Note de primăvară

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai văd, te mai aud!

Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare...
Corpul ce intreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fantană
Te ingană
Pe campia clară...

Verde crud, verde crud...
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări şi lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ţinându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
şi cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru şi mândru Soare
frumoase drumuri în cer şi pe Pămînt
pline de viaţă şi de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu trezi crinii
n-au înflorit
încă

Ai s-adormi
în verde
şi tu

Verde crud
peste
verde
crud

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde ecou de primăvară
Răstoarnă cerul pe pământ;
A ieşit chiar Dumnezeu afară
Şi stă la verde crud la rând!

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud

Azi de bună dimineaţă,
Lunca plină de verdeaţă
Mă privea verde în faţă.

tristih de David Boia (25 septembrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Pe ramuri verzi
picur albastru
din bucăţi de oglindă.
Ochii mei de sticlă
văd unduirea firelor de iarbă
şi-mi desenează
modele vii,
perfect geometrice
pe-un disc albastru.
Lumina ce-mi cade în poală,
călduţă,
se-mparte-n atingeri de verde
şi sunete de-albastru
şi-mi lasă un vid de culoare
pe care să-l acopăr
cu gânduri,
nici verzi, nici albastre,
ci de un galben mat
ca de-o suflare stinsă.
Verde crud,
Albastru nemărginit,
Toate se-ntorc în lumină.

poezie de Anca Adriana Arbune
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu mă vede

Pe un braţ de verde crud
Am rămas ca să aud
Sufletu-mi cum tace.
Lacrimi de mesteceni cad
Şi le-adun într-un răsad
Să-ncolţească pace.
Stelele mi s-au oprit
Lângă geamul aburit
De durere multă.
Mă dezleagă de pământ
Mă preschimbă-ntr-un cuvânt
Stau şi mă ascultă.

Plâng cu palmele spre cer
Aş veni ca să-Ţi mai cer
Dar mi-e frică tare.
Mă înconjoară făclii
De mesteceni colilii
Ca să-mi cer iertare.

Pe un braţ de verde crud
Am tăcut ca să aud
Inima cum crede.
Şi mă duc să ostenesc
Şi păşesc sub cer domnesc
Dumnezeu mă vede...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog crud

în noi e o linişte de verde crud
suspinul rădăcinilor
stă băltit în inimi cu răşină de brad
din când în când
freamătul frunzelor
împinge în mine
cântecul păsărilor fără pereche

o aripă stoarsă de zbor
trece suspectă pe lângă mine
clătinându-mi
din rădăcini
toată singurătatea

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambete de iarba verde

Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.

Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.

ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!

Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.

poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

verde
pământul e brun
verde
pământul e scump
verde
pământul e moale
verde
pământul e greu
verde
pământul e ieftin
verde
pământul e gol
verde
pământul e praf
pământu-i noroi
verde
pământul
verde
pământul

poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele fericirii

Verde ecou de primăvară
răstoarnă cerul pe pământ
şi-a ieşit chiar Dumnezeu afară
la verde crud să stea la rând

Răstoarnă cerul pe pământ
clinchete de zurgălăi
şi iarna-mi trece vai prin gând
dar fulgii nu-s aşa de răi

Cu clinchete de zurgălăi
a ieşit chiar Dumnezeu afară
şi florile răsună-n văi
verde ecou de primăvară

Răstoarnă cerul pe pământ
şi-mi fura Doamne orice gând

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud –
grădinile raiului
pe pământ au coborât

haiku de Letiţia Iubu din Paşi pe nisip (2013)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o nimica ...

