Maladia de a fi

Am văzut amintirile

cum se spală cu sângele meu pe mâini

şi n-am nicio dovadă

că mai trăiesc

din braţele fericirii mi-am luat crucea

şi dus am fost

cu viteza luminii locuiesc între cer şi pământ

liberul arbitru îmi ferchezuieşte destinul

totuşi în faţa proştilor îmi pun mănuşile nostalgiei

iartă-i Doamne

că nu ştiu cine sunt

deşi proşti ca anul acesta ca anul trecut şi ca de când sunt

n-am văzut niciodată

Doamne

când mă uit în oglindă

îmi vine să scot pistolul

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nică n-a plecat

Căci

Nefericit
ca
anul acesta

Ca anul
trecut

Şi

Ca
de
când sunt

TATĂ

N-am fost
niciodată

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (31 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă 99-00-01

Căci singur
ca anul acesta
ca anul trecut
şi ca de când
sunt

N-am fost niciodată

Dar
Doamne

Singurătatea mea
cea de toate zilele
dă-mi-o mie
şi astăzi

Şi nu mă du
în ispita singurătăţii
singurătăţilor

Şi mă iartă
de toate
iluziile pierdute
cu voie
sau fără voie

Precum iert şi eu
prietenilor mei
toate disperările câştigate

Şi mă izbăveşte
de mine însumi

Lăsându-mi
o Doamne
şi iubita
şi dragostea
şi pe Eminescu

Cel cu Melancolia
fără de margini
şi cu epicentrul
în fiecare
cuvânt

Apoi
din
cenuşa
poemului divin

Ajută-mă
o Doamne
să-mi revin

Atât
întreabă
focul din cuvânt

Atât
răspund
tăcerile arzând

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din totdeauna

Poetul
închide
circuitul
lui
Dumnezeu
în natură

Nici
un
înger
nu-i
mai
sperie
singurătatea

Singur
ca
anul
acesta

Ca
anul
trecut

Şi
ca
de
când
este

N-a
fost
niciodată

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie limbă de clopot

Exilat în ţara mea
nu ştiu Doamne cine sunt
fie pâinea cât de rea
întind raze-n loc de unt

Nu ştiu Doamne cine sunt
că-s ţigan că-s alt golan
umbra-mi zace la pământ
şi nu are niciun ban

Ba-s ţigan ba alt golan
fie pâinea cât de rea
uite-a mai trecut un an
exilat în ţara mea

Nu ştiu Doamne cine sunt
speranţă sau poate vânt

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumim pentru anul 2016, Tată!

Mulţumim că-n anul 2016, Tată,
Nu ne-ai lăsat singuri niciodată,
Ne-ai purtat întruna pe braţele Tale;
Îţi aducem astăzi laude şi-osanale!

Mulţumim că-n lupte Tu ne-ai fost tărie
Şi în întristări ne-ai dat bucurie;
De n-am fi avut al Tău sprijin tare
Oboseam căzând ‘n-adâncă disperare.

Mulţumim că n-a fost nicio rugăciune
Fară un răspuns sau fără vreo minune;
N-am meritat Doamne ajutoru-Ţi mare,
Ne-ai umplut viaţa-n binecuvântare.

O, Îţi mulţumim pentru-a Ta mântuire,
Pentru pace, har, nădejde, fericire;
Pentru Raiul veşnic care ne aşteaptă
După ce sfârşi-vom cale-aceasta dreaptă

Slava Ţie Doamne, glorie şi cinste!
O, cât de sărace-s aceste cuvinte
Pentru-a arăta recunoştinţa toată...
Mulţumim pentru anul 2016, Tată!
Amin.

rugăciune de Aneta Edita Sarkozi
Adăugat de Aneta Edita Sarkozi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul ospitalităţii

De popoare migratoare
au ajuns şi-n ţara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne i-am primit pe toţi
de la Ana la Caiafa
şefi de oşti sau şefi de hoţi
şi-au umplut la noi carafa

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Şi am dat şi am tot dat
din Mare pân-la Carpaţi
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e şi voi să daţi

Rabdă azi rabdă şi mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste şi blestem

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne unde-i Ţara Ta
unde-i pacea şi aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul

C-am răbdat şi azi şi mâini
să nu cad am dat din mâini
şi din mâini şi din picioare
dar nu vi-i ruşine oare

poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, n-am cerut nimic

Doamne, n-am cerut nimic,
Cum am putut, am trăit,
Mi-ai dat să port răni adânci,
Nu mi-ai spus că dor atât,
Nici cum pot ca să le duc.

