Dude albe dude roșii
zicea bunica de capitaliști
noi strângeam dude le scuturam pe un cearșaf
pe cele albe apoi ne așezam și mâncam
bunica zicea
strângeam frunze pentru viermii de mătase
să ne facem norma
două pungi de un leu
"răi tare răi mai erau și ovreii și nemții
sugeau până și măduva de pe om"
dudele negre le strângeam de pe jos
nu puneam cearșaful să nu se păteze
"se face ca sângele închegat
ca sângele de român închegat"
noi mâncam dude negre dude dulci
ca lebenița și zmeura
ne întorceam cu fața la soare și îl priveam până totul devenea albastru
până lacrimile curgeau se opreau și nu mai aveam
"or să vină iară
mama lor or să vină nesătuii
că noi suntem buni atâta de buni că până și țara
o dăm"
s-a dus bunica duzii cu ea
nu mi-aș fi amintit
dar m-am tăiat cu aparatul de ras
și două dude roșii
au picurat.
poezie de Liviu-Ioan Mureșan (iunie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dude
Printre frunze mari și ude
Stau ascunse zeci de dude
Roșii, negre și zemoase,
Ah, cât par de delicioase!
Stau pe vârfuri și întind mâna
Poate pot să prind vreuna
S-o mănânc, să-i simt savoarea,
Să îmi regăsesc candoarea.
poezie de Octavian Cocoș (21 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisajul face vocalize
Iese nuda dintre dude
și mănâncă dude nude
Peisaju-ntreabă unde
iese duda dintre nude
Și pătează Doamne iartă
taman o natură moartă
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De ce?
Nu cresc copaci și flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeți pe cuvânt"?
Cum iese planta din sămânță?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când erați mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?
Unde-i cișmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?
De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodușul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?
Când un avion în aer explodează,
Și arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să știe totul?
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Dau un suflet, pe orice...
Fac strigare-n piața mare, îmi vând sufletul pe-o dudă!
Să nu râdeți, că-n agudă mi-e copilăria nudă.
Dude albe, dude roșii, dude mov și violete
Cu dulceață și savoare, cu alură de vedete.
Și de nu găsesc agude, poa' să fie și-o caisă,
Sau un măr din raiul Evei, mușcătură interzisă,
Sau o pară pergamută, zemuind a vară-albastră,
O cireașă timpurie, vișini din grădina noastră.
Ies pe stradă ca geamgii, strig în stânga și în dreapta,
Nu-mi blamați nici îndrăznela, să nu-mi judecați nici fapta!
Că mi-e sufletul povară, piatră grea de gât legată
Și îl dau pe orice marfă, cât ar fi de perimată.
Și de nu găsesc nimica, pe niciunde,-l dau degeaba,
O să-l las în târg la pepeni, să umple cu ploi taraba.
Să mă lase, să se ducă unde-o vrea, să-l ducă vântul!
De-l mai țin, tare mi-e teamă că îmi va săpa mormântul.
Că nu-și mai găsește locul, lângă inima-mi beteagă
Și tot plânge-n poezie și iubirea o reneagă.
Eu mai am un colț de lună și-un minut de sărbătoare,
Un alt suflet o să-mi cumpăr. Hai, la suflet de vânzare!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îmi plăceai mai mult goală
te strângeam de sâni
și mâncam mere
după sanctificarea ta
toți merii fac corcodușe
gogyohka de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu culege dude de pe crengile joase.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte
trist și obosit
am pus veacul pe pat
supărat, a tușit, îmbufnat, a plecat
tăiem frunze la câini, într-o lume de câini
telefonul suna, mâța iar plângea
era vară în nord și ciumă la noi
uneori culegeam flori, printre nori trecători
într-o zi, șovăind
pe poarta de lemn
speranța tăcută a venit în prag
a căzut un zid, s-a schimbat o lume
noi cerșeam pe drum
a dude
dude uscate, stricate
bune a fi consumate
ora 7 a sosit și...
omul negru a venit
normal, aici nu mai vine nimeni
suntem o tristă greșeală de tipar
ploua cu dureri
eu tăceam, pe ciuturi de lemn
și cădeam, offf, ce cădeam
în groapa istoriei, la pagina ruptă
mă rugam și plângeam
ploua convulsiv pe zidurile lumii
era noapte iară peste noi, peste neam
ploua prin spitale cu morți încă vii
zăceau în zăpadă, ultimii copii
eram lutul din urmă, ucis pe pământ
căutând lumina m-am lovit de zid
speranța tăcută în mâini ruginea
și murea cu noi, oameni triști și goi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
hai să ne ascundem
printre strugurii
cei dulci
și să ne iubim
și să ne îmbrățișăm
și să ne strivim
până ne facem must
până ne facem vin
până ne facem oțet
apoi s-o luăm de la început
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de bunica
De bunica mea mi-e dor.
Torcea lâna din fuior.
Firul lung îl întindea
și pe fus îl răsucea.
Tot așa torcea bunica.
Torcea noaptea, ziulica...
Torcea cu gândul la noi
să ne facă haine moi.
Cu ele ne îmbrăca,
de mânuță ne lua,
la biserică plecam,
Lui Isus ne închinam.
Când ne întorceam acasă,
buna ne punea pe masă
cozonacii rumeniți,
de mâinile ei gătiți.
"Tatăl Nostru" îl spuneam,
"Hristos a înviat" rosteam.
