Mașina noastră
Marile puteri pun focul
Țările mai mici, castane
Scot cu mâna din capcane
După cum prevede jocul
De-aș putea, întreg pământul
să-l parcurg când vreau, ca vântul,
Dac-aș vrea când nu mai pot
marea s-o străbat înot...
Trese, trese și galoane
Goana după recompense
Croitorule, fă pense
Proștilor cu multe toane
Uniformele de clauni
zilnic au mărit importul
ce să faci cu-atâția fauni
când ne umflă vântul, cortul?
Incredibil dar renaște
Iarăși spiritul de turmă
Că-mi iau lumea-n cap și plec
urma să mi-o pierd din urmă;
Ce-o să facem, fără stele
fără lună și izvoare
Dacă sufletul din noi
și al lumii întregi moare?
Ce păcat că nu mai este
Nici un Robinson Crusoe
Să ne-nmiresmeze noaptea
Cu migdali și cu aloe!
Ce păcat că nu mai fură
Nimeni luna de pe cer
Cum făceau cândva haiducii,
Cu pistoale și hanger!
Și mai câte sunt dorințe
Le strigăm în univers
Că mașina noastră merge,
merge... dar în sens invers!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Plecarea flotelor
Primăvara-i de-acum în oraș iarăși,
De-acum vântul e deja sus în copaci,
După ce-au iernat pe țărm, i-s mării tovarăși
De neînvins dorința și navă și cârmaci.
Molate, coborâte de pe docuri, rând pe rând,
Alunecă printre balizele din port, în volte sinuoase,
Îndreptându-se spre orizont până când
Se pierd în vîrtejurile mareei joase.
Una câte una sau două câte două
Se pierd după cotul șenalului pe înserate,
Plutind spre marea bleu sub luna nouă,
Unde bat vânturile cele mari, sărate;
Întocmite de multe mâini, cu multă măiestrie,
Fiecare cusătură-a velei de-abia așteaptă
Să vibreze-n vântul de dincolo de copastie,
Deasupra oceanului, gata de-o-îndrăzneață faptă.
Cine, bărbat sau copil, a văzut vreodată
Marea-n argint și-n aur smălțuită
Și n-a simțit imboldul să urmeze, neastâmpărată,
Chemarea sângelui, fierbintea lui ispită?
Cine-ar putea sta-închis în casă,
Acum când vântul pe străzi umblă hoinar,
Când se-aude bătaia vâslelor, melodioasă,
Și velele sclipesc în lumina albă-a unui far?
Primăvara-i de-acum în oraș iarăși,
Cine n-ar vrea să fie-acum pe mare fugaci,
Când, după-o iarnă pe țărm, i-s mării tovarăși
De neînvins dorința și navă și cârmaci?
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este oare istoria fără politică? O călăuză care merge, merge fără a avea pe nimeni în urmă care să învețe drumul și prin urmare se ostenește în zadar; după cum politica fără istorie e ca unul care merge fără călăuză.
citat clasic din Alessandro Manzoni
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și sufletul
Și sufletul
când vrei să-l cunoști
trebuie să privești
în alt suflet.
Străinul și dușmanul l-am văzut în oglindă.
Erau buni băieți, tovarășii; nu strigau
nici de oboseală, nici de sete, nici de îngheț,
aveau comportarea copacilor și a valurilor
care acceptă vântul și ploaia
acceptă noaptea și soarele
fără să se preschimbe în schimbare.
Erau băieți buni; zile întregi
asudau peste vâsle, cu ochii plecați,
respirând ritmic
și sângele lor colora o piele supusă.
Cândva au cântat, aveau ochii plecați
trecând pe lângă insula de cactuși, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Câinilor
care latră.
Când vrei să-l cunoști, spuneau,
trebuie să privești în alt suflet, spuneau
și vâslele loveau bronzul mării
în apus.
Am lăsat multe capuri, multe insule, marea
care dă-n altă mare, pescăruși și foci.
Dezolate femei, cu suspine, cândva,
plângeau după fiii lor pierduți
și altele blestemând îl căutau pe marele Alexandru
și glorii îngropate în adâncurile Asiei.
Am tras la țărmuri pline de arome nocturne,
de ciripit de păsări, de izvoare ce-ți lasă-n palme
amintirea unei mari fericiri.
Dar nu se terminau călătoriile.
Sufletele lor s-au făcut una cu vâslele
cu austera față a provei,
cu dâra timonei,
cu apa dispersându-le chipul.
Tovarășii au sfârșit rând pe rând
cu ochii plecați. Iarăși vâslele lor
spun locul unde dorm în nisipuri.
