Osânda lui Tartuffe

Tot zgârâindu-şi inima duioasă
Sub casta robă neagră, într-o zi
Când se plimba, cu gura lui băloasă
Şi ştirbă, mestecând misticării, -

Un pişicher de-ureche-l prinse zdravăn
Şi, aruncându-i în obraz ocări,
Îi smulse de pe trupul hâd şi reavăn
Veşmântul cuvioasei lui chemări.

Fusese descheiat pe jumătate!
În inimă, păcatele iertate
I se-nşirau - mătănii. Palid tare,

Tartuffe se spovedea. Dar zurbagiul
Se mulţumi să-i ia doar anteriul.
- Tartuffe sta gol din cap până-n picioare.

poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa lui Tartufe

Căci scăpărând din inima rănită
De dragoste,-ntuneric şi cenuşă,
Doar noaptea îi mai este lui iubită:
Ca să-i izbească-n faţă câte-o uşă.

"Oremus"-un om numai cu nume,
Brusc se spânzură de-a lui ureche
Şi-şi rupese haina, arătând la lume
Ce goală-i stirpea omului cea veche!

Ci sfântu-i sfânt şi-n pielea goală-
Păcat de ochi însă şi inimă - rănite,
Mătănii- lacrimile ce-i cad în poală!
Şi hainele ce mereu îl duc vai în ispite!

Dar nu înjură Tartufe, ci singur şi gol,
Prinse a-şi da, domnilor, la pas, ocol.

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă neagră

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Se apropie asfinţitul roşu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Singur, în miezul nopţii, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Inima mea e mereu neagră, neagră.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce se răzbună va cunoaşte răzbunarea Domnului, a Celui ce va ţine socoteala strânsă a tuturor păcatelor lui. Iartă-i aproapelui tău nedreptăţile şi, atunci când te vei ruga, păcatele tale iertate vor fi. Dacă un om ţine mânie pe un altul, cum poate să-I ceară Domnului vindecare?; el n-are nici o milă pentru alt om, aproapele său, dar pentru păcatele lui se roagă cu lacrimi! El, care nu-i decât carne, el zilnic poartă pică: cine-i va ierta păcatele?

Isus Sirah în Ecclesiasticul, 28:1-5, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mestecând aceeaşi bucată de cer

Tu nu recunoşti timpul dintre noi,
îl striveşti sub picioare
privindu-mă-n ochi
ca şi cum trenul în care suntem
nu va opri nici într-o gară...

Secundele bat de acum
în trup de fluture
şi amândoi ne facem cruce
cu mâna celuilalt,
mestecând aceeaşi bucată de cer,
până când sufletele ne vor da bineţe
din ochii lui Dumnezeu...

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ţi-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Ţărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

29 aprilie - Ziua Internaţională a Fermoarului - Rondelul fermoarului

Îşi uită descheiat fermoarul,
Când bea, că e un tip distrat
Şi-un băutor adevărat,
Ce foloseşte des pişoarul.

Mergând mereu, mereu, în barul
În care s-a amorezat,
Îşi uită descheiat fermoarul
Când bea, că e un tip distrat.

Găsindu-şi soaţa ospătarul
Cu el, în locul dedicat,
Ea zise: doar l-am ajutat,
Te rog să nu mai dai cu parul,

Îşi uită descheiat fermoarul.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua când la Lidl va fi închis

el se va da jos de pe cal
pe malul unei ape*
în care eu i-aş spăla mai întâi
ceva uşor, la mână
îl voi apuca de paloş şi
îl voi trage adânc în inimă
să-i simt,
ultima zbatere firească înainte de dragoste
trasându-mi hărţi între omoplaţi

din neant trupul lui se va face
vuiet şi lavă
şi tot ce încă ascund sub acoperiş îngheţat între respiraţii
va fi topit şi ţucat fără milă
într-o totală pauză de masă

gol cu mâna pe căpăstru şi faţa îngropată în sâni
mă va certa într-o celtică impecabilă
iar eu, cu ecusoanele de student smulse
i-aş arăta unde trăiesc dragonii
şi cum îi înveţi să mănânce trifoi

şi trasă de păr îi voi rupe
ţara şi scutul în două
îi voi astupa gura şi hăurile
cu mine
şi apoi îl voi ruga să îmi cureţe o portocală
şi să spună ceva

lumea va sta la coadă degeaba
printre lăzile goale de pâine
doar un cal maro
pe malul unei ape**
va privi în jos
de ruşine

