Deşi de o vreme
sunt un pierde toamne
doar când scriu poeme
cred în tine Doamne

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (18 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de Doamne-ajută

Deşi-i prea devreme
sunt un pierde toamne
doar când scriu poeme
cred în tine Doamne

Sunt un pierde toamne
cu fructe şi buclucuri
cică nişte doamne
toamna dau în muguri

Cu fructe şi buclucuri
doar când scriu poeme
dau şi eu în muguri
deşi-i prea devreme

Sunt un pierde toamne
tot mai singuri Doamne

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignit pe frunze

Numai într-o vreme
eram pierde-toamne
dar când scriu poeme
cred în tine Doamne

Eram pierde-toamne
cu tăcerea în bagaj
de Tine mi-e foame
şi mă dau drept gaj

Cu tăcerea în bagaj
de când scriu poeme
sunt al nopţii paj
şi-o mai duc o vreme

Ca un pierde-toamne
sus pe cruce Doamne

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred în Tine, Doamne

Eu cred în Tine Doamne! Cred
că totdeauna Tu îmi dai
puterea-n care mă încred
că la sfârşit mă duce- n Rai!

Eu cred în Tine Doamne! Ştiu
că-mpreună vom fi mereu
căci sufletul meu este viu
chiar de e noapte-n jurul meu!

Eu cred în Tine Doamne! Când
nouri negri se vor ivi,
eu nu m-oi clătina nicicând
căci ochii Tăi mă vor privi...

Eu cred în Tine Doamne-oricând
când vânturi vor bate-n Vale,
că-n suflet mi-e-al Tău Duh arzând
cu focul Dragostei Tale!

Eu cred în Tine Doamne sfânt!
Tu comoara vieţii mele
ce am găsit-o prin Cuvânt
sus în Cerul plin de stele....

Eu cred în Tine Doamne-acum
câştigat de-a Ta Iubire,
căci o viaţă-i orişicum,
dar cu Tine-i fericire!

poezie de Ştefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur şi simplu

Nu mai am pe ce să scriu:
Scriu pe frunze şi copaci;
Şi-am s-o fac şi în sicriu -
Să văd, Doamne, ce-o să faci?

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibele (25 iulie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postcolind

Lerui-ler ce veste Doamne
de vreo 25 de toamne
vine iarna pe la noi
goală într-un car cu boi

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (25 decembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât păcatul m-a purtat...

Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toţi mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!

Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aş fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!

Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum
nimeni Doamne!

Dar de când mă port să-Ţi plac
(trei ori patru toamne)
bine caut mereu să fac
şi tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!...

— O, mereu de-aş fi-un pribeag
toate-a vieţii toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars focus poetica

Pe rug de mi-aţi găsit locul
scriu poeme s-aprind focul

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (8 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un individ semantic: deşi nu e cazul, cred lumea pe cuvânt!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (4 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vaccinatului

Sunt vaccinat chiar şi cu-a treia doză,
În palmă mi-a crescut un deget nou,
Pe umăr, îmi răsare, drept cadou,
Antenă! Doamne, ce metamorfoză!

Mai am momente când mă cred veioză,
Deşi mi-ar fi mai bine bibelou...
Sunt vaccinat chiar şi cu-a treia doză,
În palmă mi-a crescut un deget nou,

Şi nu mă recunosc în nici o poză,
Când aflu că sunt eu, rămân tablou,
Apoi m-aşez, cu rama pe birou,
Să scriu rondel, în loc să scriu o proză...

Sunt vaccinat. Şi-i doar a treia doză!

hipersonet de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia sângelui

Trăiesc în versuri Doamne

trăiesc în hexametri şi extaz

în frunzele acestei toamne

am tot trecutul până azi

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (18 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu poeme din eternitate

Cu sufletul amorf îţi scriu poeme
şi cu cerneala cerului căzută în orbite,
miraculos, un înger de lumină
îşi lasă aripa peste cuvinte.

Îţi scriu poeme ca şi cum aş ninge
din tablouri scumpe ale vieţii mele,
îţi scriu poeme ca şi cum de sânge
mi-ar izbucni din carne nişte stele.