O rază plăpândă se scurge prin ram
Şi schimbă decorul când nu mai credeam,
În pomii livezii, pe-ntinse ogoare,
Din muguri de nea, în muguri de floare.
Cu jind se înfoaie lăstarul spre cer
Scăpat de al iernii cumplit temnicer.
Întoarce spre soare firavul obraz
Şi plin de nădejdea ajunsă extaz,
Închină o rugă spre astrul divin
Din sufletul tânăr, din trupul virgin,-
De strajă să stea pe întinsul azur
Cât florii-i vor creşte petale-mprejur!
Frunzişul îi ţese veşmânt verde crud,
Pe trupul prea fraged, pe umărul nud,
Iar crengile-l leagănă-n braţe-n descânt
Cu vântul alături un cânt murmurând.
Din fragedul mugur, de nea-mpovărat,
Copilul de ieri mâine fi-va bărbat
Şi dintr-o nimica, bobi mici cât un nod,
Vor umple în toamnă toţi pomii de rod...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea dragostei este ca frunza verde crud a primăverii.

aforism de Betty Marcovici (februarie 2014)
Adăugat de Betty..
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara pentru noi

Semnează pe foi de dud
Poliţe în verde crud,
Cu precădere spre sud.

tristih de David Boia (22 mai 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

prima ninsoare
urmele ciutei dispar -
dor de verde crud

haiku de Doina Maria Tudor (7 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină te-ai născut

În primăvară
te-ai născut
lumină
boboc de floare
picurând
în zâmbet
parfumul numelui
ce-avea
să-ţi cânte
întreaga viaţă
-n colb de stea
arzând
vei stinge dor
în unda clară
te vei întoarce
rădăcină
vei readuce-n prag
de primăvară
seninul zilei,
verde crud în gând...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud legionar, roşu sângerând comunist, albastru în degradé al căştilor de menţinerea păcii, alb difuz rasist: iată secvenţe dintr-un curcubeu tragic al veacului XX...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

Retina mi-e o întidere de clorofilă
ce-aş vrea-o melanina-mi, să-mi astâmpăr seve
prin rădăcini ce-nalţ la cer, la soare... milă
s-amestec; galben cu albastru-n crud de verde...

... să mi-o-nroşesc cu sânge-n ruginiu,
s-o beau licoare-n viile dospite
şi galbenă s-o plămădesc din spice, auriu
covrig, inel s-o fac pe degete dorite...

... să fiarbă-n tonuri în culori multicolore
de flori neasemuite-n gând, încântătoare
în amestecul de-aromă cu penel de aurore...
să mi le fac leac singur, să-mi înving redoare.

Îmi dă respirul veşnic frunza pulmonară,
ce moare să se nască tot la fel, dintr-un nimic,
fără de plâns când cade; să nu fie o povară
la neaua sură-ntinsă-n iarbă... pe un coliliu de dric...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când de verde crud şi muguri

Anotimp de frunze triste, ce-are gust de ploi amare
Năvălit-a dintr-o dată peste suflet, peste vise,
A inveşmântat pământul
într-o pestriţă culoare
Ce mi-a încarcerat în nouri, porţii mari din blândul soare.

Fâlfâiri neobosite
văluresc tot cerul toamnei
Încât: galben; roşu; albastru; brâul Maicii se dizolvă
Şi îmi vine, tare-mi vine, să m-agăţ de poala doamnei
Şi să-i spun cum că, rodirea şi migrarea n-o absolvă,

Nici de dezfrunziri şi ceaţă, nici de nostalgii scurmate
În adânc de inimi calde, ce n-au vrerea timp să piardă
Geaba ne tocmeşte ochii, în culorile-i turbate,
Când, de verde crud şi muguri, nu e lumea-îndestulată.

Anotimp de frunze-amare, ce-are gust de ploi nestinse
Mi-a descătuşat speranţa de sub tâmplele cărunte
Răscolindu-mi întomnarea amintirii reaprinse
Că inspir iar dor de tine. Prin cuvintele prea strâmte.

(septembrie 2021)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz

n-am crezut vreodată că iarba
poate fi aşa de albastră
cerul senin de un verde crud
că zborul păsărilor coboară atât de jos
încât poţi să-l atingi
şi vântul se încurcă prin şuviţele tale blonde
acoperindu-ţi ochii
cu ultima lui adiere
odihnindu-ţi privirea
când albastră când verde
că zâmbetul tău
poate alunga toată tristeţea lumii
punând în loc un strop de fericire
în clipa asta-n care se comprimă
minute
ore
ani
chiar şi o viaţă

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!