Voluptate

Nevrozaţilor

Plecaţi spre ţări de voluptate,
Învingătoare de nevroze
Şi de iubiri fatale;
Plecaţi spre zările pătate
De violete echimoze
Şi de motive pale...

Plecaţi departe-n fund de zări:
Acolo unde forma moare
Şi nu-s conture crude;
Plecaţi spre voluptoase ţări,
În care nu-i apus de soare
Şi plânsul nu se-aude...

Acolo unde-n colori şterse,
În armonia de penumbre,
Palpită viaţa întregei firi,
Şi unde-amantele perverse
Visează în alcovuri sumbre,
Înamorate de satiri...

Acolo-s templele deschise
Şi candelabrele aprinse
Cu untdelemn de trandafiri;
Acolo se îmbată-n vise
Fecioarele cu buze-ntinse,
Cerşind nervoasele iubiri!

Acolo-s flori şi poezie,
Şi râs şi cântece barbare,
Şi nu-i femeie să nu crează,
Cu idolatra-i fantazie:
O clipă în beţia care
Omoară, dar reînviază!

În parcul albelor cununi,
În ţara aceea depărtată,
Plecaţi, trişti visători, plecaţi!
Dând foc în urmă la minciuni,
Uitaţi credinţa de-altădată!
Şi-apoi, voi, palizi nevrozati,
Plecaţi!

poezie de Claudia Millian-Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Figvar: Tu, omule, şi tu, omuleasă, aţi mâncat fructul interzis. De aceea să nu vă mai văd în grădina mea. Valea!
Adam: Ei, încotro s-o luăm noi acum?
Îngerul: Valea! Ştergeţi-o de aici!
Maestrul Leonardo (apărând din tufiş): Plecaţi, plecaţi! Plecaţi, plecaţi!

replici din piesa de teatru Căderea în păcat sau cunoaşterea binelui şi a răului, scenariu de Daniil Harms (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

COPII PLECAŢI SPRE DEPĂRTATE ŢĂRI ÎN PRIBEGIE
Copii plecaţi spre depărtate ţări în pribegie,
Părinţi rămaşi cu griji şi cu adâncă nostalgie
Rugându-se fierbinte ca să-i ocrotească soarta
Şi visul lor să fie împlinit ca prin magie.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exod

Observăm, iară şi iară,
Mulţi români plecaţi din ţară.
Aleşilor nu le pasă,
Şi ei sunt plecaţi de acasă!

calambur epigramatic de David Boia (2 iulie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărbători

A-mpodobit aseară bradul
Bunica mea printre suspine,
În ochii ei citeai doar iadul,
Privind absent spre ţări străine.

Acolo ai ei copii plecaţi,
Muncind din greu pentru o pâine,
Acolo-s mame... dar şi taţi
Ce nu au dorul cui îl spune.

A-mpodobit aseară buna
Un brad sărac, de prin cătun,
Ai ei nepoţi o-ntreabă întruna,
Bunico... vine moş Crăciun?

Printre străini ai o dorinţă,
Dorinţă-n suflet, să revii,
De sărbători, ce umilinţă
Să stai departe de copii.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă e un loc la care se gândesc de regulă cei plecaţi de acolo...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem plecaţi

... suntem plecaţi şi venetici dansează
în felul lor oribil de bizar.
în piaţa care liberă şi trează
a fost numai un sfert de centenar...

aceştia sunt urmaşii celor care
au fost aduşi aici ca santinele
în lagărul perfid de concentrare
zidit direct în pieptul tării mele

aceştia sunt aşa un soi de vată
şi bază celor ce mereu ne fură
o legiune veşnic derivată
din albia trasată de natură

suntem plecaţi şi venetici dansează
un ultim dans, oribil şi bizar
un dans prin care hoţii mei leghează
că tot ce au, noi le-am transmis în dar...

poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsările călătoare

De cînd toamna a venit
Cuiburile-aţi părăsit
V-au alungat de la noi
Vânturi reci, geruri şi ploi.

Copacii-s pustii şi goi,
Voi plecaţi spre alte zări,
Zburaţi peste mări şi ţări
Şi vă-ntoarceţi iar la noi.

Mi-e dor de voi, de cântul vostru drag!
La primăvară vă aştept în prag!
Veniţi! V-aştept! În cântul vostru dulce,
O altă toamnă, spre apus, veţi duce

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ieri

Te-am aşteptat pe plaja cu leandrii,
Într-un apus ameninţat de sare,
Puteam să fim din nou iubiţii tandrii,
Plecaţi de ieri definitiv pe mare.

Şi totuşi vara este regăsirea
Secundelor pierdute vinovat
Pe hărţile de stres unde iubirea
Este considerată un păcat.

Te-am aşteptat până târziu pe plaja,
Ce străjuia un zâmbet în parcare,
Brodat cu infinitul alb de vraja
Iubiţilor plecaţi de ieri pe mare.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţe parlamentare

Curioşi privim spre sală,
Să vedem cum procedaţi.
Constatarea-i mutuală:
Dorm acei ce... nu-s plecaţi.

epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii se lasă aşteptaţi, iar pe alţii nu-i vedem plecaţi.

aforism de David Boia (11 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiilor plecaţi definitiv din ţară

Fiilor din ţări străine,
Cred c-o duceţi mult mai bine,
Pentru-o mână de arginţi
Aţi scăpat şi de părinţi...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (noiembrie 2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul razachiei coapte

S-au strâns şi strugurii din vii,
Cocorii sunt plecaţi departe,
În bănci se reîntorc copii
Prea dornici să înveţe carte.

Din pomi cad frunze ruginii
Fără de sevă, frunze moarte!
S-a copt şi razachia-n vii,
Cocorii sunt plecaţi departe...

Prin pieţe, mulţi tarabagii
Îmbie lumea cu de toate;
Îndrăgostiţi--prin mustării
De must şi de-un sărut au parte...

S-au strâns şi strugurii din vii.

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai

Tot mai tăcuţi, tot mai străini,
Dăm iarăşi vina pe distanţă
Şi o majoră importanţă
Au doar cărările cu spini.

Tot mai tăcuţi, tot mai uitaţi
Plusăm c-un zâmbet de rigoare
Şi-apoi ne ducem fiecare
Spre seara cu nevindecaţi.

Tot mai străini, tot mai plecaţi
În lumi de-o vreme paralele
Deşi privim aceleaşi stele
Nu mai părem adevăraţi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânze

apele-nstelate ale nopţii –
atâtea ţărmuri pe care n-o să le atingem
vreodată

din înălţimi
gândurile celor plecaţi coboară spre mine
ca firele unei scumpe şi dureroase
ţesături.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ne-o româniţi!

La mulţi ani, românătate!
De prin cele patru zări,
Cei plecaţi aşa departe,
Cei de peste mări şi ţări.
La mulţi ani, românătate!
Înecaţi de dor şi jale;
Am dat scumpa libertate,
Unde-i Horia să se scoale!
La mulţi ani, românătate!
Osândiţi până la moarte;
De la fiică scumpă, frate...
Nu mai este libertate!
La mulţi ani, românătate!
Cei cu inima română
De pământ legaţi şi poate...
Mai iubesc glia străbună.
La mulţi ani, români departe
Care-o muşti pe nedreptate;
Ai ales să -nduri de toate,
Şi-ai lăsat părinţi şi frate.
La mulţi ani, românătate!
Limba să ţi -o preţuieşti,
Să o laşi la fii(ce) poate...
Şi tradiţii româneşti.
La mulţi ani, români uniţi,
Mila, pacea şi -ndurarea
Cei ce le-au rămas onoarea,
Inima ne-o româniţi!
La mulţi ani, români din lume,
Cei care-s demult plecaţi
Să -şi refacă un renume
Dar de alţii -s certaţi!
La mulţi ani, români...
Unde scrie România
Pentru -o cauză mai bună
Daţi români mână cu mână.
La mulţi ani, uitaţi mânia,
Noi suntem toţi România,
Şi cred mai presus de toate..
Vom fi fraţi până la moarte!

poezie de Elena Buldum (30 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Iertarea....
partea din noi
ce se întoarce în trecut
pentru a pune o floare
acolo
unde totul ne-a durut!
Ochi
plecaţi şi tācuţi
privind o floare,
inimi tremurânde,
douā suflete ce în tācere
îşi cer....
iertare!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog

aici este casa noastră
zâmbetul şi zarea, plaiul şi lumina, cântecul şi marea
vă rog, poftiţi afară
nu puteţi intra cu cizmele în locuri sfinte
aţi ucis rânjind
speranţa, iubirea. puritatea
din jur, în noi
plecaţi în lumea voastră de lachei
vânduţi pe patruzeci de lei
nu puteţi gaza o ţară întreagă
nu puteţi da foc la omenire
nu puteţi instaura domnia urii, a terorii, a minciunii
suflete malefice, suflete murdare
voi sunteţi goi
un cor de scursori
pământul e plin de otrava din voi
iarba s-a uscat, florile au murit aici, cu voi
lăsaţi în urmă doar pleavă şi gunoi
gunoi murdar, de soi
vă rog, vă rog...
plecaţi odată dintre noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecaţi! Lăsaţi-ne ţara

Pădurea mi-a fost prima casă, sorţii
Copacii! - trecutul infinit în număr -
prin ei de multe ori, când văd pe cer un vultur
mă regăsesc, pipăind umeda ţărână-a vieţii
Acolo-mi cântă fructul, de sus întors
în jos sămânţă
Acolo! văd răsăritul nostru şi-apoi din el
o nouă existenţă
Acolo...
simt obida şi-n ochi tristeţea
simt trecutul sub umbre îngropat şi viaţa
Acolo încet-n gând înşir pe prispa nopţii
haiducul
găndul
tăcerea
iar noaptea
iarna, trecutul şi cuvântul

Cămpia! - mi-a deschis fereastra zării -
mi-a desluşit lumina şi cerul după ploi
Acolo am simţit depărtarea
râul
drumul
căderea vulturului
curcubeul în mii de culori

Marea mi-a vrăjit mintea, sufletul, gândul
Acolo am primit primul sărut
văntul mi-a mângâiat faţa
lumina ochilor tăi
Acolo! - albul tău l-am privit tresărind -
urma trupului tău din nisip, mi-a simţit apăsarea
zgomotul valului a desăvârşit tăcerea
scoica privirea, iar mintea şi ochii tăi spre cer aţintiţi
uimirea

Casa din câmpie mi-a fost fereală de ploi
de haite de fiare, de ger şi de vânt
Acolo copacul cioplit şi înfipt în pământ
mi-a fost blidul, cana
laviţa, nuielele din salcie puse la împletit
fereastra mi-a fost capul iubitei, privind spre răsărit
valea şi pârâul, trupul meu răsucit
mi-a fost...
cărarea săpată între noi şi ei
între apus şi nevoi
Acolo unde soarele bate-n porţi dimineţi
doar el ne îndemna
viaţă! bine te-am regăsit, ridicaţi-vă şi vă treziţi

Acolo-n pădure şi-n câmpie noi am fost
pruncul născut, bătrânul în toiag aplecat
râul în vale printre pietre călcat
femeia tânără între picioare goale strângând
fierbinţeala iubirii
găndurile naşterii
roşul din asfinţit
cuibul păsării din malul opus
cuib de ape cateodată dus
am fost plecarea, reîntorcerea, greşeala
acum vrem să nu mai fim în vânt
hoţilor, plecaţi şi lăsaţi-ne ţara

poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vazele de flori

Ce mâini înfrigurate-au modelat
Argila neagră-a vazelor bizare,
În care mor plăpânzii trandafiri,
Cum mor în noi nervoasele iubiri? -
Argila neagră-a vazelor bizare,
Evocatoarea unei funerare!

Ce mâini înfrigurate le-au turnat,
Dând formei lor senzaţii de femeie:
Cu linii rotunzite ca de pântec,
Cu ondulări de şolduri şi de cântec? -
Dând formei lor senzaţii de femeie
Şi braţelor mişcări de orhideie!

Ce mâini înfrigurate de amant,
În lutul cald al vazelor de flori,
Au îngropat fragmentul vinovat,
Ca un motiv de sete şi păcat? -
În lutul cald al vazelor de flori,
Ce mâini au pus beţie şi flori?

O! Vazele în care mor atâtea flori:
Atâţia crini, şi-atâţia trandafiri,
Atâtea crizanteme despletite,
Şi violete, şi garoafe înnegrite -
O! Vazele sunt urne funerare,
Ca sunetul femeilor bizare.

poezie clasică de Claudia Millian-Minulescu din Cântări pentru pasărea albastră (1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care bat câmpii sunt permanent plecaţi de acasă.

aforism de David Boia (30 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!