Când m-aşez pe iarba crudă,
Roua îmi păre a fi cucută,
Sufletul mi-e Doamne plin,
De amar ca de pelin,
Zilele îmi sunt un chin.

Privesc cerul înstelat,
Cânt, că doar cântul mi l-ai dat,
Lacrimile-mi sunt de foc,
În jurul meu arde tot,
Pe pământ nu-mi găsesc loc.

Niciodată n-am să-ţi cer,
Nici nu mă opreşti să pier,
Mă duc când îmi vine rândul,
Dar îmi las în urmă cântul,
Trec mai repede ca vântul.

Mihail Coandă

cântec, versuri de Mihail Coandă (31 ianuarie 2020)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-AM CURAJUL
N-am curajul să privesc în fiecare zi în oglindă: îi simt ironia crăpându-i pe buze.
Îi întorc spatele cu bucurie, nu-i cunosc pe cei din urma mea: de ce-mi răsfoiesc amprentele ca pe frunzele toamnei?
Doamne, îmi beau cafeaua ca pe o cupă cu otravă: revigorantă!
Între timp, lumea se spală pe mâini cu acest verde târziu de toamnă.
Şi bucuria, şi tristeţea dau în clocot ca mustul în butoi. Bulele de aer îi măsoară viaţa... Efemeride de doi bani...
Aveţi dreptate, până la urmă, restul e totul!

Costel Zăgan în Predici eretice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proştii: Doamne, iartă-i că nu ştiu ce sunt!

aforism de Costel Zăgan din Caratele... prostiei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi te-am văzut

Astăzi mă plimbam, uşor abătut
Şi când m-am întors, chipul ţi-am văzut
Inima-mi bătea să-mi crape de tot
Însă nicio vorbă n-am putut să scot.
Şi-atunci cineva te-a luat de mână
Păreai fericită şi c-o soartă bună.
Chipul tău frumos, iar l-am admirat
Chiar de-un alt bărbat locul mi l-a luat.
În inima mea tu n-ai cum să scazi
Şi m-am bucurat că te-am văzut azi.

poezie de Rhonda J.P, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi beat

Anul trecut, când zăceam bolnav,
Am jurat
Că, atât cât voi mai trăi,
Nu mai pun un strop de vin în gură.

Dar puteam eu oare şti
Anul trecut
Ce va aduce anul acesta?

Şi iată-mă acum,
Venind de la crâşma bătrânului Liu
Mai beat ca niciodată!

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune după Anul Nou

O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puţin
Şi pân-acum perfect m-am descurcat ;

N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arţăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit şi ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am minţit,

Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung şi nu ştiu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Şi mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.

Amin.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încetează să te mai uiţi la capra vecinului. Comparaţia distruge suflete. În viaţă te compari doar cu tine însuţi. Anul acesta eşti o persoană mai evoluată decât anul trecut? Rezultatele tale de anul acesta sunt mai bune decât anul trecut? Dacă răspunsul e da, eşti pe drumul cel bun. Încurajează-i pe cei din jur să fie cât de buni pot ei să fie. Bucură-te de succesele celor din jur şi învaţă din ele. Nu încerca să minimalizezi eforturile altora şi nu descuraja când o persoană vrea să facă ceva, oricât de nebunesc ar fi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, mai fă o minune!

Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în faţa ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.

Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.

Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.

N-ascultam nici o povaţă
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viaţă
Ce am strâns tot am pierdut.

Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.

Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.

Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Şi salvează- mă un pic.

