La vreme de seară...
La vreme de seară
Când berzele zboară
Primăvara e amară
Între incert și îndoială...
La vreme de seară
Când candela e goală
Pe ușa vieții se strecoară
Stropi invizibili de boală...
La vreme de seară
Când orbii încep să vadă
Nu mai ieșim noi afară,
Credința vor alții să dispară...
La vreme de seară
Când lumea-i bolnavă
Niciunde nu se mai simte
Dor de copii, dor de părinte...
La vreme de seară
Când sirenele țipă mereu
O lumânare stinsă-n ceară
E ruga ultimă spre Dumnezeu!...
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Anton. [Vezi și următoarele:
- poezii despre boală
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre medicină
- poezii despre lumânări
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.