Legi nescrise ne rânduiesc
Se-nalță peste vreme un curcubeu de nalbă,
Lucidă și imensă, lăuntrică văpaie.
În râul de lumină al Marelui Extaz
Iubirea sparge vidul, cu visul se-tretaie.
Se-aruncă peste gânduri un altoit reflux,
Ne smulge din adâncuri, cu sngele deodată.
În vârsta mea de verde se zbate inuman
Pădurea de arini, când veacul se arată.
Ne macină, prin vreme, uitările de-a valma
Și sângele-n afară aluneă viclean;
De-aceea legi nescrise ne rânduiesc solemn,
În gura hămesită a fiecărui an!
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pod peste vreme
Din adâncuri cresc văpăi solare,
Izbucnind în cerul de cenușă.
Mari eresuri, păsări călătoare,
au venit să zacă chiar la ușă.
Când speranțe ne cuprind altoi,
Vindecându-ne de de bolile acide,
Ne rescrie vârsta-n car cu boim
sabia uitării ne ucide
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melodia
iar sparge melodia albastre depărtări
și smulge armonie din liniște sihastră
iar trece veșnicia pe tainice cărări
și mor singurătăți în nostalgia noastră
și iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci și albe de ere liniare
sorbind din melodie și din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare
și nu mai stă-ntre noi nici o ființă vie
și nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece
și arde nostalgia ca stelele în noapte
și iar renaște Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vișini coapte
și liniști se așterne pe depărtări albastre...
poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme si vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
din guri neostenite, dar fără pic de duh,
ce-și caută cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc tăcerea în umbrele opace
aduse peste noapte de visul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
Îndată și tăcerea se-așterne..., ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 11.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme și vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
prin poezii orfane și fără pic de duh
ce și-au găsit cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc uitarea sub umbrele opace
aduse peste noapte de vântul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
Îndată și tăcerea se-așterne, ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri în timp
Am ajuns bolnavul cuvintelor
aruncate pe muntele înzăăpezit;
la descifrez sensul
și mă bat la gura sălbatică
a unei cățele ce mușcă
din carnea timpului,
căutând totuși un drum
din pădurea albastră a visului
preschimbată în Voievodul unui cântec.
De multe ori ascult vibrația sunetului
cu urechile unei feline
și totul mi se pare colorat
ca un curcubeu peste oceanul cerului
cucerit de ninsorile albe
Drumurile sunt precum ulițele satului
unde bătrânii ies pe la porți
să se intereseze de tine,
Luceafăr al purității cuvintelor,
dacă mai exiști în memoria vieții.
Și tu viețuiești în cugetul meu
vindecat de toate relele pământului
ca o stea strălucind pe firmament,
mereu mai căutat în gânduri.
poezie de Nicu Petria (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Petre Lainic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp de iubire
Sângerează de jar
Vulcanii de nectar...
Arde mocnit, în afară și în mine,
Anotimp de iubire.
Râu de stele coboară
Peste gânduri vibrând în cascade,
În ochi de fecioară.
Un univers de săruturi,
Un evantai de zâmbete calde,
Vioara-ncolțind din pământul
Ce freamăt de vară împarte...
Un semn izvorând din pământ,
Un imperiu-cuvânt.
Caleidescop de petale,
Doar spinii tăcerii
Aleargă pe tălpile goale.
Iubesc trandafirii!
Prin spini îmi împletesc vise...
Se-nalță iubirea
Pe catafalc de poeme nescrise.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casă pe o stâncă
Înăuntru, geana unei lămpi micuțe. Afară,
Sclipirile farului peste marea neprimitoare și temută.
Înăuntru, sunetul vântului. Afară, vântul.
Înăuntru, inima închisă și cheia pierdută.
Afară frigul, vidul, sirena farului. Înăuntru,
Omul puternic luptându-se să-și reia soarta în mână,
În vreme ce ornicul orb devine tot mai iute, tot mai zgomotos.
Afară, luna mută și mareea gureșă peste care luna-i stăpână.
Înăuntru, blestemele și binecuvântările-ancestrale.
Afară, căușul gol al cerului, golul adâncurilor, abrupt.
Înăuntru, un om pragmatic, vorbind la o cruce
Despre lucruri folositoare lui, într-un somn întrerupt.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe vreme de ploaie
Pe vreme de ploaie joc șah cu amicii
Sau merg paralel cu norii,
Direcții diferite...
Cumva alternez jocul minții
Cu cel hoinar
Care mereu se indreaptă
Spre răsărit de soare,
Contemplând frumusețea
Salcâmilor infloriți.
Ce adânc inoată roata căruței in nisip
Când despică pădurea in două,
Ce verde e iarba după ploaie
Si cât de năbădăios
Spumegă râul la cascadă...
Joc șah,
Totdeauna mi-a plăcut să fiu regină
Atentă, vigilentă...
Dar uite... am pierdut,
Norocul ăsta nebun m-a părăsit
Si tura fițoasă imi ține calea
Pe vreme de ploaie...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru fiul meu
Când foamea n-are margini
Celui sărac nu-i spune
Să-și verse peste suflet
Un cer de gânduri bune.
Când arde-ntreg pământul
Celui bogat nu-i cere
Să-și verse peste rană
O lacrimă de miere.
Dar socotește-n taină
După tipicul minții
De ce se sparge gheața,
De ce ne mor părinții.
Și-ai să descoperi singur
La cuvenita vreme
Că poate sta sub săbii
Doar cel ce nu se teme.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devreme
Peste deșertul dintre noi
Se-anunță lapovițe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.
Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare
Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ținem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...
