Unei văduve
Plângea nemângâiată tare
Cu lungi și groaznice suspine;
Dar nu știu cum, din întâmplare,
Plângea... mai mult pe lângă mine!
epigramă de Cridim din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ploaia plângea
Ploaia plângea
șiroaie, lacrimi vărsa
cerul se despica
și norii îi golea,
pământul plin de apă
a spus că nu mai vrea
pe soare-n ajutor chema
dar ploaia suspina
când pietrele stropea
iar soarele ascuns
nu se mai arăta.
Din cuibul meu
am întrebat
de ce ploaia plângea
dar nu vorbea...
credeam că nu mă auzea,
Am primit apoi
și un răspuns
furtună, tunete și-un trosnet
m-au străpuns
Un nor, atunci
m-a așezat
pe iarba ce muia
și am văzut și cuibul meu
căzând din rămurea
Un val de apă
cum ochii-mi închidea
am intrebat încă odată
de ce ploaia plângea...
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Calul plângând
Calul plângea. Era deja seară.
În spatele casei grânele așezate în stog scânteiau
lumini ieșeau din ele
încât cu inima ușoară cu greu ai fi trecut
pe sub acoperișul uscat de arșiță.
Calul plângea. Cine a observat nu mai știu
Toată familia a părăsit veranda
alergând în livadă unde rezemat de gard
calul nostru plângea
Și i-au sărutat calului nările
i-au prins în coamă funtițe și pene de păun
Ovăz și trifoi i-au pus la gură
cineva i-a adus o jucărie dar calul
n-a vrut să se joace
a dat-o de-o parte cu capul plângând
Atunci au început să-i cânte psalmi
cântece de război Au încercat să se apropie
de el în caschetă militară
în pielea de vită a lui Gingis Han
dar calul plângea stând tolănit
în animalice lacrimi
Și plângea și atunci când toți
pe brațe l-au purtat cântând
și ca pe bolnav în dune de puf
l-au învelit din toate părțile
Calul plângea. În urma lui stogul
se freca de livadă scutura ovăzul
necheza animalic.
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seceta desfrânată
O secetă plângea lâng-o fântână
Și se ruga cu foc lui Dumnezeu:
"Mai lasă-mă, Părinte, doar o lună
Cu soarele vărsat în pieptul meu!"...
Când a venit o ploaie și seceta fecioară
S-a răcorit de-odată din piept și până jos;
Dar a-nceput s-o ude, și-a început s-o doară
Și s-a sfârșit iubirea din visul ei frumos.
Plângea și se ruga lui Dumnezeu,
Că tocmai se trezise dintr-un vis;
I-am auzit cuvintele doar eu,
Dar niciodată-n viață nu le-am zis.
O scetă plângea la poarta mea
Și se ruga să n-o spun la vecine
Că s-a ținut cu soarele și-ar vrea
Să vină să se țină și cu mine!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea știind cât vom suferi, râdea știind că îi vom ține totuși de urât.
aforism de Ionuț Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Lacrimi de pian
Ai apărut lângă pianul meu,
Venind de undeva, din răsărituri
Răpind, printr-un acord instantaneu
Din universul meu tot infinitul
În ochii tăi atâtea adâncimi,
În blondul tău, atâta sud și soare
Plângea pianul meu cu profunzimi
Cu simfonii de stele căzătoare
Și note împletite în priviri
Și galbenul ascuns prin asfințituri
Intercalează din șirag de amintiri
Un alt șirag întorcoiat de mituri
Doar negrul absolutului de nord
Pe alb imaculatul de ninsoare
Plângea peste pianul nostru orb
Cu ultime acorduri de scrisoare
poezie de Iurie Osoianu (20 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa plângea
Aruncam Luna la perete. De tine uitasem!
Parcul îmi învârtea buzele în hora cu bănci
Plecasem!
Statuile înfigeau în fotografia ta
din sepia-bronz
geamantanul cu lănci.
În locul Lunii golul curgea!
Te aruncam la perete
și casa plângea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângea orașul că orfan rămâne
Plângea orașul că orfan rămâne
Iar oamenii plângeau că despărțirea vine
Și-n plânsul cel durut și dublu
Suna ceva lugubru.
Lumea pleca că nu mai putea
Trăi într-un oraș cu cea
Care ziua dicționare le vindea
Iar seara în denunț îi răstignea.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaura de șarpe
Eu râdeam din gaură de șarpe
Șarpele râdea la gura sobei
în timp ce sobarii alergau după caii de lemn putrezit.
Șura plângea!
Plângea plânsul cu lacrimi de șuier.
Mieunau troienele.
Se scăldau buruienile.
