Șah mut
Să vorbim...
Am mutat un zâmbet 3 căsuțe...
Ironic.
Și ți-am aranjat părul de pe frunte,
în tic.
În revanșă, mi-ai întins degetele reci
și mi-ai desenat tandru gropițe în obraji...
Cald.
Mi-am întins serioasă un rid pe frunte
Și mi-am lăsat două degete
Să se plimbe pe brațul tău
Până la umăr
"Șah"!
Ai înțeles, fără cuvinte.
Că nu e preț de "mat"...
Și ți-ai întors spatele
"Nebun" și copilăros,
Cum te știu...
"Aha"...
Și te-am cuprins
Pentru că spatele tău
Îmi surâdea a-mbrățișare...
Vorbim?
Și mi-ai răspuns cu ochii și cu mâinile:
Ar fi de prisos acum, cuvintele,
Draga mea...
poezie de Gabriela Chișcari (30 martie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu mai
Nu mai ascult!
De când mi-ai așezat
Mâinile pe urechi
În negare
Mi-am pierdut melodia cuvintelor
Și suflul replicii
Iar acum doar aud...
Nu mai privesc!
De când mi-ai întors spatele
În uitare
Și am simțit răceala plecării
Mi-am pierdut gândul ochilor
Și visarea pleoapelor
Iar acum doar văd...
Nu mai simt!
De când mi-ai adâncit rănile
În neștire
Și ți-am dezlegat mâinile,
Încordate forțat pe umerii mei,
Ca să nu mă tem.
Iar acum doar sunt...
poezie de Gabriela Chișcari (20 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecând
Azi te-am văzut trecând,
Iubire.
Aveai pași împiedicați
Așa că te-am oprit
Și ți-am spus, atentă,
să te uiți la șireturi...
Mi-ai zâmbit și
Ai îngânat, copilăros,
Să te las
Că te grăbești
Spre ieșirea din tine...
Aveai un ochi cald și unul rece;
priveai înainte și înapoi
În același timp...
Te-am lăsat să pleci,
Împiedicat,
Dar numai după ce ți-am închis,
Tandru,
Ochiul stâng...
Mi s-a părut mie,
Că nu știe să vadă...
Mi-ai zâmbit cu genele
Și ți-ai întors capul
Pentru că era întuneric în urmă
Și ți-era teamă
Să nu ți se închidă
Și celălat ochi
De frig...
poezie de Gabriela Chișcari (31 martie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
Cum? Cu ochii?
Nu, mi-ai spus.
Ochii înșeală
Când privesc prea sus,
Sau prea jos...
Își schimbă culoarea
La soare,
Ochii mint...
Atunci cum? Cu buzele?
Nu, mi-ai zâmbit.
Buzele sunt pătate
De vorbe prea multe,
Buzele caută sărutări
În vise
Mai mult decât căință,
Buzele mint...
Cum pot atunci? Cu mâinile?
Nu, mi-ai șoptit.
Mâinile au urme
De reproșuri în degete,
Mâinile alungă,
Când arată depărtarea
Refuzând îmbrățișări,
Mâinile mint...
Cum? ți-am zâmbit stins;
Cum să te iubesc?...
Mi-ai strâns cu grijă
Părul după ureche,
Fără grabă,
Ca să te aud,
Și ți-am simțit respirația caldă
Pe obraz
Șoptind:
Cu sufletul...
poezie de Gabriela Chișcari (6 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai dăruit
Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Și încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ți-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură și trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Și m-ai suit în cerurile Tale.
Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire și credință.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Și m-ai îndepărtat de neputință.
Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele și luna
Și-n mâini mi-ai pus toiagul și măsura.
Așa ai vrut să mă iubești, Isuse,
Așa m-ai învățat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ți-s supuse
Și că din toate m-ai ales pe mine.
S-au împlinit o sută de cuvinte
Și încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălțat în locurile sfinte
Și mi-ai zidit ființa în Lumină...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai răspuns
Mi-ai răspuns atât de clar
Când am apelat la Tine
Consemnez în calendar:
"Totdeauna mă susține."
Mi-ai răspuns nu cum am vrut
Ci conform cu-a Ta gândire
Iar la urmă am văzut
Partea mea de moștenire.
Mi-ai răspuns cu glas duios
Să primesc mesajul vieții,
Să-nving valul furios,
S-aleg starea frumuseții.
