Cascadă de flori

Cascadă de flori,
râuri de culori
ploaie parfumată
limpezi pământul.
Răsări deodată
floarea delicată
să-mblânzească vântul.
Strălucire vie,
cu parfumu-i nobil,
mica iasomie
cu umbra curată
are stele-n pleoape,
legendară aproape...
Florile fecioare
cu petale-soare
frunze netezite,
curg în zori grăbite
cu ochii de rouă.
Limpede văpaie -
cascadă de flori,
râuri de culori
e grădina mea,
sâmbure de stea.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com (2020)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă în câmp de flori

Stele-n noapte se nuntesc,
Ani lumină depărtare,
De durere se uimesc
Ochii noştri-n aşteptare
Şi cu cerul se-nrudesc.

Flori se vor nunti în zori,
Dezbrăcate de petale,
Ca atunci cand tu cobori
Mâna pe copsele goale,
Ce parfum şi ce culori...

Într-un grai necunoscut
Se nunteşte tot pământul,
Să luăm deci cu împrumut,
De la el consimţământul
Nunţii noaste-n absolut.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna Dumnezeiască

Renaşte pământul
Îmbrăcat în culoare
Porneşte şi vântul
Prin raze de soare

Lacrimi de ploaie
Dansează prin flori
Râuri curg şuvoaie
Apar muguri în zori

Şuieră vântu-n fîneţi
Culege iarba uscată
Aleargă iepurii isteţi
Semn de vară bogată

Cerul îşi scutură norii
Pământul înverzeşte
Vin în cârduri cocorii
Sus cerul ne iubeşte

În grădină un cais
Gata să-nflorească
O livadă ca din vis
Mâna Dumnezeiască

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici o îndoială că structura excepţională a unei flori de iasomie face parte din victoria completă a frumuseţii pe pământ: Eu culeg flori de iasomie în fiecare dimineaţă şi le păstrez în suflet.

aforism de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici o îndoială că structura excepţională a unei flori de iasomie face parte din victoria completă a frumuseţii pe pământ:
Eu culeg flori de iasomie în fiecare dimineaţă şi le păstrez în suflet.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii copilei străluceau ca două flori de iasomie şi dincolo de ei visul curgea ca un fir de apă limpede în vârtejul furtunii, căci timpul însuşi este o furtună în inima orologiului şi nimeni nu va îndrăzni să-i ţină pe loc nici măcar un minutar.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze de iubire

Ai fost tu,
Singura roză
Din grădina mea,
Care a înflorit
În toate
Primăverile.
II
Ai fost tu,
Singura frunză,
Care primăvara
Ai strălucit mai frumos
Decât celelalte
Ca să fii atât de frumoasă.
III
Eşti strălucire
Veusiană
Şi încântătoare.
Pentru că florile
Din grădina mea,
Numai ele văd
Faţa ta frumoasă.
IV
Ochii tăi frumoşi,
Şi profilul smead;
Atunci când
Te privesc
Lângă mine,
Nu-mi pot imagina
Că tu eşti visul meu.
V
Nu sunt flori
În a mea grădină,
Nu sunt garoafe
În grădina mea,
Care să întreacă
Ochii tăi frumoşi,
Privirea-ţi delicată
Şi măgulitoare,
Care-i cea mai frumosă
Şi nu mai puţin
Privirea şi zâmbetul tău.

P

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

Floarea nu înseamnă speranţa propriu-zisă,
Este ceea ce se numeşte prefaţa speranţei.
Iar dacă iarna împuţinează florile,
Îngerii au suplimentat numărul acestora cu flori de gheaţă.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă de împrumut

Stele-n noapte se nuntesc,
Ani lumină depărtare,
De durere se uimesc
Ochii noştri-n aşteptare
Şi cu cerul se-nrudesc.

Flori se vor nunti în zori,
Dezbrăcate de petale,
Ca atunci cand tu cobori
Mâna pe coapsele goale,
Ce parfum şi ce culori...

Într-un grai necunoscut
Se nunteşte tot pământul,
Să luăm cu împrumut,
De la el consimţământul
Nunţii noaste-n absolut.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Havuzul

Ţi-s ochii osteniţi, iubită!
Închide-i, şi pe-adâncul pat
Rămâi culcată, toropită,
Cum desfătarea te-a lăsat.
Havuzul murmură afară
Zi, noapte, şi-mprumută glas
Iubirii care-n astă seară
M-a prins în dulcele-i extaz.

Clarul snop defoaie
Mii de flori,
Phoebe le înmoaie
În culori,
Lacrimi ca o ploaie -
Stropi sonori.

Asa şi duhul tău, văpaie
De pătimaşe fulgerări,
Cutezător o cale-şi taie
Spre vaste şi vrăjite zări.
Apoi, astâmpărată undă,
Ca un izvor care-a scăzut
În inima mi se cufundă
Pe povârnişul nevăzut.

Clarul snop defoaie
Mii de flori,
Phoebe le înmoaie
În culori,
Lacrimi ca o ploaie -
Stropi sonori.

O, tu, care-mi răsai divină
În noapte, dulce mi-e-n auz
Să simt, la sânu-ţi, cum suspină
Eterna şoaptă din havuz!
Foşniri de arbori, noapte, bură
Ce sună, luna ce colinzi,
Melancolia voastră pură
Încheagă dragostei oglinzi.

Clarul snop defoaie
Mii de flori,
Phoebe le înmoaie
În culori,
Lacrimi ca o ploaie -
Stropi sonori.

