Dude
Printre frunze mari și ude
Stau ascunse zeci de dude
Roșii, negre și zemoase,
Ah, cât par de delicioase!
Stau pe vârfuri și întind mâna
Poate pot să prind vreuna
S-o mănânc, să-i simt savoarea,
Să îmi regăsesc candoarea.
poezie de Octavian Cocoș (21 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nostalgie
Aș vrea să mă duc departe,
În copilăria mea,
Mama-n brațe să mă poarte
Tata mâna să mi-o ia.
Să stau la bunica-n curte
Și s-aștept cu nerăbdare
Să-mi facă scovergi și turte
Și să mă prăjesc la soare.
Să văd melcii pe tulpină
Și omizile pe frunze
Să iau roșii din grădină,
Câinele să mă amuze.
Să scot napii din pământ
Să-i mănânc cu încântare
Să fac pozne, plin de-avânt
Să mă certe mama tare.
Să prind muște și albine,
Șerpi, șopârle și bondari,
Să mă joc, să mă simt bine
Cu prieteni mici și mari.
Să facem focul în sobă,
Să mă tund la Ciufulici,
Să bat cu bețele-n tobă,
Să pocnesc voios din bici.
Să mai cred în Moș Crăciun
Să-l aștept cu bucurie
Să îi scriu că am fost bun,
Să-mi aducă o jucărie.
Ah, și câte n-aș mai face
Ziua-ntreagă n-ar ajunge,
Căci să fiu copil îmi place,
Însă timpul curge, curge...
poezie de Octavian Cocoș (24 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dude albe dude roșii
zicea bunica de capitaliști
noi strângeam dude le scuturam pe un cearșaf
pe cele albe apoi ne așezam și mâncam
bunica zicea
strângeam frunze pentru viermii de mătase
să ne facem norma
două pungi de un leu
"răi tare răi mai erau și ovreii și nemții
sugeau până și măduva de pe om"
dudele negre le strângeam de pe jos
nu puneam cearșaful să nu se păteze
"se face ca sângele închegat
ca sângele de român închegat"
noi mâncam dude negre dude dulci
ca lebenița și zmeura
ne întorceam cu fața la soare și îl priveam până totul devenea albastru
până lacrimile curgeau se opreau și nu mai aveam
"or să vină iară
mama lor or să vină nesătuii
că noi suntem buni atâta de buni că până și țara
o dăm"
s-a dus bunica duzii cu ea
nu mi-aș fi amintit
dar m-am tăiat cu aparatul de ras
și două dude roșii
au picurat.
poezie de Liviu-Ioan Mureșan (iunie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire culinară
Ca să fii dulce cum îmi place mie
Îți dau o jofră și-o sarailie,
Ceva bomboane, piersici mari, cu frunze,
Să te sărut cu mult nesaț pe buze.
Dar ca să-mi faci și mie o plăcere,
Oferă-mi vodcă, cabernet și bere,
Iar când mă întind în pat cu voluptate,
Nu ezita, dă-mi... pizza cu de toate.
poezie de Octavian Cocoș (11 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau în cerdacul tău...
Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Și vântul mișcă arborii-n grădină.
Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiți cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.
L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici și sufli-n lumânare...
Deasupră-mi stele tremură prin ramuri
În întuneric ochii mei rămân,
Ș-alături luna bate trist în geamuri.
sonet de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Cine este Moș Crăciun
Bate cineva la ușa noastră
Zice mama că e Moș Crăciun
Stau emoționat lângă fereastră
Și-am uitat ce trebuie să-i spun.
Moșul intră cu-ale lui veșminte
Roșii ca văpaia unui foc,
Mă întreabă dac-am fost cuminte,
Însă eu nu pot vorbi deloc.
Pune pe covor o trăistuță
Și mă cheamă să mă duc la el
Scoate apoi din ea o mașinuță
Și-un pistol cu capse mititel.
Simt o bucurie atât de mare,
Încât nu îi las niciun răgaz,
Ci îi sar de gât cu nerăbdare
Și îi cade barba de pe-obraz.
Râde mama de se prăpădește
Când m-aude că uimit îi spun
Cu un glas ce parcă se fălește,
- Uite, mamă, tata-i Moș Craciun!
poezie de Octavian Cocoș (24 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de primăvară
Cât de blândă-i adierea
Primăverii care vine!
Ne așteaptă mângâierea
Unor zile mai senine.
Inima în piept tresare,
Pomii-ncep să înverzească,
Șiruri de cocori în zare
Se întorc să cuibărească.
Peticele de zăpadă
Se retrag acum grăbite
Ghioceii ies grămadă,
Gâzele sunt fericite.
Stau pe banca mea iubită
Bucuros să-i simt căldura
Și cu mintea liniștită
Devin una cu natura.
poezie de Octavian Cocoș (25 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe de Crăciun
Mă întreabă-n Google Classroom Moș Crăciun:
- Ce vrei anul acesta să-ți aduc?
Nu stau pe gânduri, ci grăbit îi spun:
- Vreau zece mii de Like-uri pe Facebook.
Și inimioare multe, înflăcărate,
Guri larg deschise, pline de mirare,
Idei pentru postări mai inspirate,
Emoticoni ce-mi dau o sărutare...
Iar pozele să-mi fie mai frumoase
Să par mai tânăr, cu sau fără mască,
Și vreau doar comentarii delicioase
Și Gif-uri care să mă-nveselească.
Și te-aș ruga să-mi faci înc-o favoare,
Pe Messenger, dacă cumva se poate,
Să îmi dai conversații de valoare
Numai cu doamne, dar în miez de noapte.
poezie de Octavian Cocoș (23 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine stau...
.. mai bine stau să mă ajungă
din urmă că nu sunt legat
de prima iarbă cât de lungă
atât de naltă în păcat...
... mai bine stau să mă trimită
în satul meu cu oameni mari
consumatori de răsărită
e viața pusă în doi pari....
... mai bine stau legat la poartă
e-un nene ce iubește mult
conceptul arta pentru artă
și tare-aș vrea să îl ascult...
... mai bine stau să-mi văd de treabă
vezi bine nimeni n-a murit
iar pentru cei care mă-întreabă
să fiu un capăt de chibrit...
... mai bine stau să mor odată
de două ori știu nu se poate
în rai intra, poarta-i legată
c-un fir de ață și de toate...
... mai bine stau sfrijit la poartă!....
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Stau tăcut
în fața blocului cu buchetul
de trandafiri incredibili de roșii
nu-s hotărât dacă trebuie să renunț
să urc două etaje
cincizeci de trepte
să primesc personal refuzul ei
sau să renunț
și să-mi mănânc ciocolata
cu canabis și alune
stau în cumpănă parcă sunt
concurent priceput la gimnastică
să urc buchetul de trandafiri?
sau să-l las pe o bancă?
ar înțelege ea ceva
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
Tremură frunza de frică
Și e galbenă la față
Fiindcă dis-de-dimineață
De pe ram simte că pică.
Toată vara, ca o doamnă,
A fost mândră și îngâmfată
Nici nu s-a gândit vreodată
Că se va usca la toamnă.
Dar răcoarea o cuprinde
De la vârf până la bază,
Timpu-încet o devorează,
Și-umbra morții se întinde.
Alte frunze ofilite,
Care stau pe jos grămadă,
O privesc cum stă să cadă
Oarecum neliniștite.
Doar un lucru se mai poate
Când o frunză e uscată,
Ca în clipa întunecată
Să cadă cu demnitate.
poezie de Octavian Cocoș (3 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tarot
Fac cruce și tai cu mâna,
Iar apoi cu grijă scot
Trei cărți, una câte una,
Din pachetul de Tarot.
La întind ușor pe masă
Cu un aer visător
De prezent, puțin îmi pasă
Vreau să văd în viitor.
Și-o întorc pe fiecare
Cu toată solemnitatea
Simt un pic de încordare
Nu cumva să cadă Moartea.
Însă văd acum o carte,
Cum să nu mă preocupe?
Că-mi place de nu se poate
E Regina mea de Cupe.
Și nu cade la întâmplare
Pe acele trei poziții,
Ci la stânga e un Soare,
Iar la dreapta Îndrăgostiții.
Este bună prevestirea
Sunt un mare vrăjitor
Mi-ai dat în trecut iubirea
Și mi-o dai și-n viitor.
poezie de Octavian Cocoș (23 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popeye Marinarul
Țara mea cu munți și ape
Simt că s-a umplut paharul
Cine poate să ne scape?
- Popeye Marinarul.
Unii vor să ne robească
Să ne fure buzunarul
Cine poate să-i oprească?
- Popeye Marinarul.
