îmi pare rău,
N-am vrut să aud,
Chemarea sinceră din suflet,
N-am prețuit iubirea Ta,
Curată, ca și lacrimile multe.
Mă ierți, te rog,
Căci am greșit,
Apatic fiind față de Tine,
Te-am supărat, te-am chinuit,
Când mă iubeai pe mine.
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre supărare, poezii despre suflet, poezii despre sinceritate, poezii despre plâns, poezii despre inimă sau poezii despre greșeli
Te-am iertat
Tu iar m-alungi... Mă vei afla
În infinitele tăceri
Ce se-ntrupau din mângâieri
În ochii ce mai zâmbeau ieri
Că pot visa.
Poate-am greșit să ceed atunci
Când ne-apucam iar de iubit,
Când parcă sta încremenit
Și soarele la răsărit,
Că nu mai fugi.
Îmi stau plângând acest păcat
În noaptea care a venit
Dup-al iubirii asfințit
Când totu-n preajm-a amuțit,
Că m-ai lăsat.
E prea târziu acum, deja,
A mi te-ascunde-n vise iar,
Când, printre stele, solitar,
Aleargă dorul meu hoinar
Și-a mai spera.
Aș vrea să știi neapărat
Că așteptând atât să vii
În depărtările pustii
Să-mi luminezi, să mă adii,
Eu te-am iertat!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre noapte sau poezii despre lumină
Cântec
Fată frumoasă, cu suflet acru,
M-ai făcut să te iubesc
Proiectându-mi amintirea-ți
Și constat, nimic nu-i sacru
Fiindcă m-ai tratat prea aspru,
De curând.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Ochii-ți căprui, socotesc,
Fură inima oricui
Cum și pe-a mea au furat-o
Și-acum, trist, dacă privesc,
Constat că, chiar eu plătesc,
Mult.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Sufletul e negru și la mine-acum,
Dar știu c-așa nu se putea
Să mergem mai departe
Și că-mi voi reveni și că voi reuși, oricum,
Să-mi văd de viața mea, de propriul drum,
Mai mult.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Dar nu pot.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre negru sau poezii despre muzică
Într-o seară
Într-o seară ploioasă de Mai,
te-am desenat așa cum erai,
într-un décor hașurat în creion,
tu, lângă un vechi magnetofon.
Într-o altă seară târzie de Iunie
am corectat și ultima linie.
Atunci am crezut că totul s-a sfârșit,
decorul, decorul era greșit.
Apoi te-am desenat pe nisipul auriu
sub cerul de August purpuriu.
Te-am desenat pe o plajă pustie,
eram doar noi și-o coală de hârtie.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de Alin Zamfir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre seară, poezii despre plajă, poezii despre nisip sau poezii despre desen
De ce te-ai dus? De ce nu vii?
Un an din viață-a mai trecut
Și încă o stea a mai căzut.
Cum anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată trec și eu,
Imbătrânesc și-mi pare rău,
Că nu m-ai cunoscut.
De ziua mea te-aștept să vii.
Te anunț de astăzi ca să știi.
Să vii! Un.... La mulți ani să-mi spui,
Că sunt orfan, al nimănui,
Să nu mai rătăcești haihui,
De ce te-ai dus? De ce nu vii?
O.... Vino iar iubirea mea,
Te-aștept și te voi aștepta.
Eu te ador și.... mult am vrut,
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să fim din-nou ca la-nceput
Măcar un ceas. De ziua mea!
Dar.... În zadar am așteptat
Venirea ta. M-am înșelat.
Eu cred că nu mă mai iubești,
Nu-mi vrei iubirea, n-o dorești,
De și ți-am spus că nu greșești.
Sincer! Regret că ai plecat.
Dar... Nu-i nimic, vei regreta.
Când dorul te va zbuciuma,
O să încerci să îmi revii,
Când toamnele-ți vor fi pustii,
Atunci... Iubita mea! Ți-o spun să știi
Că te-am uitat! Și, nu te pot ierta.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere sau poezii despre prezent

M-am înșelat?
