Lied

Mă joc cu genialitatea prin ţărână
Şi clopotul îmi tânguie un lied
Vertebra-mi fluieră ca naiul în ţâţână
În note false de broscoi gravid
O carte mâzgălită-n sânge verde
Citesc distrat cu sufletul pe spate
Iubita-mi zgârie-n urechi dezmierde
Frângându-mi nemurirea-n nopţi ratate.

poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note de primăvară

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai văd, te mai aud!

Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare...
Corpul ce intreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fantană
Te ingană
Pe campia clară...

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

Umbre dansează în jurul meu;
Mi-e inima plină de umbre.
De umbre mi-e sufletul plin
Şi chiar eu... sunt una din umbre.

Alunecă mute. Plutesc peste tot
Cu priviri încruntate, cernute prin mine.
Mă ceartă în gând şi cu mâna de mort
Ma îndeamnă s-adorm. Mă acoperă bine.

Nu mai pot să mă mişc şi mi-e frig.
Fluieră vântu-a pustiu şi suspine.
Peste jarul plăpând aburii reci
Desenează doar gropi şi ruine.

Mi-e inima gheaţă şi sufletul vânt.
Mi-e trupul deşert. Tâmpla-mi arde tăciune.
Rugăciuni şi blesteme în urechi strecurând,
Ca veninul de şarpe în sânge curgând
Îndoiala în suflet rămâne.

poezie de Viorel Mitea (1 noiembrie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graiul nostru

Graiul nostru-i vechi şi-i verde,
Înţelenit de veacuri pe această glie,
E doina ce sufletul vrea să dezmierde,
Şi candelă ce arde-n unghere de chilie.

Graiul nostru-i apă lină de izvor,
Ce curge milenar prin fiecare vers,
Este iubire plânsă şi suspin de dor,
O psalmodie pentru întregul univers.

La asfinţit de soare, cu spiritul latin,
În umbra crucii eu mă rog şi cânt,
Pe slove gravate-n ceaslovul bizantin,
În cel mai dulce grai de pe pământ.

poezie de Paul Aelenei din Graiul nostru românesc (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor pe note din trecut

Întoarce-te! Singurătatea ta
îşi cântă în tăcere versuri triste
pe note false, grave, fanteziste
şi aşternute pe un portativ
ce nu le mai suportă şi ar vrea
să scape de registrul maladiv.

Întoarce-te şi vei vedea că ai
la îndemână instrumentul care
îţi poate-aduce marea uşurare
şi sunete pe note din trecut,
din vremea când lumină radiai
şi dorul îţi era necunoscut.

Încearcă-l şi împrăştie în vânt
tristeaţea transformată-n bucurie,
pe versuri care vor dori să fie
cuvinte ce spre Soare vor zbura,
fantasme ce se-adună într-un cânt
pe care voi dansa şi eu, cândva.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai puţin de 26% dintre români mai citesc o carte; alţi 10% citesc altă carte.

calambur aforistic de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ortomăneşte

Frunză verde, frunză lată,
Pui de daică scăpărată,
Şi din zimbru a lui tată,
Strânge-n mână o căciulă
Burduşită a răsculă
Că de bănat e sătulă...
Îşi ia sica şi ciomagu,
Spânzu, slana şi posmagu
Să nu-i calce-n codru pragu,
Cel hainu şi străinu
Cel cu suflet ca pelinu
Şi cu limba ca ciulinu...
Stă de strajă-n bătătură
Şi scrâşneşte şi se jură
C-o opincă-n arătură,
Iar cu una pe fântână
Că n-o să mai dea din mână
Niciun petec de ţărână,
Din sprânceană se-nvoieşte
Cu-a lui gloată-n româneşte
Şi pe loc viscol porneşte...

Frunză verde de păstaie
De ţi-e foc la măruntaie
Să nu-l coperi cu-alte paie,
Nu-l răbda ca să te fiarbă
Să te sece, să îţi soarbă,
Fărmătura de sub barbă,
Ci astâmpără-l bădie
Cu avânt şi semeţie,
Spală-te de steregie;
Tihna să te-nvăluiască,
Bradul să te ocrotească,
Grâuleţ să te hrănescă,
Peste munte şi păşune,
În cetate şi cătune,
Păstrători de ii străbune;
Frunză verde şi mai verde,
Suflul cu drag ţi-l dezmierde
De zăbracu-n dos se pierde,
Măi fecioare, măi fecioare,
Nu te culca de picioare,
Ţine fruntea-n mândru soare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 iulie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coperta volumului de epigrame al d-lui Mardan reprezintă pe zeul Pan

Pe cartea lui Dion Mardan
E chipul miticului Pan,
Suflând în naiul lui sonor:
Îl fluieră pe autor!

epigramă de Florin Iordăchescu (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapa sfârâie-n ţărână...

Sapa sfârâie-n ţărână,
Iarba cade supărată,
Rodul gliei râde-n soare
Când e mângâiat de-o fată.

Soarele-i pozează sânii,
Picioarele tatuate,
Într-un zbor de frumuseţe
Rupt din aripă de carte.

Sfârâie sapa-n ţărână,
Râde mândra durdulie,
I-aş săpa toată ţarina
De mi-ar da guriţa mie.

Soarele clipeşte-n ceruri,
Îngerii zboară în stol,
Mă lasă să mângâi sânii,
Tatuaju-i, trupul gol.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea-n basme

Pictore, m-ai cam uitat
într-un colţ de pânză
şi degeaba mi-ai pictat
stelele sub frunză
oglindă şi munţi, precum
în văzduh fantasme,
n-am cum căuta nicicum
nemurirea-n basme.

