Leoaică tânără, iubirea

Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.

Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme...

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leoaică tânără, iubirea

Leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat, leoaica, azi, de faţă.

Şi deodată-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţâşni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire
peste cate trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
înc-o vreme
şi-ncă-o vreme...

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea lui Dumnezeu faţă de noi ia diferite forme: Faţă de credincioşi mântuire, faţă de cei lipsiţi milostivire, faţă de cei care nu o merită dar, faţă de păcătoşi îndelungă-răbdare, faţă de cei care s-au îndreptat blândeţe, faţă de cei care-şi cer iertare iertare.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de primăvară

Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viaţă,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi.

Şi mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
şi iar mi se roteşte-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat şi reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morţii sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roşii-nalţă.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în faţă,
şi mă trezesc, şi-nving şi sunt învins.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi şi-o barcă

te-am întâlnit pe un mal de lume
când îţi pregăteai barca de drum
eu călător, tu prinţesa războinică a verbelor
veneam dintr-un deşert îndelungat orbit
întuneric de oameni muşcat de vreme
răni deschise din care curgea singurătate
împăcat, aşteptat, m-ai luminat
râsul tău straşnic ploaie de primăvară
mi-a căzut pe faţă însufleţindu-mă
şi-am plecat amândoi în barcă pe oceane
până când nu s-a mai văzut decât un punct
pe linia orizontului între apă şi cer
ce întâlnire neaşteptată pe praful ăsta!
o îngemănare a zorilor cu apusul
în zenitul zilei

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rază

Eu dezamăgesc crima,
trădez trădarea de a fi.
Tu dezamăgeşti crima,
trădezi natura.
Faţă de fapte noi suntem pedepsiţi,
faţă de lucruri
noi suntem chiar lucrurile.
Suntem un timp.
Ce rază, doamne, ce rază!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverenţe

De la o vreme
ne pricepem cel mai bine
la reverenţă.

Curtenitor,
ni se aruncă-n spate
păpuşi de cârpă
clipocind în albia alintului.

Dragilor, e vânătoarea ineditului!

Azi, păşim în noi
peste băltoacele rămase
după ploaie
(viclene ochiuri de cer,
ce ne cer).

Într-un triaj imens
bliţuri flămânzite
scânteiază
când ni se deschid
în faţă
sertare reci, cu săruturi.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă

Natura se schimbă la faţă,
Îşi pierde din verdele crud,
Pluteşte o urmă de ceaţă
Urnită de vântul zălud.

Struguri grei pe-araci se cocoaţă,
Cocorii privesc înspre sud,
Natura se schimbă la faţă,
Îşi pierde din verdele crud.

Pământul e reavăn şi ud,
Scârţâieli de greieri se-aud,
O floare de câmp se răsfaţă
În iz de uscată fâneaţă,
Natura se schimbă la faţă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i pizmuieşti pe cei care au puterea să se roage, în vreme ce eşti plin de invidie faţă de posesorii de bunuri, faţă de cei care cunosc bogăţia şi gloria.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţile muntelui sunt numai pentru ochi, nu şi pentru mâini! Nu rupe florile, e un păcat faţă de tine, faţă de camarazi, faţă de natura pe care o sluţeşti dezbrăcând-o de podoabele ei.

citat din Ion Protopopescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă a sufletului

Am o mie de motive
Şi-o mie de argumente
Valide, obiective,
Să nu cred în sentimente.

Totuşi, după vreme lungă,
În această dimineaţă,
Când de obicei le-alungă,
Sufletul, schimbat la faţă,

Furişat după perdele,
Se-nchina din nou la ele!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aştepta să ajungi în spital, pe mâna unui chirurg sau chiar pe patul de moarte pentru a ierta, când pe lângă aceste resentimente va trebui să faci faţă şi panicii care te va cuprinde.

Louise L. Hay în Poţi să-ţi vindeci viaţa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.

Eu mă înec în lumine
şi scrâşnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură,
dar ea ştie că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasă
şi eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inteligenţa trebuie să fie suficientă. Adică să faci faţă cu ea la toate problemele care ţi se pun şi pe care ţi le pui. Nimeni nu e mai inteligent decât altul. Fireşte, unul are mai multă vreme, e mai spiritual, mai simpatic, mai graţios. Asta e altceva. Inteligenţa, dacă este funcţională, nu are nimic de dorit. Face faţă la toate problemele care i se pun, în vreme ce prostia este foarte polivalentă, diferită, eterogenă şi, mai ales nereceptivă.