Te-am înșelat, că nu te întâlnisem,
Te-am înșelat că nu te cunoșteam,
La tine niciodată nu venisem,
Și nici nu mă știai, dacă veneam.
Te-am înșelat că nu știam de tine,
Te-am înșelat că nici nu existai,
Dacă nu m-ai fi întâlnit pe mine,
Te-am înșelat cât încă nu erai
Îndrăgostită doar de cel ce are
Numai o vină: că te-a-nsuflețit,
După a milioana încercare
De-a te găsi, din care te-a găsit.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pare rău... De ce m-ai părăsit
La 15 ani de la dispariția celei ce a fost...
De ce oare mi-a fost lăsat
Să sufăr ani înlăcrimat
Și să trăiesc de parcă nu-s,
De când te-ai dus, de când te-ai dus...
De ce atâtea suferinți
Ce uneori mă scot din minți
Și-atunci eu plâng îndurerat,
De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?
De ce? Că doar nu ți-am greșit,
Fără să-mi spui m-ai părăsit,
Sau ți-a fost jenă să mă lași
Să-ți fiu părtaș, să-ți fiu părtaș...
Odorul meu, "Tu" ai știut
Cât am sărit și m-am zbătut
Să fac așa cum ți-ai dorit,
Dar tu m-ai părăsit, m-ai părăsit...
Fii liniștită de știam,
Eu până-n ceruri alergam,
Să te opresc din drumul tău,
Îmi pare rău, îmi pare rău...
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 ianuarie 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre viață, citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre plâns, poezii despre minciună, citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre greșeli, poezii despre durerea sufletească, poezii despre dorințe sau citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre dorințe
Te-am iubit...
Fluturii mi s-au uscat în mână
Am ajuns cu gleznele-n pământ,
Tulburata apă din fântână
Se ridica-n palele de vânt.
Cumpăna deasupra-i se apleacă
Mâna prăbușită peste ea-
Poruncit-ai norilor sa treacă
Și m-ai despărțit de viața mea.
Astfel m-ai chemat să vin aproape
Dintre ape, stele, bolovani,
M-ai chemat și mi-ai aprins în pleoape
Lumânări din floare de castani.
Te-am privit o clipa tremurândă
Dintre arbori Te-am privit amar
Am rămas cu stelele la pânda
Când mi-ai pus Iubirea la hotar.
Și-ai lăsat ca frunzele s-o poarte
În pământ o urmă a rămas,
Semnul Tău de dincolo de moarte
Ce mi-a dezmierdat întâiul pas.
Fluturii s-au înălțat din mână
Gleznele mi-au înflorit mai sus
Și privind la apa din fântână
Te-am văzut Și Te-am iubit ISUS...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre nori, poezii despre lumânări, poezii despre graniță sau poezii despre glezne
Lumina din viața mea
Întâlnirea noastră a fost doar într-o simplă zi,
Mi-ai apărut în drum ca raza de lumină,
Mi-ai apărut când uitasem ce-nseamnă a iubi
Și cu toată lume eram doar o străină.
Eu mergeam încet pe drumul cel greșit,
Cu ochii împăienjeniți și plini de lacrimi grele...
Pe tine-n cale-atunci te-am întâlnit
Și m-ai îndreptat cu chipul înspre stele.
În viața mea acum nu-i nici o amintire,
Nici un pic de lacrimi în inimă n-am străns,
Căci am greșit, și-am suferit odată din iubire
Și pentru aceea rău am rămas și-am plâns.
Nu eram mai mult decât un om pierdut,
Eram prea disperată, chiar simțiam că mor,
Dar prezența ta arzândă m-a făcut
Să revin privind din nou în viitor.
Și uite azi pășesc cu biruință
Și mă îndrept în viață mai departe,
Dar ție-ți spun că poți avea credință
Sunt gata să te-ajut în orice greutate.
