Dacă stropii de ploaie ar putea pătrunde în mintea şi sufletul omului să-i spele păcatele, lumea ar fi mult mai curată şi mai pură.

Mariana Simionescu (28 august 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş putea...

dacă ar fi să fie
aş construi lumea frumoasă
ca un trup de femeie
dacă ar fi să pot
cu lumina ochilor ei
aş face far să ne lumineze căile vieţii
dacă mi-ar sta în putinţă
aş pune zâmbetul ei de mamă fericită
în calea nopţilor pe drumul călătorilor
să le fie alinare de dor şi mângâiere
dacă puterile mi-ar fi atât de mari
aş face ca cel ce urăşte, ura lui să fie
ca iubirea pură a unei femei

şi dacă aş relua lumea de la începuturile ei
aş da ploaie, soare, iarnă, primăvară, vară şi toamnă
pentru ca să fie ca-n sufletul ei
dacă ar fi să fie, sărutul şi buzele ei le-aş pune
poartă cerului în răsărituri şi-n apusuri
să le simţim în dimineţi şi-n seri târzii

dacă Dumnezeu mi-ar dărui acea putere
aş face toate casele să fie ca-n inima unei femei
iar în ele să cânte fericirea legănată de braţele ei.
dacă aş putea...

poezie de Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, afirmi că "eu le spăl creierii celor care mă adoră ca simplă Libertate"? Dar mintea omului, cu atât mai mult a omului modern, arată exact ca o pereche de chiloţi pe care nu i-ai spălat niciodată. Nu cred că vrei să porţi aşa ceva nici măcar în cur, darmite în cap. Eşti atât de oarbă şi de mândră de poziţia ta socială efemeră, încât nici măcar nu vezi că dracul de minte îţi spune: "Zi-i că le spală mintea!?" Dar de ce aţi ajuns aşa de handicapaţi încât să vă spele mintea Maharaj şi nu v-o spălaţi voi zilnic în fluxul fiinţării de "A-Fi", în simpla Prezenţă dumnezeiască? De ce vă spălaţi zilnic pe faţă, pe corp, vă spălaţi hainele, dar mintea o lăsaţi să fie plină de jegul mândriei deşarte şi a acumulărilor materiale pe care deşartă o numiţi "fericire"? "Fugi de acolo că îţi spală mintea", vino la mintea mea măreaţă că am să îţi dau atâtea gunoaie!! Nici nu ştii cât sunt de nefericită, dar pozez asta ca şi fericire şi dacă mai prind o fraieră în barcă, m-am scos! Aşadar, ce e în neregulă cu a vă spăla voi zilnic mintea şi a rămâne ca inima veşnic pură? Eu te invit cu tot dragul să te naşti chiar Acum!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mistica creştină cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, printr-un "salt din natura umană în natura divină" (Crainic), mistica naţională nu este altceva decât contactul omului sau al mulţimilor cu sufletul neamului lor, printr-u salt pe care acestea îl fac, din lumea preocupărilor personale, în lumea eternă a neamului. Nu cu mintea, căci aceasta o face orice istorie, ci trăind, cu sufletul lor.

Corneliu Zelea Codreanu în Pentru legionari
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă şi ploaie

Cum plânge, Doamne, cerul tău,
să spele multele păcate
şi praful strâns de multe seri,
cărat pe flori în zi şi noapte

Cum plouă, Doamne, des şi mult,
peste clădirile bălţate,
pe drumul străbătut cu greu,
acum sunt bălţi şi-s tulburate

Pământul e acum noroi
şi se lipeşte pe picioare,
cum plouă, Doamne, cerul tău
şi cum îndoaie orice floare

Câte umbrele s-au deschis
şi câte chipuri sunt sub ele
să se ferească de ce-i scris,
păcatele să nu se spele

Cum plânge, Doamne, cerul tău,
cum curge cerul peste toate,
cu limpezimile din nori,
atât de mulţi aduşi azi-noapte

Cum suflă, Doamne, vântul tău,
din depărtare dintr-o parte,
eu stau în ploaie c-am fost rău,
mă iartă, Doamne, de păcate

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi sufletul omului, întocmai ca pâraiele şi plantele, avea nevoie de un soi de ploaie: speranţă, credinţă, raţiune de a fi. Când acestea lipsesc, sufletul moare, deşi sufletul continuă să trăiască. Oamenii ar putea spune atunci: "Ia te uită, în acest trup chiar a trăit cineva."

Paulo Coelho în Al Cincilea Munte
Adăugat de Eleonora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi dacă?