Mi-ai răspuns și-am înțeles
De ce-a fost "întârziere":
Spre-a avea deplin acces
Și la har și la-nviere.
Mi-ai răspuns Iubitul meu
Cu atâta-nțelepciune
Căci ești Fiu de Dumnezeu
Azi trimis-ai o minune.
Mi-ai răspuns oricui am spus
Cum lucrezi, cu ce putere,
Cum balsam a fost adus
Să calmeze o durere.
Mi-ai răspuns, Îți mulțumesc
De favoarea acordată
Da, în ea mă odihnesc
Căci e binecuvântată.
Mi-ai răspuns cu NU sau DA
Și pot spune: totu-i bine
Traiul mi-l vei acorda
Doar cu stările divine.
Mi-ai răspuns, m-ai cercetat
Cu o sfântă cercetare
Și apoi mi-ai arătat
Cerul tot în sărbătoare.
poezie de George Cornici (7 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Să uit
Mi-am propus să uit de tine,
Însă tu nu mi-ai greșit,
M-am gândit c-ar fi mai bine,
Nu știu cum, doar am simțit...
Nu mi-ai spus nici vorbe grele,
Nu mi-ai spus nici vorbe dulci,
Dar visam să se-mplinească
Gânduri ce-ai șoptit atunci...
Nu mi-ai dat priviri de bine,
Însă nici priviri de rău,
Mi-as dori să îmi plimb ochii
O secunda-n gândul tău...
Nu m-ai lovit niciodată,
Dar nici nu m-ai mângâiat,
Mi-ai fost doar o simpla fată,
Ți-am fost un simplu băiat?
Ori m-agăț de-acele vorbe,
Ori tu încă simți ceva,
Nu m-ai săruta pe buze
Dacă n-ai simți ceva.
De-am fi puși față în față,
N-ai putea mărturisi,
Sentimente, gânduri, vise,
Niciodată nu le-om ști.
Mi-am propus să uit de tine,
Pentru că nu am de-ales,
Ai fost mereu lângă mine,
Însă nu te-am înțeles..
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
UITARE PE BUCĂȚI
Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăți.
Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.
Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.
Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Și mi-am luat adio de la ele.
Genunchii i-am luat pe rând în palme
Și m-am jucat o oră pe rotule,
Mișcându-le ușor, cu gesturi calme,
Atunci când mă iubeai, nicicând destule.
La coapse-am zăbovit un timp în plus,
Căci mult mi-au fost suport de bucurie,
Le-am mângâiat pe rând, privind în sus
Spre zonele-ncărcate cu magie.
Pe-acelea îmi va fi mai greu un pic
A le uita, m-am hotărât s-amân...
Mi-am rezervat o zi pentru buric
Și-o lună pentru fiecare sân.
Am petrecut apoi la gât, la nas
Și la urechi - mi-au fost și ele muze,
Obrajilor le-am spus un bun rămas
Și-am zăbovit un an întreg la buze.
Pe mâinile ce m-au cuprins cu sete
De-atâtea ori să-ți uit mbrățișarea?! -
Le-am sărutat cu grijă, pe-ndelete,
Apoi, spre a desăvârși uitarea,
Ți-am mângâiat cu mâna-ntoarsă părul
Și m-am oprit un timp pe fruntea ta...
Dar să accepți, iubito, adevărul
Că ochii... ochii n-o să-i pot uita!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai dispărut
Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ți-am oferit spațiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ți-am dat noi valențe
Și culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, șters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca și nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te știu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reușit să te scot,
Dar lași urme adânci,
Nu privești înapoi și fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Și nu plăteai chirie,
Am oferit în avans și
Tot eu, am ieșit pe datorie.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de albastru
prima ta mușcătură mi-a ucis pudoarea m-am întins ca o lebădă
pe canapeaua din sufragerie
(visam că mă aflu printre nuferi și țin între aripi întreg universul)
cu ochii sprijinind tavanul
mi-am cusut palmele sfâșiate de prejudecăți
ca să nu le mai vad să nu le mai aud strigătul
în timp ce-ți întindeam cheia de la intrarea în ape
și de pe buze ți-am cules urzici
cu care mi-am biciuit inima până la sânge
și apoi până la rădăcinile copacului
ce-mi surâdea prin fereastră ca printr-o Biblie întredeschisă
pentru că mă ustură mângâierile tale am atâta nevoie să plouă
că invoc norul din glastră să-și reverse nemărginirea
pe care n-o mai știu de acum două mii de ani de
când te-am cunoscut atât de albastru și atât de sălbatic în mine
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitare pe bucăți
(Dintr-un volum ce fi-va, totuși)
Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăți.
Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.
Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.
Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Și mi-am luat adio de la ele.
Genunchii i-am luat pe rând în palme
Și m-am jucat o oră pe rotule,
Mișcându-le ușor, cu gesturi calme,
Atunci când mă iubeai, nicicând destule.
La coapse-am zăbovit un timp în plus,
Căci mult mi-au fost suport de bucurie,
Le-am mângâiat pe rând, privind în sus
Spre zonele-ncărcate cu magie.
Pe-acelea îmi va fi mai greu un pic
A le uita, m-am hotărât s-amân...
Mi-am rezervat o zi pentru buric
Și-o lună pentru fiecare sân.
Am petrecut apoi la gât, la nas
Și la urechi - mi-au fost și ele muze,
Obrajilor le-am spus un bun rămas
Și-am zăbovit un an întreg la buze.
Pe mâinile ce m-au cuprins cu sete
De-atâtea ori să-ți uit mbrățișarea?! -
Le-am sărutat cu grijă, pe-ndelete,
Apoi, spre a desăvârși uitarea,
Ți-am mângâiat cu mâna-ntoarsă părul
Și m-am oprit un timp pe fruntea ta...
Dar să accepți, iubito, adevărul
Că ochii... ochii n-o să-i pot uita!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai dat, Doamne
Ca să fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vorbe
Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Mi-ai spus ca-s blanda si duioasa,
In schimb ti-am spus ca n-ai sa ma mai vezi.
Si mi-ai spus ca sunt lumina
Ca sunt a cerurilor astru.
Mi-ai spus ca-s dulce amandina.
Ti-am spus dorull maiastru.
Si mi-ai spus ca-s roza floare
Ca sunt frunzele si cerul.
Mi-ai spus ca-s razele de soare.
Ti-am spus ca eu doresc eternul.
Si mi-ai spus ca iti sunt draga
Ca sunt anii vietii tale.
Mi-ai spus ca-s insolita arta.
Ti-am spus visele amar.
Si mi-ai spus ca ma iubesti,
Ca-ti sunt ochii, inima si gura.
Mi-ai spus ca pentru mine traiesti.
Ti-am spus ca rece e caldura.
Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Ti-am spus atunci ca iubirea lasa
In inima rani adanci si reci.
Si ti-am spus ca tu mi-ai spus
Cuvinte marete si aparte,
Dar n-ai facut nimic in schimb.
Cuvinte mari, fapte deoparte.
poezie de Cristina Vâlcu (14 mai 2015)
Adăugat de Priscilla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie în doi
Plouă indecis,
Fără rimă,
Ca poezia pe care ți-am scris-o
Fără versuri
Și ți-am înfipt-o în inimă,
Forțat,
Ca să mă auzi...
Plouă rece,
Afon,
Ca melodia pe care ți-am cântat-o
Caraghios la ureche
Și ți-am vărsat-o în dor,
Subtil,
Ca să mă asculți...
Plouă pierdut,
Fără ritm,
Ca pauza pe care ai apăsat-o din greșeală
Pe caseta noastră
Deodată
Ca să mă alungi...
Plouă tomnatic
Gri,
Ca sufletul permeabil
Pe care ți-ai întins praful,
Înăbușit,
Ca să nu te uit...
Plouă visând,
În ceață,
Ca primăvara pe care o ascunzi
În spatele unui nor,
A păcăleală,
Ca să mai aștept...
poezie de Gabriela Chișcari (1 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am fost...
Mi-ai fost și muză, dar și scuză
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost și râset, dar și plâns,
Ți-am fost "mușcat de buză".
Mi-ai fost și lună, dar și soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristețe, dar și bucurie,
Ți-am fost ce ai vrut la picioare...
Mi-ai fost și înger, dar și necurat,
M-ai luminat, dar și întunecat...
Ai fost bordei, dar și palat...
Ți-am fost ce am, ce ai visat.
Mi-ai fost gând negru, dar și alb,
Mi-ai fost și ploi, și curcubeu...
Ai fost și "noi", și "tu", și "eu",
Ți-am fost ce ai avut mai dalb.
Mi-ai fost și minus, dar și plus,
Ne-am înmulțit, ne-am împărțit...