*River Barrow
**River Thames

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe jumătate de culoar

doi ochi pe un obraz într-o jumătate de mirare
nu-şi permite niciunul să se întoarcă
o întrebare se strecoară în mulţimea trecătorilor
nu mai e timp de luat peste picior
ferestrele au case care plâng în gări
cu jumătăţi de spaimă
vinovaţi oamenii vin şi pleacă tiptil pe străzi lăturalnice
câte unuia inexplicabilul
e dispus să-i dea un răspuns
pe jumătate lipseşte corpul delict cel puţin aşa se crede
maşinal cu un cuţit
e desfăcut pachetul de cafea apa bolboroseşte
o altă zi este de o jumătate de zi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe jumătate de coridor

doi ochi pe un obraz
într-o jumătate de mirare
întorc toţi capul nu-şi permite niciunul
o întrebare se strecoară
în mulţimea trecătorilor
nu mai e timp de luat peste picior
ferestrele au case care plâng în gări
cu jumătăţi de spaimă oamenii vin şi pleacă tiptil
prudenţi pe străzi lăturalnice câte unuia inexplicabilul
vinovat e dispus să-i dea un răspuns
pe jumătate lipseşte corpul delict cel puţin aşa se crede maşinal
cu un cuţit e desfăcut pachetul de cafea
apa bolboroseşte este o altă zi
de o jumătate de oră

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei, voi gări...

Hei, voi gări, voi, măre' gări
Am ars sute de ţigări
Aşteptând pe cineva
Ce venea – dar nu venea
Căci iubea pe-altcineva...

Hei, voi zări, voi măre' zări
Mi-am ars ochi-n depărtări
Dup-un dor care pleca
Dup-un suflet ce şoptea:
"Te iubesc" – nu mă iubea
Da'- i plăcea să spun-aşa
Că doar gura – n-o durea!

Hei, voi gări, voi măre' gări
Pline de fum şi ocări
Cine-i oare, cine-i cea
Cine e iubita mea
Care să nu mă mai vrea
Doar haină de vreme rea?

Hei, voi gări şi măre' zări
Gura arsă de ţigări
Şi spurcată de ocări
Mai rosteşte când şi când
Ca un geamăt din pământ:
"O s-aştept mereu aşa,
Pe-o fată ce nu venea
Pentru că nu exista
Decât numa-n mintea mea –
Într-un tren care pleca"...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară am aşezat Frumuseţea pe genunchii mei - şi am găsit-o amară - şi am înjurat-o.

Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern (aprilie 1873)
Adăugat de Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furiile cezarului

Se plimbă Omul palid pe-aleile-nflorite.
E-n redingotă neagră şi c-un trabuc în dinţi.
La Tuilerii i-e gândul, la florile-i vestite,
Şi-ades în ochii-i sumbri se-aprind priviri fierbinţi...

Ani douăzeci de-orgie l-au îmbătat, se pare,
Pe împăratul nostru. - "Eu am să sting - şi-a spus -
De-a pururi Libertatea, ca pe o lumânare!
Dar Libertatea-i vie, iar el e indispus.

Pe buzele lui mute, ce nume dă târcoale?
Şi ce regret îl roade? Nu vom putea afla:
Ciudat e împăratul, privirile i-s goale.

S-o fi gândind la Omul cu ochelari, cumva?
Ca la Saint-Cloud, pe vremuri, se uită în neştire
La fumul de ţigară, albastru şi subţire...

poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă cu soţ

Te-aştept de-atâte ori să vii,
Să vii la mine iară
Să ne iubim ca doi copii
Din zori şi până-n seară,

Să te ating, să mă atingi,
Să ne plimbăm pe cale,
Focul inimii să-l stingi
Cu lacrima emoţiei tale,

Să-mi spui cu vocea ta duioasă
C-ai vrea să ne iubim,
Şi-n lumea aceasta, frumoasă
Doar noi doi să fim;

Să-mi spui că mă iubeşti mereu,
Nimeni să nu ne despartă
Şi atunci când dăm de greu
Să rămâi aceeaşi fată.

Cu-n gând nebun am să te iau
Cu gândul... ca un hoţ,
Să construim împreună, vreau:
O inimă cu soţ.

poezie de Claudiu Românu (24 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul devine el însuşi clarvăzător, întorcând toate înţelesurile cu susul în jos, într-o manieră prelungă şi raţională.

citat clasic din Arthur Rimbaud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied rar

Palid, palid, palid,
Trec printre blesteme
În crâşmă e larmă,
Bulevardul geme,
Palid, palid, palid...

Ninge, ninge, ninge...
Îngeri cad din zare
Crivăţ dând alarmă,
Ce destrăbălare!
Ninge, ninge, ninge...

Roiuri, roiuri, roiuri...
Feţe zgribulite
Trec pe lângă mine –
Vor un ceai fierbinte,
Roiuri, roiuri, roiuri...