Ce-ar fi dacă
Ţi-aş descânta o ploaie?
Ţi-ai răsturna şi tu noroiul
În lutul ud
Până s-ar confunda:
Acelaşi pământ,
Aceeaşi formă.
S-ar lustrui păcatele
De vină...

Ce-ar fi dacă
Ţi-aş doini o ploaie?
Ţi-ai vinde şi tu sufletul
În notele calde
Până s-ar cuprinde:
Aceeaşi nuanţă
Acelaşi sunet.
S-ar curăţa simţirile
De umbră...

Ce-ar fi dacă
Ţi-aş turna o ploaie?
Ţi-ai umple şi tu goluri
Din râurile-n vuiet:
Acelaşi ritm
Aceeaşi cale.
S-ar vindeca privirile
De sensuri...

Ce-ar fi dacă
Ţi-aş croi o ploaie?
Ţi-ai strâmta şi tu vorbele
În hainele ude:
Acelaşi vis,
Aceleaşi ecouri.
S-ar strâmtora cuvintele
De temeri...

Ce-ar fi dacă
Ţi-aş iubi o ploaie?...

poezie de Gabriela Chişcari (12 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoiul

... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin şi mai rapace
şi stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea şi cât pururea de drepte
să le cobor şi să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniştea din noi
şi peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum as putea?

Cum aş putea să fac să crezi în mine,
Iubirea mea de calciu, iod şi sare?
Cum aş putea prin unghii şi prin vine,
Să-ţi picur stropi din stropii mei răbdare?
Ca să te-nalţi, aproape un Luceafăr,
Dar precum urci, să şi cobori în mare?
Iubirea mea de calciu, iod şi sare,
De fiecare dată tot mai teafăr
De ambrozii şi remuşcări sublime?
Ca numai tu, mai mult decât oricine,
Iubitul meu, să crezi în mine...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş putea?

Cum aş putea
Să fac să crezi în mine,
Iubirea mea
De calciu,
Iod şi sare?
Cum aş putea
Prin unghii
Şi prin vine,
Să-ţi picur stropi
Din stropii mei răbdare?
Ca să te-nalţi,
Aproape un Luceafăr,
Dar precum urci,
Să şi cobori în mare?
Iubirea mea
De calciu,
Iod şi sare,
De fiecare dată
Tot mai teafăr
De ambrozii
Şi remuşcări sublime?
Ca numai tu,
Mai mult decât oricine,
Iubitul meu,
Să crezi în mine...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât înaintez in vârstă, îmi dau seama tot mai mult de diferenţa dintre cele două: a trupului şi a sufletului.

Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul primăverii

Mă trezesc iarăşi
În aşteptarea grea
Soarele pătrunde adânc
În privirea mea.
Privesc mugurii în lacrimi
La geamul meu,
Stropii de ploaie se aud mereu.
Nu pot să măsor
Depărtarea din inima mea
Bucuria revederii suspină şi ea.
M-ai învăluit în lunga aşteptare
Lumină cu miros de floare.
Te simt lângă mine,
Tot mai aproape
Şi zilele îmi par tot mai înalte.
În febra lor să te-ntâlnesc
Primăvară, cât mult te doresc.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harpa vieţii

Se tânguie harpa... În dans de egretă,
Cuvintele trec pe-un gri portativ.
Femeia – un înger, la fel de cochetă,
Mai caută-n lacrimi decât un motiv

De-a trece pe dealuri cu tălpile goale,
În scârciumul vieţii să-şi pună dorinţi,
Atât de fragile şi-atât de banale.
Şi stropii de ploaie să cadă cuminţi...

O ploaie de îngeri danseze sub pleoape,
Sub ploaie de frunze şi flori, repetat,
Să-i fie şi lumea şi cerul aproape,
Să fie iubire! Aşa a visat...

Se roagă-n tăcere, se roagă la sfinţi,
Uitate biserici lumină să-i deie,
Să aibă lumină, bunici şi părinţi,
Să fie de-a pururi, să fie femeie.

Îşi pleacă genunchiul.. E-atât de frumoasă!
Un voal de lumină la tâmple-am zărit.
Femeia aceasta se-ntoarce mireasă
La liniştea nopţii ascunsă în schit.

