
Lacrima de cântec
S-o luăm pe rând!
Palmă, ochi, lacrimă..
Moartea râdea
și plângea și tăcea
și cânta.
S-o luăm pe rând zicea bătrânul
S-o luăm pe rând copile!
și râdea în palmă
și plângea din ochi
și lăcrima copilul
ce lăcrima
din palmă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Scrisoarea gândului
Desenam pe tencuiala gândului
desenam un colț la ochi de casă
și pe tine tristă cu coatele pe masă
liniștită
în bărbia vântului.
Îți coloram cu degetul în palmă
o palmă de pământ lipsită de culoare
și-un lan de foi nescrise printre care
mergeai scriind scrisori
la rând pe fiecare
câte un rând de gânduri negândite
și-atât de-apăsătoare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea știind cât vom suferi, râdea știind că îi vom ține totuși de urât.
aforism de Ionuț Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ochi
un ochi de hârtie purta
în golul acela adânc
dintre pleoape
scriau pe el toți acei care
lumina i-o traversau
de la o vreme
nu mai lăcrima
își înțelese rostul
hârtia sângera uneori
și inima i se umplea de cuvinte
din ele împletea drumuri
pe care se ducea
venea
de fiecare dată mai ninsă
de fiecare dată mai nouă
astăzi închide ochiul
și tace
rând pe rând
toate cuvintele
poezie de Daniela Guzu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura de șarpe
Eu râdeam din gaură de șarpe
Șarpele râdea la gura sobei
în timp ce sobarii alergau după caii de lemn putrezit.
Șura plângea!
Plângea plânsul cu lacrimi de șuier.
Mieunau troienele.
Se scăldau buruienile.
Eu râdeam cu capul pe fluier
într-o gaură de șarpe
de un șarpe păzit.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trocul
Îngerul mi-a oferit o aripă
în schimbul câmpului ce îmi creștea în palmă..
Am zis!
Ești nebun!!!
Mai dă-mi o aripă!
Și am bătut palma!
Acum eu sunt înger
și el are în palmă un câmp de vândut..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul
ne naștem vii
într-o lume necunoscută...
și-ntâi țipăm
să fim auziți...
apoi avem mereu ceva de spus...
vrem laptele mamei...
căldura brațului
nopțile ei liniștite
și gândurile toate!
rând pe rând
luăm tot...
dar vine un timp
când tot ce-am primit
dăruim.
copilul privește cu ochii mari
tata îl poartă pe umerii lui puternici
- vrei ceva?
- da... vreau la mama...
răspunde candid.
și vremea se-ntoarce la începuturi
șoptind blând.
toți am fost odată copii...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul
Ne naștem vii într-o lume necunoscută
Și întâi țipăm ca să fim auziți
Apoi avem mereu ceva de spus
Vrem laptele mamei, căldura brațului,
Nopțile ei liniștite și gândurile toate.
Rând pe rând luăm tot...
Vine un timp când tot ce-am primit dăruim.
Copilul privește cu ochii mari,
Tata il poartă pe umerii lui puternici.
- Vrei ceva?
- Da... vreau la mama, răspunde candid,
Și vremea se întoarce la începuturi,
Șoptind blând, toți am fost odată copii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionar de rând...
La rând la unt, la rând la lapte
La rând, dar mai puțin, la carte
La rând la condică la șapte
Vreau ultimul la rând... la moarte!
epigramă de Gheorghe Gurău (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Țin în palmă o lacrimă, așa cum Dumnezeu ține în palmă Universul...
aforism de Ionuț Caragea (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Pentru ea
ea plângea ea pentru ea
eu plângeam ea pentru ea
tu plângeai ea pentru ea
cine plângea nu știa (?!)
de ce plângeam pentru ea
atunci să modificăm:
pentru ea
ea râdea ea pentru ea
eu râdeam ea pentru ea
tu râdeai ea pentru ea
cine râdea nu știa (?!)
de ce râdeam pentru ea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă arăt cu degetul
Plâng degetele! Fiecare deget plânge o palmă.
Palma se șterge cu palma de propria ei palmă
Degetele plâng de le ustură falangele.
Plâng la atingerea lor cu alte degete
care plâng o palmă
ce se șterge cu palma de propria ei palmă.