Alexandru Paleologu în interviu (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapteo

noapteo, cântă-mi cu stele acum
când filozofia nu mai este pe masă
şi câinele refuză lătratul lângă casă.
hai cântă-mi doar cu stele
şi rămâi în cerc pe un butuc pe care stă luna
şi cele câteva înfricoşări ale mele.

ia-mi luna de pe faţă!
refuz să fiu aprins şi văzut când sărut
ţărna umbrei mele
ori amintirea răsturnată pe fila toamnei târzii;
te rog ia-mi luna de pe faţă,
asta fă-o mai întâi!

hai dă-mi mâna acum!
o joacă să începem,
pe după timp, vise şi poezii...
de harnicul sunet al zadarului noi vizavi.
ai grijă cum strângem fluida iubire între noi
am putea neca oricând ispita de a fi
şi strigătele laterale
când povestii noastre se împreună,
de se sperie degetul captiv inelului de cerneală
şi încoronat de tăcerea nebună.

hai cântă-mi cu stele!
dă-mi mâna să ne jucăm
pe un vers ce ne înconjoară ţarc
până când pe masă voi găsi iară filozofie
şi o şoaptă alungată de pe o coapsă arc.
te rog noapteo, apropie-te, vino-mi şi mă atinge,
de aspiraţii eu atârnat, mi-e teamă prelungă,
că ş-o aripă de fluture acuma m-ar învinge.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de rar întâlnim, şi încă şi mai rar simţim, adevărata iubire, iubirea faţă de iubire, iubirea nu numai faţă de toţi oamenii, dar şi faţă de tot, de Dumnezeu.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi-dimineaţă, mergând fără chef spre serviciu, mi-a sărit în faţă un corcoduş abia înflorit. Care mi-a deschis ochii, căci am început să văd tot felul de lucruri: păsări, de exemplu, nori, muguri... Şi un gard din beton, albastru, urât. Mă pregăteam să-l dărâm cu puterea gândului, însă chiar în clipa aceea mi-au atras atenţia balansoarele şi toboganele din parc, care-mi făceau cu mâna. M-a lovit aşa o fericire în coşul pieptului, încât mi-am zis: "Doamne, ce bine că lumea nu-i aşa cum îmi place mie!" Fiindcă eu n-aş fi construit grosolănia aceea de zid, dar nici balansoare şi tobogane...

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au regăsit apoi faţă în faţă, în jurul unui ceai pe care îl împărţiseră în două ceşti-pereche. Căldura le urca prin degete, trezind nostalgia unui corp pe care-l mângâi.

Jakucho Setouchi în Sfârşitul verii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri noi

Vine o vreme când timpuri noi,
Le va umbri pe cele de apoi;
În care te ascunzi sub măşti de lut
Impermeabile la ploi şi vânt.
Şi-n faţă vezi doar cioburi sparte,
Lumi noi, urât distorsionate,
Pierdute-n labirinturi închise,
O noua eră, făr de vise.

Vine o vreme când nici un fir,
De iarba nu va creşte-n cimitir.
Când cireşii de mai se otrăvesc
Cu ura din sufletul omenesc.
Şi vezi din a lor trunchi cum curge,
În loc de rouă, stropi de sânge,
Şi vezi şi frunze închistate,
Cireşe amare şi stricate.

Vine o vreme de încercare...
O vreme de: care pe care?
În care cazi de nu porţi mască,
În care alţi te ataca,
Cu zâmbet de-o inocenţă amară
Cu raze de ploaie în plină vară.
In care TU ca un bun OM,
Sădeşti din ură, flori si-un POM!

poezie de Adriana Monica Burtea (17 decembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de peste mare

Iubire de peste mare, pasiune ce-mi e stare,
Fericire ce mă doare, dor de tine ce-mi e soare
În zilele de întristare şi în vise îmi apare...

Stai cu mine, fi-mi aproape de peste albastre ape,
Caută, găseşte-mă, şi a ta doreşte-mă,
Ia-mă şi iubeşte-mă, mereu fericeşte-mă...

Zi de toamnă arămie, ce-mi doresc eu va să fie -
Iubirea mea să îmi vie, carte, cel puţin, să-mi scrie,
Să-i răspund cu o poezie, să-i spună ce deja ştie...

Vreme trece, vreme vine, gându-mi e mereu la tine,
Anii vin şi trec în grabă, amintiri mă năvălesc,
Sufletu-mi arde-n iubire, de dor, dragul meu, tânjesc,
Şi de nu vei fi al meu, tu vei şti că te iubesc...

poezie de Elena Vlădescu (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii dintre noi răspundem faţă de noi înşine, alţii faţă de ceilalţi şi unii faţă de divinitate. Cei înţelepţi răspund şi înţeleg necesitatea de a răspunde faţă de toate cele trei entităţi, începând cu cea faţă de noi înşine!

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!