În tine am găsit încrederea deplină
Și orice aș simți îți mărturisesc
Ai apărut în viața mea ca raza de lumină
Pe care am îndrăgit-o și astăzi o iubesc!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere sau poezii despre viitor
Ea
În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau și le judec de nebun,
Să înțeleg cine-i de vină...
Pe calea tristă ce-ai ales,
Eu n-am sa pot păși vreodată,
Sunt trist că nu te-am înțeles,
Poate voi ști cu altă fată.
Vei fi mereu o amintire,
Și sunt dator să-ți mulțumesc,
Din partea mea a fost iubire,
Tu m-ai făcut să o trăiesc.
A fost real sau ireal,
Eu am simțit, a fost divin,
În palma ta, purtat de val,
O întâmplare, un destin...
Pare c-am fost copii, o clipă,
Mi-a fost mai greu mie să cresc,
Dar simt că n-au fost o risipă,
Acei o mie "Te iubesc!".
Nu înțeleg a cui e vina,
O fi a mea, o fi a ta,
În rădăcini cuprind grădina,
Acolo-i ultima cafea.
Ne-am reproșat atât de multe,
Puteam s-o facem c-un sărut,
Când inimi nu vor să asculte,
Atunci chiar totul e pierdut.
Îmi beau cafeaua, sunt rănit,
Amară-i ea, amar sunt eu,
Să nu regreți tot ce-am trăit,
Ai fost cândva motivul meu.
În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau și le judec de nebun,
Să înțeleg cine-i de vină.
Știu, zace-n mine un regret,
Dar poate e mai bine-așa,
Am crescut greu, am mers încet,
De azi îți jur, mă voi schimba!
Voi fi matur,
Nu pentru tine,
Pentru ea.
Cine e ea?
Nu știu, dar voi afla! ❤️
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre cafea, poezii despre schimbare sau poezii despre nebunie

Drum greșit
Drum greșit, drum greșit,
Pentru ce te-am mai pășit?
Cu talpa te-am pipăit,
Drum ferit, drum peticit.
Sufletul mi-am dus, pripit,
Pe muchea ta de cuțit,
De-aici pân` la infinit,
Drum topit în colb clocit.
Drum greșit, drum greșit,
Pentru ce te-am mai găsit?
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Emil Brumaru despre suflet sau poezii despre infinit
Iubesc...
Te-am întrebat, de nu mă-nșel, odată,
Ce faci în viața ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei mașină sau tramvai
Când pleci - de-ai zilnic - la servici,
Cine ți-e șef, de-ai copii mici,
Părinții dacă-ți mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...
Nu mi-ai răspuns, doar m-ai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu, nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc...
Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...
Te-am salutat și n-ai răspuns.
Probabil, nu-s "șarmant" de-ajuns?!
Mergeai cu pasul hotărât,
Eu m-am pierdut și m-a durut,
Doream să-ți spun că te doresc...
Oh te iubesc, oh te iubesc...
Și azi, eram în colț, la ceas,
Eram plouat, tot am rămas.
Te-am revăzut, eram topit.
Te știu, în veci nu mi-ai zâmbit,
Aveai umbrelă, m-ai privit,
Din ochi o lacrimă ai strivit...
Am insistat să te privesc...
Cum te iubesc, cum te iubesc...
Mergeai încet și erai frântă,
Umbrela grea era o stâncă...
M-apropii, tremurând, suspin,
Nu mai aud, sunt tot un chin...
Îți spun spășit, cu voce stinsă:
"Te ador, fi pururi neatinsă,
Te pot păstra, vis, îngeresc...
Să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc..."
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste, poezii despre îngeri, poezii despre tramvaie, poezii despre succes sau poezii despre stânci

Am greșit
Am greșit c-am încercat să te visez
Și chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ți-aud ecoul în ascunse șoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Și mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greșit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care așteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Și-am așteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greșesc că-ți dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ți pas-acum de ea
Mă-ntreb și-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu și încă te visez...
Greșeala mea a fost că te-am crezut
Și poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îți voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre uitare, poezii despre somn sau poezii despre secunde
Iertare
Am greșit c-am vrut doar să visez
Și doar in gândul meu, să încerc să te păstrez?