Cinci palme la un deget
care se arată cu degetul
care se arată cu degetul
de cinci ori se arată cu degetul
pălmuit.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiteză
Trece un tren de mare antiteză
prin ochiul meu drept cu un singur ochi stâng.
Rând pe rând se ciocnesc păsări
galbene și albastre și plâng
și calde și reci
și râd prefăcute și sincer
și plouă cu iarbă crudă și tăioasă
și tocită
și urcă ochiul în tren
și urcă și urcă și coboară-n ispită
într-o mare viteză...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormim în camere separate, luăm masa pe rând, mergem în concediu fiecare în altă parte. Facem tot posibilul să ne salvăm căsnicia.
citat din Rodney Dangerfield
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete cubice
Livada din palmă clipește!
Trenurile
dansează în gări diferite. Rufele
întind garduri electrice să nu poată trece
pâmântul în apă.
În scobitura obrazului hibernează nodul
rușinii. Căutătorii de buzunare
în monedele vremii
sapă...
Se scotocesc
norii după bilete în flăcări într-un fulger reciclabil.
În livada din palmă
cad inevitabil
coapte
degetele cubice din carosabil...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri, de-o palmă
Am pus mâna streșină la ochi... de-o palmă
să nu mă plouă... prezentul.
Oricum sunt suflet plouat
pe vârful de deal de la Doftana...
În spate am zidurile hâde,
gălbui de humă, strâmbe, de-o-nchisoare
... de strâmbi
ce mi-au dezechilibrat destinul.
... Evadasem din minciuna predată la școală...
și mă urmăream pe străzile orașului;
elev cu uniformă
bleumarin ce mirosea încins, a fier de călcat...
Simt dorul de școală
dar nu de lecții, despre pușcării...
Vreau să scap de himere...
N-am scăpat, eu fugitul
m-am întors și mă privesc
de la înălțimea unei streșini... de-o palmă.
Încă circul prin oraș și sunt
tânăr de tot și devin tot mai mic... tot mai mic
... de-o palmă.
Și dispar în palma de-o streașină
... de timp.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Îmi era atât de dor de o palmă pe obraz
încât în apus am înroșit
o iarbă tăioasă.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La rând
Există o lege
legea rândului obligatoriu
dacă mergi la doctor
stai la rând
chiar dacă ești planificat
cu zi fixă și oră
stai la rând
să plătești pâinea cumpărată
deși ești planificat
de foame
la oră fixă
unde te duci
împins de bucurii
de necazuri
stai la rând
stai la rând
să prinzi rând
pentru statul la rând
stai la rând
să hrănești
viermii pământului
catastiful Sfântului Petru este lege
crucile apar în cimitir
nu oricum
statul la rând
este obligatoriu
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Autovindecare
când se astâmpără urletul inimii
lacrimile se retrag în păsări și nu ne mai caută
doar ne curg în semințe de zbor
rând pe rând
vămuind cu moartea ne trecerile
mă înghite dimineața mototolită-ntr-un gând
dincolo de cuvinte sunt și ochi care
hulpav înhață sensurile și judecă
de cele mai multe ori strâmb
e duminică
poezie de Daniela Guzu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți să ții pământul
sub palmă cât ai vrea
dar el doar sub o palmă
pe veci te va ținea.
catren de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
am așteptat de partea cealaltă a cerului un semn de la Tine,
timpul trecea greu,
poeziile scrise cu sânge adunau în jurul lor ochii animalelor de povară.
în fiecare zi albastrul singurătății îmi desena buzele Tale,
soarele râdea de jocul nostru copilăresc,
râdea.
sinucigașii treceau pe lângă mine negându-ȚI existența,
imaginile lor păreau ceva între binecuvântare și incest.
cu fața întoarsă către lumină am continuat să scriu rugăciunile de piatră
ploile m-au binecuvântat cu nebănuite dureri.
luna plângea uimitâ de tristețea unei copilării retrăite la nesfârșit,
plângea...
inelele fuseseră pierdute pe drumul durerii ce ducea către Perigueux
cuvintele noastre nu mai pot schimba nimic dintr-o hotărare luată în pripă.
poezie de Eduard Dorneanu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu

Comentează! | Votează! | Copiază!