Îşi caută umbra ascunsă-n uitare...
E-atâta tăcere în sufletul ei,
Că harpa îngână un imn de-ntristare
Şi vraja durerii se-ascunde. Şi-n zare,
Îşi clatină timpul secunde-cercei.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţia sufletelor

Aici ploua şi sufletul meu te caută printre picăturile de ploaie
Sa îţi mângâie aripile... sa te facă sa Zâmbeşti
Priveşte-ma cu ochiul minţii şi simte cum îţi iei zborul
Atinge-ma cu privirea... pătrunde in mintea mea şi lasa-te dus de val
Împreuna sa dezbatem subiecte şi sa atingem lumina
Răspunde-mi cu o replica la aceste gânduri!
Lăsându-te dus de val, pătrunzând dincolo de lumina in sufletul meu
Strânge-ma de mâna, crează-mi emoţii
Pătrunde in mintea mea şi permite-ti sa vibrezi împreuna cu mine,
Pana ce ma luminezi, pana ce vom forma culoarea violet,
Deschide ochii si lasă-ti mintea sa pătrundă in vibratia luminii înălţătoare
Da-mi mâna şi hai sa vibram dincolo de universul palpabil
Permite-mi sa te gâdi-l pe frunte....
Priveşte cerul şi sa ne lăsam duşi de valul dragostei eterne
Ascunde-te Bine in sufletul meu, don-juan
Clădeşte o relaţie solida de iubire veşnica
In care multe vieţi sa ne iubim...
Şi sa ne ascundem intr-o încăpere a minţii
Pentru a păstra fericirea in suflete şi minte.
Lasă-ti visul sa devină realitate!
Vibratia zilei se ascunde dincolo de emoţie şi vis, in lumina.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sticla lămpii este înnegrită de fum, cum i-ai putea vedea lumina? Dacă mintea este plină de impurităţi, cum ar putea străluci sufletul?

aforism de Yoga Swami din Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea caporalului George Bacovia

Mi-e dor de-o ploaie despuiată
de-o ploaie sexy zău mi-e dor
când parcă vin iar din armată
la vatră sunt lăsat de-un nor

De-o ploaie sexy iar mi-e dor
vreau să mă ude pân-la piele
să o iubesc şi totuşi să nu mor
cât să răsară-n iarbă stele

Vreau să mă ude pân-la piele
când parcă vin iar din armată
de toată răutatea să mă spele
mi-e dor de-o ploaie despuiată

De-o ploaie sexy iar mi-e dor
să spele moartea tuturor

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 august 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea caporalului George Bacovia

Mi-e dor de-o ploaie despuiată
de-o ploaie sexy zău mi-e dor
când parcă vin iar din armată
la vatră sunt lăsat de-un nor

De-o ploaie sexy iar mi-e dor
vreau să mă ude pân-la piele
să o iubesc şi dar să nu mor
cât să răsară-n iarbă stele

Vreau să mă ude pân-la piele
când parcă vin iar din armată
de toată răutatea să mă spele
mi-e dor de-o ploaie despuiată

De-o ploaie sexy iar mi-e dor
să spele moartea tuturor

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 august 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe faţă

Pentru noi
pământenii
şi nu numai
conştiinţa pură
ar putea fi
cel mai
puternic
atribut
conştiinţa pură
ar putea fi
şi cel
mai puternic
complement
conştiinţa pură
ar putea fi
scop în sine
dar mai ales
călăuză
după model
îngeresc
pentru noi
cei trecători.

poezie de David Boia (17 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea este un dar preţios de la Dumnezeu care este destinată să călăuzească sufletul omului la cele bune şi plăcute Lui. Mintea este în suflet, iar sufletul este în trup. În minte este cuvântul, iar cuvântul este este sluga minţii, căci ce voieşte mintea, aceia tâlcuieşte cuvântul.

Aurel Roşca
Adăugat de Aurel Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pergament

Transpiraţia
ce mai ploaie
din interior
care poate
purifica trupul
iar lacrima
o altă ploaie
cea mai curată
din ochii tăi
care poate
să purifice
sufletul tău
un pergament
cât un diluviu
nestăvilit
de nici o materie
de nici un univers
da sufletul pare
a fi un pergament
interminabil
cu incantaţii serafice
cu inscripţii divine
vii şi trepidante
peste veşnicii.

poezie de David Boia (31 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intenţia nu e a omului, nu e a naturii, intenţia e a drumului. Or dacă eu simt un impuls teribil de a face ceva, fără să stau prea mult să judec raţional, dacă eu simt cu sufletul şi cu trupul ceva şi fac ceea ce simt, consecinţele sunt benefice. Eu fac ce îmi dictează trupul şi sufletul meu. Eu cred în instinct mult mai mult decât în raţiune.

Nora Iuga în interviu
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!