Eu râdeam cu capul pe fluier
într-o gaură de șarpe
de un șarpe păzit.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
am așteptat de partea cealaltă a cerului un semn de la Tine,
timpul trecea greu,
poeziile scrise cu sânge adunau în jurul lor ochii animalelor de povară.
în fiecare zi albastrul singurătății îmi desena buzele Tale,
soarele râdea de jocul nostru copilăresc,
râdea.
sinucigașii treceau pe lângă mine negându-ȚI existența,
imaginile lor păreau ceva între binecuvântare și incest.
cu fața întoarsă către lumină am continuat să scriu rugăciunile de piatră
ploile m-au binecuvântat cu nebănuite dureri.
luna plângea uimitâ de tristețea unei copilării retrăite la nesfârșit,
plângea...
inelele fuseseră pierdute pe drumul durerii ce ducea către Perigueux
cuvintele noastre nu mai pot schimba nimic dintr-o hotărare luată în pripă.
poezie de Eduard Dorneanu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca filozof, se plângea mai mult de oameni decât de muște.
aforism de Antonio Castronuovo din Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi" (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rondel în prier ucigaș
Pe ram mălinul tremura,
Plângea laleaua sub zăpadă;
Sub hibernala canonadă
Cireșul foloarea-și scutura.
Din cer au început să cadă
Săgeți ce firea-nfiora,
Pe ram mălinul tremura,
Plângea laleaua sub zăpadă,
Că gerul a-nceput să ardă
Și parcă nu se sătura;
Prier cu otrăvită bardă
Ucis-a tot ce-nconjura...
Pe ram mălinul tremura.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui preot căsătorit cu o profesoară de limbi străine
Amicul tare se plângea
De soață, că îl traducea;
N-am condamnat-o, pe cuvânt!
Că nu era nici el... chiar sfânt!
epigramă de Sanda Alecu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima de cântec
S-o luăm pe rând!
Palmă, ochi, lacrimă..
Moartea râdea
și plângea și tăcea
și cânta.
S-o luăm pe rând zicea bătrânul
S-o luăm pe rând copile!
și râdea în palmă
și plângea din ochi
și lăcrima copilul
ce lăcrima
din palmă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
am fost odată cer în universul tău
mă străduiam să fiu senin
să îți zâmbesc
să îmi zâmbești
să ne zâmbim
am fost odată nor și m-am certat cu ploaia
ea a murit s-a spulberat
în dans
catrene
cântec
zbor
ea a murit dar eu eram nemuritor
n-a fost ușor să duc în spate
și tunete
și fulgere
și dor
am fost odată lacrimă pe-obraz de blândă mamă
plângea săracul suflet plângea
pentru băiat
pentru fetiță
pentru soare
lună
stea
plângea săraca mamă dar niciodată pentru ea
o implora o lume
un cer
un univers
pământul
să plângă peste mare
să nu ude nisipul
am fost odată om
mai bine nu eram
eram poet
eram
scriam
plângeam
mi-am întâlnit iubirea
mai bine n-o făceam
și trăiam doar o secundă
trăiam prima secundă
apoi
secunda doi
muream
poezie de Rebeca Cefalan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regretatului scriitor Ion Adam care mi se plângea într-o scrisoare că unii critici i-au contestat fondul și alții forma
Adame, biblicul tău nume
Orice discuție o curmă:
Ca om, ești cel dintâi din lume,
Ca scriitor, ești cel din urmă!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procrastinare
În prima mea zi de viață
am chiulit!
Am mers până seara târziu
pe spatele unei urechelnițe
era mai în vârstă ca mine
se plângea de dureri de picioare
am vorbit despre meseria ei
nu vorbea mult
m-a așezat în urechea unui copil
și dusă a fost
vorbind cu o floare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecina mea și bărbații
I-a întâlnit la un dineu
Și-acuma tare se plângea,
Că unul s-a lăsat cam greu
Iar altul a lăsat-o grea.
epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micuțul sorcovar
Biciuit de-al iernii ger,
Se plângea un sorcovar:
Ușă scumpă și de fier
Se deschide mult mai rar...
epigramă de Nichi Ursei din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Cridim
Frumos succes de autor
Volumele-ți "epuizate",
Dar totuși, scumpul meu confrate,
Ferește-te de soarta lor!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ea
ea plângea ea pentru ea
eu plângeam ea pentru ea
tu plângeai ea pentru ea
cine plângea nu știa (?!)
de ce plângeam pentru ea
atunci să modificăm:
pentru ea
ea râdea ea pentru ea
eu râdeam ea pentru ea
tu râdeai ea pentru ea
cine râdea nu știa (?!)
de ce râdeam pentru ea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!