Nimeni nu-i mai știe. Dreptate.
poezie celebră de Giorgos Seferis din Argonauți (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vreau sufletul să-mi dai...
Toamna asta e mult soare,
Iar tu vrei să mă iubești
Vrei să-mi dai iubire mare
Că altfel tu nu trăiești.
Dragostea ta-i sinceră
Sper să fie fără de păcat,
Nu vreau s-aud că ea suferă,
După ce noaptea s-a terminat.
Vreau lângă a mea iubire,
Doar îngeri păzitori
Luna plină-n răsărire
Cu stele și cu mulți nori.
Cerul să mi se-nchine,
Ca și cum el e stăpân
Când simte a ta iubire
Ce nu vreau s-o amân.
poezie de Eugenia Calancea (16 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dac-aș putea ...
Dac-aș putea, copii fără părinți,
Cu ochii tot mai stinși, ce veșnic plâng,
La pieptul meu de-a valma să vă strâng;
Dar n-am puteri și simt că-mi ies din minți.
Dac-aș putea aș face pentru voi
Curate case din săracul lut,
Unde iubiri să fie așternut,
Ca-n cartea de povești cu mii de foi.
Dac-aș putea aș face-așa încât,
Din griji și întristări să iau cât pot,
Ca la limanul vieții să vă scot,
Să nu mai văd un chip posomorât.
Dac-aș putea să strig: doar tu exiști!
Coșmarul tău s-ar risipi ca-n zbor,
Dar văd că mă privești ne-ncrezător
Și mă asemăn ție, cu ochi triști.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ultim romantic
Tu suflet care tremuri... în taina nopții albastre,
De n-ai fi fost tu... nici eu nu existam.
Te-am căutat o viață... acolo printre astre,
Numai cu tine noaptea, plângeam când te visam.
Străbat întreg pământul cuprins de al tău dor
Străjer î-mi este vântul... în spate simt fior.
La fel și îmbrățișarea, să -ți simt întregul trup
Nu mai știu în ce parte, aș mai putea să fug?
Esența vieții însăși... împerechează lumea,
Destinul cel pierdut acum ni s-a unit.
Și dacă te voi pierde... acum e oare vina...?
Când după tine... o viață mereu am chinuit.
Am amintiri plăcute... sunt... cred un... visător,
Sunt ultimul romantic ce... mai visează încă.
Eu știu că -n viața asta totul e trecător,
Dar voi rămâne... același romantic călător.
Tu... ia-mă iar în brațe, dă -mi un sărut fierbinte,
Să î-mi străpungă noaptea, întregul corp aș vrea.
Sunt prea departe încă, dar tu... exiști în minte,
Și fără tine viața, î-mi este foarte grea.
Dă -mi mâna... și... vin-o să străbatem infinitul
Să rămânem undeva... pierduți... de negăsit.
Adormi pe bratul meu, azi... nu vine sfârșitul
Și îmbrățișează... un ultim romantic fericit.
poezie de Ioan Cojocariu din Orhideea albastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrătorii viei
de ce dăm noi importanță
omului după ținută?
fiecare om strănută
când ajunge în instanță
orișicare se dă mare
și-și adaugă la puncte
numai calități defuncte
mai ales când nu le are;
de ce ne umflăm în pene
când vorbim cu cei mai mici
că tot nu ne cred și nici
nu le semănăm la gene?!
pantalonul tău cu dungă
nu mai este o virtute
dacă iei drept servitute
doar ce-ți zornăie în pungă;
uită-te cum crapă coaja
pomului ce nu dă roade
iar invidia te roade
până când adoarme straja
și-ai să vezi cum bate vântul
prin livada ta pustie
dacă e să nu mai fie
sprijinit deloc avântul
zestrea ta, averea vie
grijă cui o lași în urmă
că noi nu suntem o turmă
ci doar lucrători în vie!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două distanțe de o frunză
Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.
Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.
Când nu ai nimic de spus și vrei să taci
Rotește-ți inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeiește
Pentru un sărut
Urcându-ți buzele pe ochii mei.
Scrie-mi când
Două distanțe de o frunză
Ne despart privirile.
Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenușă
Fără tine.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două distanțe de o frunză
Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.
Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.
Când nu ai nimic de spus și vrei să taci
Rotește-ți inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeiește
Pentru un sărut
Urcându-ți buzele pe ochii mei.
Scrie-mi când
Două distanțe de o frunză
Ne despart privirile.
Altfel tot largul lumii mi se pare a fi cenușă
Fără tine.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
Câte zile nesfârșite
Numără un om la care,
Viața este pe sfârșite
Câte, când speranța-i moare?
Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?
Câte clipe trec în viață,
Fără ură și minciună
Ce-ți fac inima de gheață
Câte, nimeni n-o să spună?
Câte speranțe deșarte
Are cel care greșește,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căiește?
Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???
Câte omul pătimește
Într-o viață din trufie?
Multe și-l nemulțumește
Câte, nimeni n-o să știe!
Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?
Câte zile are omul?
Câte zile are-n viață?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranță!?
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea de trese
Dacă privim cu luare-aminte
Cum lucrurile-n viață-s drese,
Vom învăța că se rezolvă,
Stând cu picioarele pe trese.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt eu
Eu nu sunt eu.
Eu sunt cel care
merge lângă mine și pe care nu-l văd,
pe care din când în când reușesc să-l vizitez
și pe care de cele mai multe ori îl uit:
Cel care rămâne calm și tăcut când vorbesc,
cel care, blând, iartă când eu urăsc,
cel care merge când eu nu merg,
cel care va rămâne după ce eu voi fi murit.
poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest pentru țara pierdută
Ați furat tot ce-a lăsat Nicolae Ceaușescu,
Și-n mormântul veșnic rece se învârte Eminescu.
Nici păduri n-au mai rămas și luăm pâinea din străini,
Că problema noastră agrară e pământul în ciulini.
Spunea un proverb odată: Fie pâinea cât de rea...
Însă țara se golește, neamul meu va dispărea!
Ce va fi în urma mea nici nu vreau să mă gândesc,
Doar că-n cele patru vânturi este neamul românesc.
În ce colțuri ale lumii trudesc fiii noștri dragi
Ca pe vremuri, Românie, când erau stăpâni și sclavi...
- Ce crezi tu că pot să fac, fiule pierdut de turmă,
Dacă vântul mă străbate și m-acoperă din urmă?!
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minune fără nume
În noaptea de tafta-nvechită,
când sufletul aleargă
și moare printre lacrimi
de sfântă iertăciune,
am întâlnit prin ghețuri o foarte mică stea,
o stea a fericirii:
"minune fără nume".
În noaptea dintre veacuri,
când stelele apun
și când oglinda vieții
mă oglindește-n ea,
te-am întâlnit mică minune
și vreau ca să îți spun,
că ești o nestemată
din lanțul fără za.
În noapte dintre stele,
când universul e lumină
iar sufletul meu curge
călcând întreaga lume,
tu mi-ai uitat o clipă din clipa
ce-o să vină,
și-mi dărui universul...
"minune fără nume".
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partea noastră de noroc
Când pierzi startul din mișcare
În zadar acuzi arbitrul
După cum făcea Dumitru
Fenta prin alunecare
Ce păcat că nu se leagă
Interesele de trudă
Să ne ținem și noi rudă
Cu averea cea întreagă!
Ce e bun, nu-i pentru noi
Și-l iau alții cu bucata
Iar eu fac ce-a făcut tata
Când i s-au furat din oi
Și nu cade din senin
Recompensa să-ntinzi mâna
Dacă nu curge hapsâna
De sudoare, din prea-plin!
Partea noastră de noroc
Nu include fericire
Dacă nu vrea să aspire
Truda, la întâiul loc!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel din fugă
Când scot nervos la sticlă dopul,
Simțind că-mi explodează teasta,
Prudente, soacra și nevasta
Apar cu mătura si mopul.
Observ că au deschis fereastra,
Nu stiu precis care e scopul:
Când scot nervos la sticlă dopul,
Simțind că-mi explodează teasta,
C-un ochi închis precum ciclopul
Si un cucui ce-mi umflă creasta,
Nu vreau să plec din lumea asta,
Așa c-o să aleg galopul...
Când scot nervos la sticlă dopul!
rondel de Valentin David din Rondeluri încrucișate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog cosmic
Nu-ți dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care știu că nu știu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am și momente când sunt fericit,
dacă știi ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înțeles, ești un fel de robot
fără iubire în programare
și nu te enervează țânțarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu știi ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu știi ce-nseamnă?
Deci, nu aveți nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu știi ce înseamnă?
Totuși, de ce exiști?
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite luna, nu e luna...
Uite luna, nu e luna!
Și-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoței,
Să iubești umbrele ei,
Să-i descânți fruntea de aur,
Să-i oferi povești cu lauri.
Să-asculți vântul ce-o mângâie,
Să rogi noaptea să mai ție,
Când totu-i o feerie.
Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea și dragostea.
poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!