Murmur, murmur, murmur...
Pun de-o caterincă
Liceeni zburdalnici
Nu le zic nimică,
Murmur, murmur, murmur...

Sigur, sigur, sigur...
Mi se-nfundă drumul
Cui, mă rog, să-i pese!?
A murit nebunul,
Singur, singur, singur...

Palid, palid, palid...
Îngeri cad din zare
Uite cum mai ninge,
Ce destrăbălare!
Palid, palid, palid...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Bacovia
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlet al crinilor

Atlet al crinilor?
Se poate, dar poetul e, mai ales, soldat,
descătuşat de inelul muierii,
descătuşat de pâinea de-acasă,
descătuşat de mâinile mamei, umflate.
Descheiat la gât, soldatul,
descheiat la nădragi,
descheiat la berebată...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elmire: Doamne, dragostea dumneavoastră se comportă ca un adevărat tiran şi-mi aruncă spiritul într-o tulburare ciudată! Pune stăpânire, cu furie, pe inimi şi vrea cu violenţă ce-şi doreşte! Ce?! Nu mă pot, oare, apăra de urmărirea dumneavoastră şi nu-mi lăsaţi timp ca să respir? Este bine să păstrezi atâta rigoare, să vrei fără îndurare lucrurile care se cer şi să abuzezi aşa, prin eforturi grăbite, de slăbiciunea pe care vedeţi că o au oamenii pentru dumneavoastră?
Tartuffe: Dar, dacă vedeţi cu ochi buni omagiile mele, de ce refuzaţi să-mi daţi mărturie?

replici celebre din piesa de teatru Tartuffe sau Impostorul, scenariu de Moliere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviorând un gust plăcut de cerneală chinezească, o pulbere neagră plouă molcom asupra veghei mele. Micşorez luminile candelabrului, mă-arunc pe pat, şi-întors către umbră vă zăresc, fetele mele, reginele mele!

Arthur Rimbaud în Iluminările, Fraze
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântaţi... ca soţ şi soţie

Privind-o, simţi o căldură binefăcătoare,
Iar inima-i pompa dragoste şi candoare,
Era îndrăgostit...
Din cap până-n picioare.

Nu se putea înşela, nu!
Ea era aleasa lui,
Fiecare celulă îl împingea s-o cunoască,
S-o întrebe, să-i vorbească.

Faţa lui vorbea de la sine
Iar ea... ea îi citise gândul,
Îi simţise flacăra ochilor scânteind,
Îi simţise inima ce clocotea... a iubire.

Să fie el alesul?
Îşi întrebă inima
Dar ea, inima, fusese mai iute
Nu mai sta la locul ei... ca 'nainte.

Dorea să-i audă glasul,
Voia să-i simtă îmbrăţişarea fierbinte,
Dorea să-şi cunoască jumătatea
Nu mai putea să aştepte... cuminte.

Întâi, li s-au îmbrăţişat privirile,
Apoi, două inimi s-au făcut una
Iar gândurile au luat-o la fugă
Şi s-au contopit într-un cuget.

Iar azi, amândoi, răspund: Da!
În faţa Tatălui Sfânt,
Căci El, Dumnezeu,
Le cunoaşte inima cel mai bine.

El îi uneşte pe vecie,
Le dă hrană, armonie-n cămin,
El i-a ales să fie 'mpreună,
El este cel ce uneşte destine.

Amândoi au dorinţe,
Împreună îşi fac planuri, speranţe, chiar vise,
Dar azi, primesc un dar preţios:
Sunt binecuvântaţi... ca soţ şi soţie.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate eşti...

Eşti aşa frumoasă, cum îmi place mie
Jumătate eşti femeie, cealaltă poezie,
Jumătate o şterg, pe cealaltă o scriu,
Jumătate-mi eşti, cealaltă o să-ţi fiu.

Jumătate eşti vis, cealaltă doar gând
Jumătate o râd, pe cealaltă o plâng,
Jumătate o cert, pe cealaltă o doresc,
Jumătate o simt, pe cealaltă-o iubesc.

Jumătate-o compun, pe cealaltă o cânt,
Jumătate o am, pe cealaltă nicicând,
Jumătate o vreau, cealaltă mă vrea,
Jumătate sunt eu, cealaltă-i doar ea.

Jumătate-i poiană, cealaltă mi-e floare
Jumătate mi-e dor, cealaltă mă doare,
Jumătate eşti vin, pe cealaltă o beau,
Jumătate esti chin, cu cealaltă eu stau.

Jumătate mi-e soare, cealaltă e noapte,
Jumătate e mare, cealaltă doar şoapte,
Jumătate o cer si vreau să-mi fie mie,
Cealaltă mi-o dai, când jumate-o să fie.

poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!