Romanță
În fața anilor ce vin,
Nicicând n-am să ți-o iert,
Că mi-ai întins paharul plin
Cu sufletul deșert...
epigramă de Petru Cărare din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Te iert
Suntem doi, eu și sufletul, locuim
în aceeași casă, ne tolerăm unul pe altul
nu e foarte plăcut, desigur, să știi că
sufletul nu îmbătrânește și nu moare
că e sensibil la durerile mele,
la eșecurile mele
acum își lustruiește pantofii, e foarte
elegant, are haine scumpe și parfum
fin, dar nenorocirea pentru el e că nu
poate îmbrățișa o femeie, că nu poate
gusta din paharul cu vin.
avantaje și dezavantaje, ce vreți, eu
prefer trupul acesta muritor, eu nu mă
voi ridica la cer, eu n-am rămas
tânăr, dar eu sunt mai mult decât o
boare și o lumină.
te iert pentru rătăcirile tale,
îmi spune sufletul
Și continuă să-și lustruiască pantofii.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Negație
Nu te mai vreau, nu te mai cred, nu te mai iert
Mi-ai străpuns inima cu arcusul de vioară
Si dacă te iert sufletul este inert
Cu o notă gravă apoi mi-ai cerut iertare iară
Cerul de-ar coborâ si mi-ar da putere
Toată ție ți-o voi da spălate pe cap
Sufletul eu mi-l voi da să-l urce la stele
Poți usca iubirea ta pune o în proțap
M-as ruga ca să mă ia, ca să uit de rele
Ieri am fost fericită, copilul si-a unit iubirea
Inima imi suferă cumplit de toate cele
Azi suflet mare durere, fratele aflam si-a găsit sfarsirea
Of, Doamne, cât mai pot îndura, ai grije de inima mea
Sufletul rupt în frimuturi amare lacrimi picături
Cei dragi se duc singură rămân in rece nea
Incerc să lipesc frânturi împrăștiate ascuțite cioburi
Dar sânge-mi curge din inima rănită
Căci toți cei dragi mă părăsesc tacit
Imi iau la revedere de la linistea mea dorită
Of, Doamne, cu ce rău eu ție ti-am gresit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Întors de la bufet
Iubito, s-a sfârșit calvarul,
Ți-o spun eu, soțul amețit,
Mi-ai zis că s-a umplut paharul!
Te-anunț că astăzi l-am golit!
epigramă de Nicolae Dărăbanț din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petru Cărare
As vrea, pentru arcașul nesupus,
Să zic și eu o vorbă mai ghimpoasă:
Săgeata, când e slobozită-n sus,
Se-ntoarce-n capul celui care-a tras-o.
(ÎN MEMORIA REGRETATULUI PETRU CĂRARE)
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la cumpăna anilor
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine;
Pe la porțile străine,
Nu mai suspin de dor.
Au vrut să mă dezbine,
M-au convertit în călător...
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine.
Suport a timpului asprime
Și din asta n-am să mor,
M-ajută Sfânta Treime,
Să nu mai fiu rătăcitor,
La cumpăna anilor.
rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, n-am cerut nimic
Doamne, n-am cerut nimic,
Cum am putut, am trăit,
Mi-ai dat să port răni adânci,
Nu mi-ai spus că dor atât,
Nici cum pot ca să le duc.
Când m-așez pe iarba crudă,
Roua îmi păre a fi cucută,
Sufletul mi-e Doamne plin,
De amar ca de pelin,
Zilele îmi sunt un chin.
Privesc cerul înstelat,
Cânt, că doar cântul mi l-ai dat,
Lacrimile-mi sunt de foc,
În jurul meu arde tot,
Pe pământ nu-mi găsesc loc.
Niciodată n-am să-ți cer,
Nici nu mă oprești să pier,
Mă duc când îmi vine rândul,
Dar îmi las în urmă cântul,
Trec mai repede ca vântul.
Mihail Coandă
cântec, versuri de Mihail Coandă (31 ianuarie 2020)
Adăugat de Mihail Coandă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Invictus (Invincibil)
Din noaptea ce mă prinde tare
Din negura de pe pământ
Eu mulțumesc zeilor care
Mi-au dat un suflet neînfrânt.
În gheara nemiloasă a sorții
Nici n-am scâncit, nici n-am urlat
Și nici măcar în fața morții
Eu capul nu mi l-am plecat.
Dup-acest loc de of și chin
Pândește iadu' întunecat
Dar prin al anilor venin
Eu am trecut neînfricat.
Și cât de-ngustă ar fi poarta
Și de-am păcătuit la greu
Am luat în stăpânire soarta
Și îmi conduc sufletul meu.
poezie de William Ernest Henley, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Plutos
O, Plutos, eu îți dau, deșert, chimirul meu,
Să pui arginți în el, la șold să-l porți mereu.
El și deșert e greu. Dar - ce grozav destin! -
Când e deșert, atunci mai greu e decât plin.
epigramă de Jan Kochanowski din Râsul lumii la români (2010), traducere de Petru Cărare
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul acesta
Paharul acesta,
pe care-l beau
afumă!
el este un turn
din care va ieși fum
de la termocentrală!
paharul acesta,
este din cărămidă
făcută de mâini aspre,
roase de ploi!
paharul acesta
este o gură a furnalului
care consumă bere, vin...
el este un abis,
în care mai cazi câteodată!
el este un ochi,
care lăcrimează mereu!
dar ce păcat...
paharul acesta
e plin doar cu apă!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea speranței
Aș citi, dar n-am lumină.
Aș sorbi, dar n-am chenzină.
Aș dansa, dar n-am cu cine.
Aș cânta, dar doar cu tine.
Aș striga, dar n-am durere.