De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste vreme - lui Mihai Eminescu
Pe lângă plopii fără soț,
Când trec seară de seară,
Îmi pun în buzunarul stâng
O floare - albastră, rară,
Iar blânda lună, peste deal
Așterne umbre fine
Tot repetând iubirii-n șoaptă:
"Rămâi, rămâi la mine!"
Și dacă stele bat în lac,
Lumina lor mă arde.
Pe lespezi triste de pământ,
Un suflet întins șade...
Adânc, în codrii de aramă
Aud glasu-ți divin.
Ești tu oare? Nu ești tu.
E umbra lui Călin...
Cutreier prin pădurea toată.
Aștept, dar nu mai vine!
Luceafăr blând, nemuritor,
Coboară tu la mine!
Și umple-mi de lumină viața,
Pe deal, seara când lasă
Iubirea să îmbrace-ncet,
A lunii grea mătasă!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leoaică tânără, iubirea
Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în față.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colții albi mi i-a înfipt în față,
m-a mușcat, leoaica, azi, de față.
Și deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Și privirea-n sus țâșni,
curcubeu tăiat în două,
și auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă și la bărbie,
dar mâna nu le mai știe.
Și alunecă-n neștire
pe-un deșert în strălucire
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mișcările viclene,
încă-o vreme,
și-ncă-o vreme...
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Leoaică tânără, iubirea
Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în față.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colții albi mi i-a înfipt în față,
m-a mușcat, leoaica, azi, de față.
Și deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Și privirea-n sus țâșni,
curcubeu tăiat în două,
și auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă și la bărbie,
dar mâna nu le mai știe.
Și alunecă-n neștire
pe-un deșert în strălucire
peste cate trece-alene
o leoaică arămie
cu mișcările viclene,
înc-o vreme
și-ncă-o vreme...
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Gânduri rebele
Îmi vii dintre gânduri ca valul din mare
ce mângâie plaja-n șiraguri de spume,
trezindu-mi în suflet fiori fără nume,
iar inima-n piept mi se zbate mai tare.
Te leg cu privirea de gânduri țesute
în vasta rețea de dorințe nebune
închise, vremelnic, din rostul de-a spune
că vor să te ducă în lumi neștiute.
E blândă privirea-ți ce-n mine se pierde
și-n voia iubirii se lasă purtată,
e-o dulce lumină prin ea strecurată,
ce gânduri rebele ar vrea să dezmierde.
Te pierzi, pentr-o vreme, în dulce visare,
rețeaua-i cuprinsă în nori de furtună,
apar năluciri dintr-o lume străbună,
iar tu, vii din gânduri ca valul din mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vreme de seară...
La vreme de seară
Când berzele zboară
Primăvara e amară
Între incert și îndoială...
La vreme de seară
Când candela e goală
Pe ușa vieții se strecoară
Stropi invizibili de boală...
La vreme de seară
Când orbii încep să vadă
Nu mai ieșim noi afară,
Credința vor alții să dispară...
La vreme de seară
Când lumea-i bolnavă
Niciunde nu se mai simte
Dor de copii, dor de părinte...
La vreme de seară
Când sirenele țipă mereu
O lumânare stinsă-n ceară
E ruga ultimă spre Dumnezeu!...
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge într-o vreme
Ninge într-o vreme când n-ar trebui,
Ninge peste mine, peste toate cele,
Ninge peste case, peste morți și vii
Și mai ninge încă-n gândurile mele.
Ciorile de toamnă trec în cârduri grele
Croncănind de foame sau de altceva,
Și-n decorul sumbru ninge peste ele
Într-o vreme-n care în alți ani ploua.
Ori că plouă-ntr-una, ori că ninge greu,
Peste toate anii se grăbesc să treacă,
Până ce cu totul voi uita și eu
Moartea care vine, ciorile ce pleacă.
poezie de Mihail Mataringa (30 mai 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.La vreme
La vreme, Domnul trimite înger de lumină
să-ți picure pe gene clipiri suave, dulci
când oboseala zilei și grija cea de mâine
întârzie odihna cu teamă de năluci.
La veme, Domnul trimite binecuvantate ploi,
peste ogorul negru o bură tremurândă.
La vreme e-o primavara în straie tot mai noi.
La vreme mieii zburdă și ciocârlia cântă.
Nu te teme de valurile vieții izbitoare,
în fiecare greu e-o pronie cerească,
când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are,
nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească.
La vreme, Domnul te scoate la liman,
când marea se răzbună și se frământă valul.
La vreme, se răcește și lava din vulcan,
se linistește marera și se arată malul.
De arde Cuvântul Său veșnicind iubire,
nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpatul să-l pierzi.
Când Harul Sfânt dă gândului tărie,
de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi.
De trimite Domnul pildă de-ntărire:
pasarea mănâncă, deși n-a semănat
Crinii se-mbracă în haine tot mai fine
E vremea să te bucuri
Ce dar minunat!
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versurile mele
Versurile mele sunt ca o cafea
Vor să intre-n gânduri și în sânge
El se zdrobesc în mintea mea
Și eu, sigur, nu te pot atinge.
Depărtarea care ne desparte
Fi-va oare o cărare grea?
Între nori descopăr pe o carte,
Toamna ce va fi cu vreme rea.
poezie de Nicu Petria (16 februarie 2013)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul - joc, iubire și vrajă
Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă și-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărți
se construiesc palate
și morminte.
Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenușă-n depărtări.
cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii
imașul vântul -
te întreb iubito prin vreme
unde ne sunt jocul
iubirea și vraja
ce-ascund prin frază
cuvântul?
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Peste dealuri și coline
Vreme trece, vreme vine,
Numai tu rămâi, prin veacuri,
Dor de codri și de lacuri.
epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!