Lui Plutos

O, Plutos, eu îţi dau, deşert, chimirul meu,
Să pui arginţi în el, la şold să-l porţi mereu.
El şi deşert e greu. Dar - ce grozav destin! -
Când e deşert, atunci mai greu e decât plin.

epigramă de Jan Kochanowski din Râsul lumii la români (2010), traducere de Petru Cărare
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalogul epigramistului: 3. Să nu iei numele în deşert

Atunci când cel ce persiflează
În vers şi-n spirit e expert,
Nici nu ia numele-n deşert
Dar nici nu-l lasă într-o oază.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert

Am fost odată în deşert,
Era căldura de pe lume
Iar eu uscat, prăjit şi fiert
Eram ca Steaua – fără nume.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Cele 10 porunci - dare de seamă la Judecata de Apoi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tare greu e să cari un portofel deşert!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

înaintând greu -
barieră în deşert
cactusul ţepos

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un deşert nu-mi sugerează moartea, ci puterea iluziilor de a rezista îndeosebi în condiţii vitrege. Înclin spre convingerea că, departe de a fi funerar, exterminator, deşertul e vital şi chiar senzual. Îţi dă, pe lângă o senzaţie de sete şi de pericol, un fior dincolo de viaţă, pe care n-o poţi încerca nicăieri altundeva. În deşert, filosofia valorează mai puţin decât un burduf de apă, dar cu atât mai preţios e ceea ce nu poate fi anulat.

Octavian Paler în Deşertul pentru totdeauna
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deşert

În deşert am văzut
O creatură – goală, bestială,
Care, ghemuită pe pământ,
Îşi ţinea inima în mână...
Şi mânca din ea.

Am întrebat, "E bună, prietene?"
"E amară, amară," a răspuns el,
" Dar îmi place
Pentru că e amară –
Şi pentru că e inima mea."

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc!?

E noroc? E poate-o realitate
Când vezi corăbii scufundate
Sau flori care-s de mult uscate?

Pe o corabie plutind
Te uiţi la cerul cel senin
Şi te gândeşti... de unde oare atâta noroc?
Să poţi să treci printr-un deşert, dar fără foc?
Noroc!?
Şi unde-i natura cea strălucitoare?
Unde-s reflexiile ameţitoare?
Să treci printr-un deşert fără să ştii că-i el?
E ca şi cerul cel senin deasupra mării,
Unde-s furtunile care te dau uitării?
Unde e frica ce-o simţi şi spui că-i greu?
Unde-i povestea ce-a murit o dată cu trecutul său?
Noroc!? Nu e sfârşitul tău?

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul plin merge încet, cel deşert aleargă şuchet.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine este în deşert

Bine este în deşert
Eu mă laud, eu mă cert
Eu întreb, eu îmi răspund
Eu de mine mă ascund.

Nu-i ţipenie de om
Nu-i o floare, nu-i un pom
Nu-i o salcă plângătoare
E doar arşiţă şi soare.

Dacă ţip, ecou nu am
Să mă-ngâne tam-nisam
Ca un papagal plouat
Ca un patefon uzat
Ca un clown de împărat
Dintr-un veac îndepărtat.

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e un deşert

Lumea e un deşert
În care te pierzi
Orbit de miraje.
În marea de nisip,
Printre dune şi cactuşi,
Încrâncenată înaintez,
Şi sub tălpile mele
Fuge fierbinte nisipul,
Fuge fără întoarcere...
Ce bine spus-a înţeleptul:
" Vanitas vanitatum et omnia vanitas!"
Cu alte cuvinte:
"Deşertăciune a deşărtăciunilor,
Totul este deşertăciune!"

poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi am atins piatra

apoi
am atins piatra smulsă deşertului
şi nisipul viitoarelor deşerturi
mi s-a lipit de degete
fire de nisip
şi de memorie
în armonie minerală
memorie întoarsă
faţă în faţă
piatră deşert
în uitare-memorie
zi şi noapte
sub piatra cea roşie
se aşterne un strat de praf roşu
piatra se înconjură de viitorul deşert
zi şi noapte
sub piatra verde
se aşterne un strat de praf verde
piatra se înconjură de viitorul deşert
noapte zi
sub piatra roz
se aşterne un strat de praf roz
zi noapte
noapte zi
se aşterne viitorul tuturor pietrelor

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe în deşert

Un dromader, când bea peste măsură
Şi vede dublu, beat din cale-afară,
Soţia şi-o jigneşte plin de ură,
Spunând că-i o cămilă ordinară!

epigramă de Valentin David din Tonomatul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două cămile

Într-un deşert, două cămile-şi poartă-o povară,
Negândind la sfârşitul greutăţii ce-o cară,
Una-i cu zahăr şi greu ea se-mpotriveşte,
Pe când cea cu textile în ritm zburdalnic păşeşte.

Ajunse la râu, pornesc să-l străbată,
La prima, zahărul se topi şi fu uşurată,
A doua-i împovarată de apa-mbibată
În textila ce-o trage şi-o-neacă pe dată.

Morala: Aparenţele pot fi înşelătoare, rezultatul final dând valoare omului.

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă irită vorbele mari

nemulţumirea încă mai strigă în mine
întrebările cad întotdeauna când nu te aştepţi
şi răspunsurile verosimile sunt greu de dat
ai rămas atât de convinsă
ca un ceas care nu se opreşte niciodată

mă irită vorbele mari
fără substanţă în spusele multor oameni
deobicei nu-i ascult
dar sunt atent la tot ce se întâmpă-n societate
mă întristez fără să vreau
îmi aleg cuvintele cu grije de culegător
am nevoie mai mult de meditaţie decât de explicare
până mă conving cum curg lucrurile

multe gânduri se macină prin memorie
fără umbră de linişte
pe pământul plin de nesiguranţă şi împrevizibil
alerg ca un schilod prin deşert
cu speranţe mereu agăţate
de orizonturile care fug tot mai departe

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

În faţa anilor ce vin,
Nicicând n-am să ţi-o iert,
Că mi-ai întins paharul plin
Cu sufletul deşert...

epigramă de Petru Cărare din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deşert, un ceai cald e mai bun decât un whisky cu gheaţă.

aforism de Mihail Mataringa (31 iulie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există un deşert mai groaznic decât a trăi fără prieteni.

citat din Luis de Morales
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

deşert

Deşertul nu e întinderea aceea de nisip cât vezi cu ochii, deşertul e ceea ce simţi în suflet atunci când încetezi să visezi.

definiţie de Dino Azzalin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barba Sfinxului egiptean e acum la British Museum! A aşteptat şase milenii în deşert, ca să vină englezii să-l bărbierească!

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

O moarte în deşert

Singura moarte este atunci când
Pierzania ta vine din câştig,
Bezna din lumină, ignoranţa din ştiinţă
Şi indiferenţa din dragostea-împărtăşită.

poezie de Robert Browning din Dramatis Personae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!