Aș visa, dar n-am himere.
Aș pleca, dar n-am cărare.
Aș muri... n-am lumânare.
poezie de Liviu Reti (2 februarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti

Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii mici pe fluviul vieții
Pe ale vieții 'nalte valuri
Cu norocul de la Dumnezeu,
Am plutit doar printre maluri
Și am ajuns unde am vrut eu.
Spre un ultim port, acel funebru
Carena taie valurile lin,
Eu nu am vrut deloc să fiu celebru
Și sufletul de dragoste mi-e plin.
Milenii de mi s-ar așterne-n drum
Pe-a infinitului cărare
Nu voi simți nicicând ce simt acum,
Când văd cum soarele apare.
În rai sau iad, unde-oi ajunge,
Știu că am sufletul integru
Și are-n urmă cine-mi plânge
Și o să-mi poarte doliul negru.
poezie de Teodor Odea (30 aprilie 2012)
Adăugat de Teodor Odea

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Un deșert...
Nu va fi trecut niciodată
De trup!
Doar sufletul
Are această putere
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu fiu om părăsit
Ajuta-mă Doamne cum să trec
Ajuta-mă să-mi iert ce am gresit
Să-mi spăl sufletul si sa plec
Ajuta-mă să nu fiu om părăsit
Cu iubire in viata m-ai vegheat
Din pruncie cu dragoste eternă
Să iert, să nu urăsc m-ai inzestrat
Mi-e sufletul o lumina de lanterna
MUlțumesc pentru ce mi-ai hărăzit
Te voi iubi in vesnicie acum mereu
Chiar dacă sufletul imi este lovit
Uneori doare suferă îmi este greu
Nu te acuz de ceea ce fac eu
Te port in suflet si in credința
M ai ajutat pe drumul cel greu
Te iubesc la bine si in suferință
Deschisă-i poarta inimii tăcută
Eu iti aduc o dulce sărutare
Lacrima-mi pe obraz împietrită
Îți cer acum din sufletu-mi iertare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
La fel ca paharul acesta, ești plin de propriile păreri și speculații. Cum poți să-ți arăți înțelepciunea dacă nu golești paharul?
citat din Nyogen Senzaki
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Căciula și paharul
Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și mă-nchin;
Când văd numai un pahar,
Mă închin mai mult fugar,
Dar plec jos smerita frunte,
Când văd două și mai multe
Și pân-la pământ mă plec,
Când văd un butoi întreg!
Ș-apoi cum să nu te pleci
Drept gârliciul unui beci!
Te tot pleci și te închini,
Până ieși din beci pe mâini...
Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și-l închin.
Nu-l închin c-așa se cere,
Ci să nu-l iau n-am putere,
Căci mă-ndeamnă toți așa:
- Ori îl iei, ori nu-l lăsa!
Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și mă-nchin,
Iar Moldova-i țară mare:
Tot butoaie și pahare!
Deci cât umblu până seară
Țin căciula subsuoară.
Și cât umblu îmi dau seama
Că Moldova-i toat-o cramă.
Ține-i, Doamne, veșnic harul!
Jos căciula, sus paharul.
poezie de Petru Cărare
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am reușit cu cele 44 de pahare
Am început și eu, decis,
Dar soața se uita la mine
Și la paharul cinci mi-a zis:
Cum poți să bagi atâta-n tine?
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am vrut s-ajung la fericire
Am vrut s-ajung la fericire
Dar printr-o cale cât mai scurtă,
Să pot urca la împlinire
Printr-o sforțare mai măruntă.
Am vrut cu orice preț să fiu
Voios și sănătos într-una,
Să nu știu ce-i ăla pustiu
Nici să cunosc nicicând furtuna.
Când seara capu-mi las culcat
Pe patul moale, 'n oboseală
Te-aștept pe tine încântat
După o zi de osteneală.
Și dacă nu te am cu mine
Și dacă fața nu ți-o văd,
Imaginea ți-o port prea bine
Și-n gând și-n suflet te revăd.
Ce fericire e la pieptul
La care stai lipită-acum!
Primind din partea ta acceptul
Se simte liber pe-orice drum.
Nimic nu mai are valoare,
Nimic nu doare, din noroi
Și din cenușă azi răsare
Exact ceea ce n-am fost noi.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
A FOST DESTIN, A FOST NOROC, CĂ MI-AI IEȘIT TU MIE ÎN CĂRARE?
A fost destin, a fost noroc, că mi-ai ieșit tu mie în cărare?
Eu totuși cred c-a fost atunci, de mult o fericită întâmplare,
Când ne iubeam târziu, în nopțile de vară pe sub nori de stele
Visându-ne ca miri prin constelații, stând urcați în Carul Mare...
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Șah mut
Să vorbim...
Am mutat un zâmbet 3 căsuțe...
Ironic.
Și ți-am aranjat părul de pe frunte,
în tic.
În revanșă, mi-ai întins degetele reci
și mi-ai desenat tandru gropițe în obraji...
Cald.
Mi-am întins serioasă un rid pe frunte
Și mi-am lăsat două degete
Să se plimbe pe brațul tău
Până la umăr
"Șah"!
Ai înțeles, fără cuvinte.
Că nu e preț de "mat"...
Și ți-ai întors spatele
"Nebun" și copilăros,
Cum te știu...
"Aha"...
Și te-am cuprins
Pentru că spatele tău
Îmi surâdea a-mbrățișare...
Vorbim?
Și mi-ai răspuns cu ochii și cu mâinile:
Ar fi de prisos acum, cuvintele,
Draga mea...
poezie de Gabriela Chișcari (30 martie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertăciune
Crima de-a vă naște nu mi-o iert!
Din durerea mea, durere în deșert...
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!