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele toamnei

Dimineaţa e frig tare,
Soarele de-abia răsare
Frunzele gătite în culori
Parcă sunt caleşti cu flori
Şi cocorii au plecat
N-au mai vrut să stea la sfat.
Mii de păsări supărate
Stau zgribulite şi plouate.
Covor de frunze la poartă
Mi-au umplut ograda toată.
Frunze aurii roşcate
Au bătut şi-n geam speriate,
Vântul bate şi e ploaie,
Dă-ne drumul în odaie!
Frunze triste surioare
Acum sunteţi plăpumioare.

poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai aşa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, aşa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere şi-o linişte deplină
Doar cerul înstelat, el ştie să-ţi vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară şi cuvintele sunt şoapte
Şi din noapte poţi ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate şi nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

picuri de ploaie
râuri, şiroaie curg
pământul îndoaie

haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

27

O floare de aţă
în trei culori,
alta e de gheaţă
cu ochii de nori.

Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.

Alte-nfăşurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.

Ceasul în cetate
bate ora, bate –
este... şi jumate,
Fete deocheate
(ursitoare toate)
învârt apa-n piuă...
Se făcu de ziuă.

Flori îngemănate,
îngeraşe toate -
27.
Iată mă cuprind
şi eu le răspund,
mă văzură toate
27
Floare-în-cetate.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă parfumată...

E-o toamnă parfumată în fructe şi cuvânt...
Îi simt poemul parcă în mine-alunecând...
Adulmecată umbră cu rochie de mătasă,
Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă!

În valuri foşnitoare de frunze arămii,
Te-aştept! Te-aştept de-o viaţă, iubtul meu, să vii!
Să alergăm în noapte ca doi fugari nebuni!
De frunze şi de ramuri, să-mi pui pe cap, cununi!

Şi să ne plângă ploaia la creştet până-n zori
În toamna parfumată şi plină de culori...
Să evadăm, iubite, noi doi şi veşnicia,
Să nu sfârşim vreodată, (vezi tu?!), călătoria...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora

Şi-n cimitir sunt flori, sunt flori în şir,
Comori de forme mândre şi culori -
Dar ţintirimul nu miroase-a flori,
Ci florile din el a cimitir...

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea nu înseamnă speranţa propriu-zisă, este ceea ce se numeşte prefaţa speranţei. Iar dacă iarna împuţinează florile, îngerii au suplimentat numărul acestora cu flori de gheaţă.

Camelia Opriţa în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele? (7 iulie 2018)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în colind străbun

Vin să vă colind străbun
Flori de măr şi Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe

Ninge cu argint din cer
Flori de măr şi Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe

Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Ţara minunată
Florile dalbe

Ninge până-n Orăştie
Leru-i ler şi flori de iie
Peste Lupi şi peste Glie
Florile dalbe

Ninge aspru peste noapte
Flori de măr şi diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe

Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe

Ninge slava, an de an
Leru-i ler şi cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe

Ninge, fiindc-aşa vrea Domnu'
Flori de măr şi Leru-i ler
Pe Bucegi şi peste Omu'
Florile dalbe

Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe

Ninge burniţat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe

Ninge tare, vine ger
Flori de măr şi leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe

Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe

Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpaţii ard
Florile dalbe

Ninge alb, pe Ţara mea
Flori de măr şi flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe

poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa De Iasomie

Florile de păpădii
Îşi făcură pălării
Din mătăsuri albe, şic,
Şi din fir de borangic.

Una-i dulce ca o rază
Şi adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.

Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezeşte păpădia
Cu un fluture albastru
Şi tăcut ca un sihastru.

Şi acesta o mângâie
Cu mânuţe şi călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.

Îi e dat acum să fie
Prinţesa De Iasomie
Sub o tufa naltă, albă
Unde soarele-o desmiardă.

Mai târziu, la asfinţit,
O furnică a-ndrăznit
Şi-şi făcu culcuşul moale
În inima de petale.

Nu vă spun ce a visat,
Dar furnica e-mpărat
Cu coroană aurie
Şi pietre de iasomie.

Păpădie, iasomie,
Vreţi să-mi spuneţi ceva mie?
Care-i zână, care-i stea,
Ca să scriu povestea aşa.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară
Adăugat de Ioan Maria Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul, o zi scânteietoare

Vântul, o zi scânteietoare... mi-au intrat
în suflet cu mireasmă de iasomie.

"În schimbul acestui parfum de iasomie,
aş vrea parfumul trandafirilor tăi."

"Nu am trandafiri; toate florile
din grădina mea sunt moarte."

"Bine, atunci voi lua petalele scuturate,
frunzele galbene şi apa din fântână."

Vântul a plecat. Şi-am plâns. Şi mi-am spus:
"Ce-ai făcut cu grădina pe care ţi-am încredinţat-o?"

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupe de rouă

În fiecare zi
cupe de rouă ridică pământul
închin către cer...
Gingăşia din flori
îmbrăcată-n culori,
mulţumeşte soarelui
binecuvântarea de a nu lăsa în jur
un Pământ tern!
În fiecare dimineaţă ne,, naştem "
cu ochii privind către zări,
rămânem puri,
deschişi către viaţă
dacă vedem minunea din rouă
ca darul divin ce limpezeşte adâncuri
de suflet,
acolo unde ziua si noaptea lasa în urmă...
suspin!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!