Ne-au umplut ochii de sânge
Străinul și mercenarul,
Cine poate să-i alunge?
- Popeye Marinarul.
Bezna-i neagră, noaptea lungă,
Și ne-a copleșit coșmarul,
Cine poate s-o străpungă?
- Popeye Marinarul.
poezie de Octavian Cocoș (27 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mușcatelor
Albe și roșii mușcate
Râd la ferestrele tale,
Clipesc suav din petale,
În tulpină seva se zbate.
La ferestre stau înșirate,
Cu drag te așteaptă în cale.
Albe și roșii mușcate,
Râd la ferestrele tale.
Când toamna vine agale,
Florile tale stau supărate.
Atât de frumos colorate,
Ele varsă lacrimi de jale...
Albe și roșii mușcate.
rondel de Ioan Friciu (22 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În coșul înțelepciunii stau fructele zemoase, pline de vitamine ale rugăciunii.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Desen
Îmi place să privesc afară.
- Când au căzut aceste frunze?
Și arborii se scuturară,
Și-n vizuini adânci, ascunse
Stau vulpi roșcate. Stoluri, salbe,
Peste pădure nori de ceață,
Ca niște zburătoare albe
Plutind, de vârfuri se agață.
Negru pământul se arată;
Pe câmpuri vântul iar adoarme.
O ciută cade fulgerată
De trăsnetele unei arme.
Și liniștea cu-aripi ușoare,
Prin mii de pori respiră-n toamnă.
Doar plopii mistuiți în zare
Spre depărtare mă îndeamnă.
poezie clasică de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Biserica neagra. Echinoxul nebunilor si alte povestiri" de A.E. Baconsky este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Zgomote
Ah, ce bucurie, inima-mi tresare,
Pașii tăi cei repezi se aud în noapte,
Însă e doar vântul, plin de nerăbdare,
Ce suflă pe-alee printre frunze moarte.
Stau și-ascult și parcă glasul tău șăgalnic
Blând rostește vorbe calde de iubire,
Însă e doar râul ce curge năvalnic
Clipocind la maluri scos ușor din fire.
Sunt surprins că totuși râsul tău răsună
Undeva departe, în pădurea rară,
Dar e ghionoaia, ce ca o nebună
Ciocăne copacii și stă solitară.
Dar de data aceasta limpede-i chemarea,
Cât sunt de sonore ale tale șoapte...
Ce dezamăgire, mare mi-e mirarea,
Să constat că-i ploaia care cade-n noapte.
poezie de Octavian Cocoș (29 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opera de artă
Se știe că pe-a lumii hartă
Sunt mii de opere de artă
Stau prin muzee, galerii
Expuse toate, zeci de mii
Excepția-i la mine-n sat:
Eu, spre exemplu, stau în pat!
hexagramă de Petrică Conceatu din Haioșenii (21 martie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu timpul
m-am intâlnit cu timpu-n drum
am vrut ca să-l opresc o clipă...
să-i spun ca-s fericită acum
să-i mulțumesc că sunt iubită!
dar timpu-n drum nu s-a oprit
mergea grăbit pe o cărare...
-nu pot sa stau cu tine acum
m-asteaptă unul in salvare!
un altul stă inchis demult
intr-o celulă oarecare
ii pare că eu merg incet
si-i este greu in inchisoare
nu pot să stau cu tine azi...
o mamă mâna imi intinde
zicând.... mai stai nu mă lăsa
am cinci copii si un părinte
mă cheamă toti indragostiții
sa fiu eterna lor poveste
mă roagă-n versuri toti poeții
să ii pastrez in lăzi de zestre!
si uite asa... cu mâna-ntinsă
să prind a timpului sclipire
il urmăresc in dimineață
când s-o opri.... să-mi dea de știre!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau
stau în apropierea liniștii tale
migrez sunetele într-un loc neumblat
pe o linie dreaptă
timpul dezordonat îmi așază bărbia în mâini
și gândul mi-l plimbă necenzurat
plin de ruine
în luciri de iad
sertarul potolit din scrinul suit pe vârfuri
umplut cu versuri se face gălbui
adio zare silită să m-aștepți
te lepăd din privire cu tot cu cer și stele
mă spăl de geometria ta în cifre
mă leg de cuvânt ca de-o sfoară
ținând-o în mâna dreaptă întinsă
ca și când aș putea să te ating când nu ești.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!