Ia- mă în împărăţia... care
Sus în cer o stăpâneşti.
Ştiu doamne că ai răbdare
Eu aştept... vin când doreşti.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încetează să te mai uiţi la capra vecinului. Comparaţia distruge suflete. În viaţă te compari doar cu tine însuţi. Anul acesta eşti o persoană mai evoluată decât anul trecut? Rezultatele tale de anul acesta sunt mai bune decât anul trecut? Dacă răspunsul este da, eşti pe drumul cel bun. Încurajează-i pe cei din jur să fie cea mai bună variantă a lor. Bucură-te de succesele lor şi învaţă din ele.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e foarte rău, deşi n-am nicio boală

Mărturisesc aici, ca pentru prima oară:
ursite prefăcute, parşive, în cosaşe
ce iarba gândului dintâi sublim doboară
îmi lasă câmpiile de doruri iar golaşe...

Mi-e foarte foame, deşi mâncat mai sunt
de ancestralii cari ce-mi rod din vise.
Cutremurele sorţii scot din mine unt
cum scot ocnaşii sarea - Când iarăşi mi se

îndoaie şira spitalele surâd, mă văd client,
aşa văd ele smerenia, omul răpus de om
ce-n mine încă leacul triumfă aparent,
de mila literei orfane şi-a unui crunt atom.

Mi-e foarte sete, deşi sunt înecat.
De păr mă ţine clipa cu capu-n jos sub ape
ce clocotesc în hohot de-o ciudă fără hat
cum crucea mea şi cerul dau siluit să-ngroape...

aceşti bicisnici demoni ce-n neiubire zac.
Mi-e foarte rău, deşi n-am nicio boală -
mi-e foarte vie moartea - ce vine oricui de hac
şi nimeni nu-i să-mi zică: hai, Lazăre, te scoală!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul 2020

În anul care a trecut
N-am făcut tot ce am vrut.
Timpul pierdut fără rost:
Un ORB AN a fost.

epigramă de Adrian Timofte (ianuarie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tur-retur

Să merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i aşa?
Mai am şi răsărituri de văzut,
Şi mări, chiar şi oceane, de trecut,

Mai am atâţia trandafiri de dat
Şi-atâtea suflete de alintat,
Mai am şi visuri, multe, de-mplinit
Acum şi mâine sau... prin infinit.

Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu ştiu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când ştiu că sufletu'-i nemuritor.

De ce mi-aş face griji, sau geamantan,
Când ştiu că pe acolo-i tot ce am?
De ce aş plânge pentru-o viaţă, doar,
Când alta mă aşteaptă la hotar?

Aşa că, dragii mei, plec doar puţin
Deşi eu aş mai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toţi avem biletul... tur-retur!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...

În ţipătul de pescăruşi strig eu, dar numai păsările-mi înţeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doar că n-am aripi pentru zbor şi n-am avântul
Să mă înalţ la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Şi marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
şi versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun şi cină
şi totuşi muşc din lacrimi cu plăcere, când ştiu că mai am veri la rădăcină...
Şi noapte sunt mai mult decât sunt zi şi-n stele mă alint deşi la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă şi când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi răgaz

Nu mi-a ajuns copilăria, Doamne!
Când a zburat, că eu n-am observat?
Când am trecut de la fete, la doamne,,
Căci jocul mi-a rămas neîncheiat.

Tinereţea a fost şi mai grăbită,
Până să muşc adânc din al său măr,
Brusc, mi-am găsit speranţa ostenită,
Aveam gânduri triste şi-argint în păr!

Iubirea... n-o s-ajungă niciodată,
Ştiu că mi-ai dat mai mult decât la mulţi,
Doar că eu am împărţit-o pe toată,
La Feţi-Frumoşi şi la copii desculţi...

Ce să fac, nu-mi ajunge ziua, Doamne,
Din noapte câte-un ceas, ca hoţul, fur;
De ce şi primăverile-mi par toamne
Şi planurile-mi nu mai au contur?

Nu-mi mai ajunge viaţa, pentru toate;
Vezi câte mă apasă pe grumaz,
N-aş vrea să las lucrul pe jumătate,
Te rog, Doamne, mai dă-mi puţin răgaz!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!