Ai fost și nou, dar și-nvechit,
Ți-am fost ajuns și neajuns.
Mi-ai fost și-ntreg, dar și pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost și viață, dar și moarte,
Ți-am fost ce nu o să-ți mai fiu...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi, pădure
Când am fost trist mi-ai înveselit inima cu tril de ciocârlii
când am fost batjocorit ai scos fiarele pădurii înaintea lor
și m-ai salvat
când îmi era amar în suflet mi-ai deschis cărarea spre izvorul uitării și al iertării
când îmi era dor de o îmbrățișare ai lăsat lucrările tale și mi-ai înconjurat delicat trupul cu liane de carne acoperite cu nuferi
când mi-a fost cald mi-ai acoperit bolta cu crengile tale înverzite și m-ai făcut să resimt oricând și oriunde răcoarea dimineții
când mi-a fost sete mi-ai dat lacrimile muntelui în izvoare
când erau buzele uscate de dor mi-ai trimis roua de pe petalele
aripilor tale pentru a le umezi
când, în miez de noapte, mă ocolea somnul mi-ai trimis sunet de greier și păsări și am adormit
când eram pe patul de boală ai cules cu ramurile tale cele lungi acele plante ascunse, vindecătoare
iar acum, că sunt fericit, te-am căutat să te aflu
și în ochii tăi, pădure,
am înțeles că eram în inima unei femei.
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicatie
Ți-ai întors fața către mine
iubire
Și mi-ai surprins privirea plină de
lacrimi.
Mi-ai sărutat fiecare șuviță de păr,
ca să-mi faci din ele
o punte.
Ți-ai întors fața către mine pasiune
și-ți mulțumesc o viață.
Apoi, mi-ai spus să nu mai cred
în vorbe, minciuna te învață.
Mi-ai dat încrederea în mine,
credeam că am pierdut-o
Și-ți mulțumesc iubire,
sunt Ella, ce-s iubită.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas în urmă
Ți-am uitat pasul în urmă
Până i-am pierdut ecoul
Care privea înapoi,
Spart...
Iar când te-ai întors deodată
Cu zâmbetul găurit de o umbră
Te-am iertat în cuvinte:
Nespuse...
Ți-am adunat bucățile și pașii
Până arătai din nou a suflet
Și te-am împachetat în "aproape",
Știind...
Dar pasul ți-a rămas mereu în urmă
Ca drumul fără țintă
Întunecat de golul din zâmbet,
Șchiopătând...
poezie de Gabriela Chișcari (19 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
(un tu, un poem)
și dacă pănă la urmă
nu sunt născută din coasta ta,
ci TU ai luat o mână de lut,
ai pus-o pe roată
și în loc de ulcior sau de oală
te-ai trezit cu mine cuminte și albă
întrebând cât mai e
până iubim?
cred că îmi era foame
și m-ai hrănit din palme
cu gânduri ca ii înflorate,
cred că îmi era sete
și mi-ai dat să beau rouă
din ochiul tău sau din lună
până am învățat rostul
și mersul în două cuvinte.
și pentru că nu mi-ai răspuns
la prima întrebare
vin mereu înapoi pe roată,
TU mă mângâi șoptit
cu privirile tale,
degete simple de cuvinte
ce văd.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de mai
Cu o privire și un zâmbet
Mi-ai intrat direct in suflet!
Cu o vorbă și un cuvânt
In gânduri mi te-ai cuibărit...
Cu gesturi tandre, delicate
Mi-ai dăruit inima, ca pe o floare.
Cu sclipiri de voie bună
Mi-ai furat inima-mi toată
Cu râsete și bucurie mi-ai adus și fericire
Toate acestea ce-or însemna?
Cred că e doar Iubire, Draga mea!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grație
Te-am căutat pe aleile vieții plină cu flori
Și am descoperit că ești rarisimă floare,
Mi-ai pus, ca o petală, surâsul în inimă,
Ți-am dăruit, simbolic, o rază de soare.
Mi-ai umplut visul cu farmecul tău,
Mi-ai mângâiat zilele pudrate cu lumină,
Mi-ai potrivit ochelarii la ochi
Ca să văd cum trec, pas cu pas, în rugină.
Acum ne pregătim să mergem împreună
Într-o călătorie fără destinație,
O să lăsăm ochelarii în iarbă copiilor
Să ne petreacă în rouă cu grație.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar