Vazele de flori
Ce mâini înfrigurate-au modelat
Argila neagră-a vazelor bizare,
În care mor plăpânzii trandafiri,
Cum mor în noi nervoasele iubiri? -
Argila neagră-a vazelor bizare,
Evocatoarea unei funerare!
Ce mâini înfrigurate le-au turnat,
Dând formei lor senzații de femeie:
Cu linii rotunzite ca de pântec,
Cu ondulări de șolduri și de cântec? -
Dând formei lor senzații de femeie
Și brațelor mișcări de orhideie!
Ce mâini înfrigurate de amant,
În lutul cald al vazelor de flori,
Au îngropat fragmentul vinovat,
Ca un motiv de sete și păcat? -
În lutul cald al vazelor de flori,
Ce mâini au pus beție și flori?
O! Vazele în care mor atâtea flori:
Atâția crini, și-atâția trandafiri,
Atâtea crizanteme despletite,
Și violete, și garoafe înnegrite -
O! Vazele sunt urne funerare,
Ca sunetul femeilor bizare.
poezie clasică de Claudia Millian-Minulescu din Cântări pentru pasărea albastră (1922)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sunet
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre mișcare
- poezii despre lut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.