Am greșit că te-am lăsat să mi te inoculezi
În minte, în suflet... și in vise?
În vise totul e atât de ușor; speranțele au glas,
Râsul tău e atât de cristalin iar gesturile tale cauterizează sufletul meu.
Am greșit că m-am lăsat purtată de iluzii si speranțe, gânduri efemere și rânduri furibunde...
Secundele-s reci când tu nu vrei să zambesti
Mă pierd în vise, în speranțe, mă pierd in realitate.
Și adorm istovită de atâta așteptare.
În fiecare somn aud ecoul pașilor și vocii tale...
Aș vrea să aud și glasul gândurilor și dorințelor tale... și ascult... și caut
Și somnul e ostenit de atâta căutare;
Bântui printre șoapte, gânduri... rânduri,
Căutând o adiere, o remarcă, un suspin sau doar un gest...
Și reușesc să te găsesc uneori, chiar doar pentru o secundă
Cu un zâmbet trist și rece ascuns ușor pe buze
Am greșit oare ca nu e îmi doream sa pleci?
Sau perseverez că nu încerc să te ajut sa rămâi?
Aș vrea sa mă pot ierta... sunt lasă și uneori mi-e teamă de cuvinte;
Ele pot deveni veritabile arme - sabia cu două tăișuri, sau torțe a căror arsuri rămân adânc întipărite-n minte.
Cauterizam rana făcută de ele cu un suspin sau un surâs plăpând mijit in colțul ochiului...
Dar urma durerii rămâne și încercăm să o estompăm cu un zâmbet nătâng sau o șoaptă nespusă.
Mi-e teama de ele cum mi-e teama de vise; Sunt uneori atât de reale încât trezirea e cutremurător de dezamăgitoare.
Aș vrea să mă pot ierta, așa cum te-am iertat pe tine că ai intrat insidios în viata mea...
Aș vrea să mă poți ierta că sunt doar o ramură in bătaia sorții
As vrea să mă poți ierta că sunt doar un gând ce uneori nu-ți dă pace...
Aș vrea să mă ierți... să mă pot ierta
poezie de Elly Fahreinhad
Adăugat de Elly Fahreinhad

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre frică
Te-am iertat!
Cum să-ți mai spun că rătăcesc de dor
Când asfințituri trec fără de tine,
Mă chinui cu tăceri de mă-nfior
Și port al meu mormânt săpat în mine.
Sunt umbra celei ce am fost cândva
Iubită, adorată, mândră-n toate
Nu-i vina mea că azi vrei altceva...
Sclipiri în ochi? De tine-s îngropate!
Am strălucit cât timp tu m-ai iubit
Dar depărtări tăcute te-au furat,
Te las să pleci, de vină absolvit
Și pentru totdeauna... te-am iertat!
poezie de Angelina Nădejde (9 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre naștere
Spovedanie (feminină)
Eu... am tot greșit părinte,
Asta-i viața... un păcat!
Și-apoi... țin eu bine minte,
Nici mata... nu m-ai iertat.
epigramă de Ioan Neluș din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre spovedanie, epigrame despre iertare, epigrame despre greșeli sau epigrame despre femei
Ruptură definitivă
Tu plângi când te gândești la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Ușor m-ai dat de lângă tine,
Și asta nu ți-o pot ierta.
Eram micuță când m-ai dat,
Așa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum și eu te-am uitat pe tine.
Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.
Am așteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.
Să te strig mamă n-aș putea.
Nu meriți o așa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.
Nu simt nevoia să te văd
Și nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, și cred că-i bine.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre onoare, poezii despre mamă sau poezii despre amintiri

Rugă pentru iertarea păcatelor
Știu că-s vinovat, Părinte...
Știu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Și nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Și cu fapta,
Și cu gândul,
Și cu ochii,
Și cu gura...
Știu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...
Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu știu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăiești în mine -
Și cum Tu faci numai bine,
Ce fac eu la fel cu Tine
Nu-i păcat...
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre gură