Bastilia

Mâna care-a strâns de gât se strânge
vânătă, în cântec de prohod.
A căzut Bastilia de sânge
şi-a murit un veac pe eşafod.

Toate pietrele zidite în Bastilii
crapă, mai târziu sau mai curând,
ca să facă loc luminii zilei...

- Dar a noastră, Doamne, oare când?

poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crapă pietrele de ger

Crapă pietrele de ger,
Marii, doar de nesimţire;
Eu mă rog, privesc la cer
Aştept, Doamne, o-mplinire.

Nu vreau mult, atâta cer:
O nouă comenduire;
Crapă pietrele de ger,
Marii, doar de nesimţire;

Mă gândesc, aştept şi sper
La televizor o ştire:
Că-a plecat acest guvern
Orb... şi plin de nesimţire.

Crapă pietrele de ger...

poezie de Aurel Cehan (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Occident

Crapă pietrele de ger, în patru,
Într-o iarnă cum n-am mai văzut.
Cum cortina pică brusc, la teatru
Şi guvernul ţării a căzut.
Crapă pietrele de frig sub gerul
Aspru, nemilos, nestăvilit.
Ţara simte-n tâmplă revolverul,
Cu un glonţ mortal, de neoprit.
Crapă pietrele de ger, în patru,
Parcă de-un blestem afurisit.
Stau într-un fotoliu, ca la teatru,
Aşteptând guvernul mult râvnit.
Crapă pietrele de frig sub gerul
Importat prin vama de la Huşi.
Sper într-un guvern ce-şi ia reperul
După Occident, nu după ruşi!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de carte

Tot mai vânăt, murgule, e ceasul
la întorsul ultimului drum.
De când batem vămile cu pasul
ţi-ai tocit potcoavele de fum.

Alelei; de cât amar de vreme
am pornit cu tinereţea-n şa
să culegem stele şi poeme
din văzduhul albăstrind abia.

Iată, gârbovi ne-am întors în lume,
neguri am adus în amintiri,
pe rugina laurilor brume,
în caiete mari neîmpliniri.

Murgule, să-ncepem a ne strânge,
fruntea-i umbră, mâna a-ngheţat.
Azi vor înflori trei stropi de sânge
pe năframa cui ne-a aşteptat.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

A căzut multă zăpadă,
Gropile n-au să se vadă,
Pietrele crapă de ger,
Noi, de foame... lerui-ler!

epigramă de Georgeta Vătavu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu! Iubirea n-a murit!

Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
şi-n ţipătul pescăruşului...

Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireş o cântă
şi fluturele o descântă
în zborul ei albit.

Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, nelinişte
aleargă-acum pe mirişte.
Întinde-i mâna şi-a venit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa prin crăpături

Prea se crapă de ziuă!
Crapă de ziuă copacii cu crengile întinse spre şoapte
crapă de ziuă două paturi într-un îndrăgostit
ce a dormit pe bancă afară în parc
crapă de ziuă autobuzele cu şcolari îmbătrâniţi
crapă de ziuă pasărea care şi-a smuls aripile
cu umbra sărutului
crapă de ziuă suavul dans în fântână
a unei mirese furate
crapă de ziuă columna trenului în halta cu câini
crapă
crapă de ziuă
şi se vede noaptea cum curge...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faur

Duh de meşter făurar
drege tainic, în surdină,
punte nouă de cleştar
între ţărmuri de lumină.

Parcă aşteptând de-un veac
miri târzii în straie dalbe,
sălciile, lângă lac,
împletesc cosiţe albe.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gesturi

Tandreţea picăturilor de rouă
Şi-a cuiburilor împletite fin
De ciocul păsărilor care ouă
Şi-aşteaptă mute puii până vin...

Tandreţea picăturilor de ploaie
Şi-a vântului ce nevăzut adie
A focului molatică văpaie
Şi mâna mea ce despre toate scrie...

Tandreţea picăturilor de plâns,
De ploaie, de sudoare sau de rouă
În sufletul poetului s-a strâns,
De-aceea mâna mea când scrie, plouă...

De-aceea mâna mea când plouă, scrie
Doar pentru cea mai tandră-ntre femei;
De vânt mi-s degetele când adie
De foc şi de mătase, părul ei.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Prea târziu pentru cântec şi dragoste,
Prea târziu, prea târziu chiar pentru vise,
Căci tu ai zăbovit prea mult pe drumuri,
Căutând chei la porţile deschise;
Pe creangă-n aşteptarea-ţi porumbiţa
A murit visând o întâlnire;
Prinţesa fermecată-n palatul ei
A dormit şi a murit fără iubire;
Iar inima-i tot flămânzea în timp ce
Aştepta să-i crească umbra mire.

poezie de Christina Rossetti din Ȋn aşteptarea prinţului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strămoşii noştrii plâng cu sânge

Strămoşii noştrii plâng cu sânge
Când văd că proştii ne tămâie,
Iar viaţa noastră bâlbâie
Şi lanţul sărăciei strânge!

Durerea inima imi frânge
Şi storşi de vlagă, ca lămâe,
Strămoşii noştrii plâng cu sânge,
Când văd că proştii ne tămâie!

Iar nouă inima ne plânge,
Că azi ne-au oferit pe tavă
O cupă plină cu otravă
Şi lanţul sărăciei strânge...

Strămoşii noştrii plâng cu sânge!

rondel de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă, Doamne, cântec!

S-a născut o stea pe cer din veşnicie
Şi-a primit chemarea sa
A primit şi loc în galaxie
Viaţă ea ne-a dat
Şi drum de urmat...

Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credinţa mea
În Univers

Dă, Doamne, viaţă,
Dă, Doamne, nor,
Şi ascultă ruga oamenilor

Ce destin nerepetat nicicând sub soare
Pomenească trecere
Fie lumea veşnic iubitoare
Drumul plin de flori
Cerul fără nori

Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credinţa mea
În Univers
Daaaaaa

Şi ascultă ruga oamenilor
Şi ascultă ruga... oamenilor

cântec interpretat de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Ce este viaţa? O stare de tranziţiune, un pas spre mormânt. Toate elementele, tot ce poate să atingă simţurile noastre sunt agenţii distrucţiunii ce se luptă neîncetat să ne ucidă, suferinţele şi plăcerile îşi dau mâna pentru destrucţiunea noastră, omul cade învins, curând ori mai târziu, dar cade întotdeauna.

definiţie celebră de Dimitrie Bolintineanu în Elena
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai naşte-mă

Mai naşte-mă Mamă o dată
Şi spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbeşte
Şi crapă în zece bobocul.

Mai naşte-mă Mamă o dată
Când rouă în lacrimi se scurge
Şi spune-i ursitei s-o ţină
În cupă de crin şi de sânge.

Mai naşte-mă Mamă o dată
Când vulturul taie văzduhul,
Să-şi lase visul pe clanţă
Ca uşa să-mi fie deschisă.

Mai naşte-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumină – cuvinte,
Şi-n veac să rămân doar lumină!

Camelia Cristea
(Ferestre deschise, Editura Singur 2015)

poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015 (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canalul

Aici am ars şi-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinţii din ţărână,
şi aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.

Pe-aceste văi şi dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lumina.
Amare bezne-am aşternut pe gene
şi le-am gustat în inimi rădăcina.

Aprinşi sub biciul vântului fierbinte,
bolnavi şi goi pe ger şi pe ninsoare,
am presărat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dunăre şi Mare.

Trudind, flămânzi de cântec şi de pâine,
înjurături şi pumni ne-au fost răsplata.
Să facem drum vapoarelor de mâine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.

Istoria, ce curge-acum întoarsă,
va tine minte şi-ntre foi va strânge
acest cumplit Danubiu care varsă
pe trei guri apă şi pe-a patra sânge.

Iar cântecele smulse din robie
vor ctitori, cu anii care vin,
în cărţile pe care le vom scrie,
o noua Tristie la Pontul Euxin.

poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Credeam că niciodată n-o să piară
Iubirea noastră- şi-a pierit,
Dar amintirea încă n-a murit,
Mai arde-n inimi ca un foc de pară.

Când soarele se lasă în deseară
Şi cade peste dealuri obosit,
Iubirea noastră n-o să mai apară,
Dar amintirea totuşi n-a murit.

Plimbându-mă pe-alei aşa agale,
Aşteaptă-mă sub geamurile tale,
Eu trubadurul cel îndrăgostit.

Cătând mereu în van desăvârşirea,
Vom învăţa-mpreună ce-i iubirea.
Dar prea târziu, aproape de zenit...

sonet de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflare este omul

Suflare este omul
Ca umbra pe pământ
Ca nor se risipeşte
Viaţa şi-a lui gând.
Comori dacă ar strânge
De el s-ar frământa
Nimic nu sunt ‘nainte
Doamne ‘naintea Ta.

Sunt ca şi o lăcustă
Aşa de izgonit
O, Doamne, mă ajută
De ce m-ai părăsit?

Sufletul meu suspină
La Tine mâna întind
Aştept raza-Ţi senină
Să pot să Te cuprind.

Călăuzeşte-mi calea
Fii Doamne adăpost
Tu să îmi faci cărarea
În viaţa mea cu rost.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pomilor le-a ruginit veşmântul

Când pomilor le-a ruginit veşmântul
Şi simţi miros suav în coptul rod,
Când frunzele au sărutat pământul
Şi vântului cântă trist al lor prohod,

Susur de struguri storşi îşi 'nalţă cântul
În cinstea frunzelor pierite-n glod,
Când pomilor le-a ruginit veşmântul
Şi simţi miros suav în coptul rod.

Ce fost-a verde şi-a găsit mormântul,
În tină, ori în versuri de rapsod,
Că-n scenă le mai ţine sfânt cuvântul-
Căzute-s pe al vremii eşafod,
Când pomilor le-a ruginit veşmântul.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştirile zilei

Şapte babe-s violate,
Două oi se bat pe-un ţap,
Cinci maşini sunt tamponate
Şi-a căzut guvernu-n cap!

epigramă de Mihai Frunză din revista "Integrame cu umor", nr. 106 (2009)
Adăugat de Mihai Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec deplin

Când deschid larg fereastra
Şi mă uit înafară,
Doar pe tine te caut
Cu ochii...
Zorii zilei pătrund
În privirea-mi de fiară,
Atunci simt cum de mine
Te-apropii.

Când pământul se crapă
Prins în arşiţa verii,
Eu pe tine te-aud
Că păşeşti...
Pe timpan cald îmi plouă,
În livezi se coc merii
Şi de aur sunt toţi
Ca-n poveşti.

Goale, tălpile-mi trec
Prin a ierbii răcoare,
Parcă simt că te mângâi
Pe tine...
Fuga mea e un cântec
Ce se pierde în zare,
Iar eu - pradă iubirii
Depline.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Populară

Vocea-n "hârr" când i se pierde,
Mă gândesc aşa, deodată:
-Ce folos de "frunză verde"
Dară ramura-i uscată!?

epigramă de Andrei Ciurunga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!