Maladia de a fi
Am văzut amintirile
cum se spală cu sângele meu pe mâini
și n-am nicio dovadă
că mai trăiesc
din brațele fericirii mi-am luat crucea
și dus am fost
cu viteza luminii locuiesc între cer și pământ
liberul arbitru îmi ferchezuiește destinul
totuși în fața proștilor îmi pun mănușile nostalgiei
iartă-i Doamne
că nu știu cine sunt
deși proști ca anul acesta ca anul trecut și ca de când sunt
n-am văzut niciodată
Doamne
când mă uit în oglindă
îmi vine să scot pistolul
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.