Ciocneam ouă cu bunica
și ne trecea ziulica.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cântec infantil
de la cireșul din capătul curții
până la gutuiul bătrân
în care se cocoțau găinile
după lăsarea serii
bine întinsă
sfoara de rufe
înjumătățea luna
tot așa cum ața îndoită
cu atâta pricepere de bunica
tăia în două mămăliga.
era primul semn că toamna
luată în cioc de câte o cioară gălăgioasă
fusese dusă mai încolo
la marginea satului
unde bolovanii de pământ
se aliniau printre nori
și așteptau să fie ninși.
dimineața
de la cireșul din fața curții
până la gutuiul bătrân
totul era acoperit
cu un strat gros de brumă.
oare să-și fi scuturat haina
în noiembrie
omul din lună?
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
copilărie -
întrecerea de mâncat
dude căzute
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vântul adiind
dude căzute din pom -
rațe sătule
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mimau trist bucuria
Noaptea nu era neagră, era cenușie,
stelele erau verzi, căzute printre noi,
drumul se ducea pe râu până la izvor
apoi intra-n tunel, trecea dincolo.
Tu ai plecat făcându-mi cu mâna,
era o chemare ori semnul despărțirii.
Sângele era subțire, de pasăre,
se aprindea ca un filament
sau ca o dâră de melc
până la inima înrobită.
Clipele sonore curgeau în timpane
băteau cu ciocane într-un clopot al timpului,
ochii tăi sticloși erau de felină.
Totul era complicat, imprevizibil, ascuns,
diminețile te îmbrăcau la loc în mirosuri.
Măștile purtate din obișnuință,
acopereau fața clownului obosit,
mimau trist bucuria.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătatea de cer
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Jumătatea de cer
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Jumătatea de cer
JUMĂTATEA DE CER
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors.
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când zorii ne vor risipi
În timp ce ne mâncam amândoi zilele
m-am înecat subit cu un miez de noapte,
încât am simțit gustul intunecat al morții.
Tu te-ai speriat și m-ai strâns tare în brațe,
până când am revenit în mine insumi.
Năpădiți de atâta iubire cultivată împreună,
ne dezbrăcăm de trupurile uzate de viață
și ne spălăm amintirile în aceleași vise,
adormind adânc cufundați unul în altul,
până dimineața, când zorii ne vor risipi.
poezie de David Daniel Adam (28 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul nostru
îmi amintesc cum făceam noduri batistei
să nu uităm că suntem
și că am zburat pe deasupra lumii cândva
ținându-ne de mână
lângă sobă bunica torcea fire de aur
sau împletea aripi de înger
la fereastră
maică-mea țesea ștergare de borangic
pe care le împăturea frumos
în lăzile de zestre
pentru cele două surori
care așteptau să crească
și să se mărite
în casă mirosea a busuioc
a boabe de porumb fiert
a cartofi copți pe plită
și a mere ținute în fân
aduse de la bunici
de la munte
tu îmi brodai pe umeri crini
era o iarnă cumplită
și nu știu cum se întâmplă
dar numai ninsori se înfăptuiesc
la mine în suflet
pe cer nu mai sunt stele
se mai aude câte un înger căzând
lui Dumnezeu îi atârnă de pleoape
lacrimi grele de plumb
e atâta singurătate în aer
și atâta durere în trup
pe mine mama nu m-a născut pe pământ
a scormonit în crug cu disperarea
omului hăituit
cu laptele și sângele din țâțe șiroind
ce mamă am avut!
tata și-a făcut mai întâi o cruce mare
și-a dat apoi cu cușma de pământ
în loc de picioare
am fost născut cu rădăcini adânci
pe care repede le-am prins de pietre
să nu mă poarte vântul pe sub duzi
cum ni se scurge umbra printre degete
până în suflet
se face întuneric
mai poți însângera din dragoste iubito?
din noi a mai rămas o carte de versuri
stropi de lumină și mult întuneric
copilul nostru
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Înainte merge fata,
După ea vine bunica.
-Hai bunico! Hai că-i gata.
Uite-ajungem acușica.
-Ehei! Nu mai sunt eu zdravănă.
Vai de picioarele mele!
Viața firu-și deapănă
Și mă îndoaie de șele.
Bunica stă și socotește
Anii ce i-a adunat.
Vede cum îmbătrânește,
Apoi, în casă au intrat.
La gura sobei înșiră-acum,
Povești cu zâne frumoase.
În vatră, lemne se fac scrum,
Afară-i iarnă peste case..
Pe focul care abia mocnește,
Bunica lemne mai aruncă,
Apoi poala-și pregătește
Unde nepoata se culcă.
Bunica duios îi cântă,
Zăpada cade-n troiene,
Fata ațipind ascultă,
Moșul vine pe la gene.
În mintea mea o văd mereu
Cu ochii obosiți de viață.
O văd veghind la capul meu
Când mă sculam în dimineață.
Îmi punea mâna pe frunte
Să vadă dacă sunt bine.
M-alinta cu vorbe multe
Și-mi zicea: Scoală copile!
Mă ridica ușor din pat,
Pe frunte mă săruta,
Eu mă duceam la spălat
În timp ce ea îmi cânta.
.......................
În sobă nu mai este jar,
Dar tot mai e cald în odaie.
Bunica mi-a lăsat în dar
Căldura ei de mamaie.
În vatră flăcări dansează
Un dans al zânelor, frumos.
În jocul lor, fata visează
Că-l vede pe Făt Frumos.
poezie de Dumitru Delcă (2 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Vocația păcii
Îi fugăream pe turci până la Dunăre
apoi ne întorceam repede pe plaiuri
să nu ne prindă norii negri ai istoriei
cu fânul nestrâns
pe tătari îi alergam până la Nistru
îi mai puneam la jug
să are
să semene ghindă
parcă văd
uimirea răsfrântă
în ochii mari și umezi
ai boilor
uneori ne ieșeam din fire
atunci ridicam sperietori
în fiecare ulm puneam câte-un turban
dar niciodată niciunde
n-am călcat
florile nimănui.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.