Îţi scriu poeme ca dintr-o genune,
fluidizată în trupul meu febril,
în care ard serafic nişte semne
din era unui cântec de copil.

În chip de plante, păsări, maluri, fluturi
mi-am modelat iubirea-n testamente,
ce m-a reinventat, din schitul minim,
într-un mausoleu de sentimente.

Pe tine, omule, te-am rupt din traiectoria
nisipului amanetat de-un gol de moarte,
şi nu ştiu dacă-ţi aminteşti, dar ţie
ţi-am scris poeme din eternitate.

Tu ce mai faci? M-auzi dintre cuvinte?
Tu-mi înţelegi această grea povară
de-a fi mereu şi iar doar poezie,
ca o nesfârşită iarnă-primăvară?

poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă

Ce m-aş zbengui cu tine
doar de la ce la infinit
ca să scriu fără ruşine
c-am fost şi eu fericit

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Juan (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

Doamne

Tu
eşti
drumul
meu

Fără
Tine
nu
mai
pot
să
merg

Doamne

Tu
eşti
sănătatea
mea

Fără
Tine
toate
lucrurile
mă
îmbolnăvesc

Doamne

Tu
eşti
viaţa
mea

Fără
Tine
şi
dragostea

mă
ucide

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul învinge, şi când pierde; talentul doar supravieţuieşte propriului triumf!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (14 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maladia de a fi

Am văzut amintirile

cum se spală cu sângele meu pe mâini

şi n-am nicio dovadă

că mai trăiesc

din braţele fericirii mi-am luat crucea

şi dus am fost

cu viteza luminii locuiesc între cer şi pământ

liberul arbitru îmi ferchezuieşte destinul

totuşi în faţa proştilor îmi pun mănuşile nostalgiei

iartă-i Doamne

că nu ştiu cine sunt

deşi proşti ca anul acesta ca anul trecut şi ca de când sunt

n-am văzut niciodată

Doamne

când mă uit în oglindă

îmi vine să scot pistolul

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserică aşteptând la semafor

Doamne altar roşu galben verde
totu-i trecere nimic nu se pierde

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joi

Eu încă scriu pentru tine
Lungi poeme cu vremuri bune
Inventez pretexte de bine
Colorate cu sâmburi de tăciune

Şi mai scriu şi pentru mine
Incantaţii de fericire
Rupte din soare apune
Sperând să mai cred în iubire,

Eu încă mai scriu pentru noi
Pentru tot ce a fost nefiind să ne fie
Pentru viaţa de aici şi apoi
Eu încă mai scriu pentru ziua de joi....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marş spre absolut

De la Doină La Luceafăr
nu mai e nimica teafăr

Şi mereu răul urmându-l
viaţa vai o duce vântul

Buletin de vreme rea
asta-i ţărişoara mea

Scapă-ne Doamne de ea
scapă-ne Doamne de ea

poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (20 februarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi Doamne-un pic de fericire...

Mă rog din nou la tine Doamne,
Deşi mi-e tare greu să sper,
Când ochii mei uitaţi de toamne
Zăresc în toate efemer.

Amară mi-e singurătatea
Şi-n gânduri am numai pelin
Mi-e ziua neagră ca şi noaptea
Iar zorile îmi sunt un chin.

Pentru greşeli plătit-am vamă
La toate oştile din cer,
Dar simt mereu cum se destramă
Orice speranţă în eter.

Dă-mi Doamne-un pic de fericire
Şi-o oră doar, ia-mi lacrima
Ce-i dă privirii strălucire
Dar îmi străpunge inima.

M-apasă îndoieli cumplite,
Mi-e teamă şi de umbra mea,
Iar zilele îmi sunt zidite
În gheaţa florilor de nea.

Şi n-am pe nimeni lângă mine:
- Şi ce? Avut-am vreodat'?...
Nu! Te-am avut numai pe tine,
Dar azi mi-e crezul sfîşiat.

Şi numai Tu, doar Tu poţi Doamne,
Să mi-l redai, dar m-ai uitat,
Iar eu m-am poticnit prin damne
Şi în păcat iar am intrat.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie pe vreme rea

Din apă ieşeau trupurile însângerate ale ploii
din suflet Doamne unul câte unul eroii

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (18 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!