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba verde de acasă

În iarbă draga mea, mereu,
Ţinea morţiş să mă dezmierde;
Era şi iarba mult mai verde…
Şi eu!

epigramă de Eugen Deutsch din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de verde

Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Şi flori colorează fiecare clipă
A vieţii cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Şi fereastra stelelor, aurită,
A ţesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Şi păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideţi ferestrele inimii
Să vă bucuraţi de acest miracol.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi port pustiu prin noapte pasul

Îmi port pustiu prin noapte pasul meu
Pe drumul cu pietriş lucind la stele.
S-apleacă peste lume Dumnezeu
Şi stau de vorbă stelele-ntre ele.

Solemn e cerul, minunat mereu!
Pământul doarme-n ceaţă azurie.
De ce mi-e sufletul atât de greu?
Aştept ceva? Păreri de rău să fie?

Păreri de rău? De ce? În van sânt toate!
Şi de la viaţă ce-aş mai aştepta?
Vreau numai linişte şi libertate.
S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!

Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!
Să dorm pe veci şi totuşi pieptul meu
Să fie încă plin de vlagă vie
Şi să se-nalţe răsuflînd mereu.

Şi zi şi noapte-auzul să-mi dezmierde
Un cântec de iubire lin şi clar
Şi să foşnească-ntr-una, veşnic verde,
Deasupra frunţii mele un stejar.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea intră în sufletul bărbatului prin ochi şi în sufletul femeii prin urechi.

proverbe poloneze
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutină de toamnă

Se tânguie cerul că nu voi ajunge
Odată cu lacrima care mă plânge,
Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,
Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.

Săraca mea mamă, nu ştie că-i smulsă
Din tot ce e verde,-n răşină neunsă;
Săracul meu tată, veghează-nspre ea
Şi-o plânge, şi-o plânge, cu stea după stea.

Cupola de sticlă se sparge-n fractali,
Septembrie şade-n obrajii mei pali;
Ape sub ape, cu ape în ape –
Volburi din matcă dorind să mă scape.

Fulgeră! Tună! – Chipul meu pal
Lunecă veşted, pe val după val,
Plouă cu moarte şi plouă cu vânt,
Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naistul cântă
Vrăjit este publicul
De naiul lui Pan.

haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pământ şi soare

Între pământ şi soare,
Nu am nicio scăpare,
Dar voi fugi, se pare?
Pe o uşă secretă,
Într-o lume discretă,
Într-o lume născândă,
Ce miroase a udă!
Cu mâini vii, călătoare,
Privind linişti de mare,
Şi frunţi calme, ce plutesc
Senine în vânt domnesc,
S-admir păsări din înalt,
Vopsind cerul tot în alb,
Să ascult iarba verde,
Privirea să-mi dezmierde,
Şi cu faţa spre zenit,
Să beau un nou răsărit!

poezie de Gheorghe Alionte
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Te-ai strecurat în mine fără veste,
Că-aşa a fost să fie-o împlinire,
Cu vorbe-ai scris în inimă-o poveste,
Aşa precum se scrie în iubire.

În ochii-mi blânzi ai răspândit lumină,
Asemenea luminilor din soare,
Povestea care-ai scris-o e divină,
În mine răsărind încântătoare.

Iar eu citesc ca-ntr-o frumoasă carte,
În care s-au tot scris mereu noi file,
Rămasă-aci, tu nu eşti departe,
Când se scurg nopţi, iar după ele zile.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventarul întunericului

Sunt fete tinere umezindu-se cu stupoarea broaştelor
Şi cadavre putrezind singure
În nopţi fără lună

Sunt oameni care s-au născut c-o gaură-n piept
Şi lumânări fierbinţi pentru alienarea fecioarelor
În întunecimea lunii

Sunt torente de lacrimi mărinimoase care ard
Şi care se tânguie ca un ochi în podea
În nopţi fără lună

Sunt saltele perfide-asemănătoare unui cristal pur
Şi prieteni veninoşi ca şopârlele-n aşteptare
În întunecimea lunii

Sunt femei care rod cele mai delicate viori
Şi fiare ruginind voioase ca nişte pierde-vară
În nopţi fără lună

Prin speranţe şi prin uragane
Cu pleoape care răsună şi cu încheietura mâinii tremurătoare
În întunecimea lunii

Mai e aerul greu al cămăşilor de noapte uzate
Agăţate de pulpele noastre ca un copil înspăimântat
În nopţi fără lună

poezie de Camilo José Cella, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Soare, soare şi iar soare,
Feţi frumoşi în gând c-o floare,
Fluieră fără habar
Fără bani în buzunar!

epigramă de Maria Ioniţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir necunoscut

Ieşind din verde fir ai apărut
Fată transparentă din zefir
Iarbă verde fir necunoscut
Ochii frunze verzi de trandafir

Apari zâmbitoare din frunză
Mergi pe iarba verde necosită
Pălăria ta e verde şi confuză
Păsările-ţi cântă ţie eşti iubită

Fir de iarbă trestie mlădie
De mijloc te as prinde odată
Îţi sărut urechea cu o melodie
Iubirea mea-ţi o dărui ţie toată

Eu nu ştiu, eşti adevărată fată
Sau eşti verdele din vânt turbat
Iluzie ce în vis şi gând se arată
Mă păcăleşte dar sunt bărbat

Am să te pândesc pe înserat
Îmbrăcat în verdele broscoi
Stau pitit la margine şi însetat
Oare cine-i mai isteţ din noi

De eşti fata ce am visat mereu
Am să-ţi cad chiar la picioare
Sufletul îţi dăruiesc chiar eu
Te sărut şi-ţi cer acum iertare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!