Domniţa

Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprincene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i – spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe.

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domniţa

Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprâncene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe.

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curţile vechi

De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,
Zac curţi pustii... Acolo tăcerea stăpâneşte
Şi-n verde mantă muşchiul cuprinde şi-nveleşte
Surpata zidărie şi frântele tulpine;

Şi-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,
Sălbătăcita viţă pe stâlpi se-ncolăceşte,
Cu iedera cea neagră ce-n streaşini împleteşte
O lucie cunună uitatelor ruine.

Adânc ca de o vrajă par ele adormite,
Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite;
Nu tremură o frunză, nu mişcă fir de iarbă,

Şi-n tăinuita culă, ţintind priviri viclene,
Zâmbesc către domniţe boieri cu lungă barbă,
Purtând pe nalta cucă surguci cu mândre pene.

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Argeş

Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,
Un corb bătrân şi-ntinde puternic negrul zbor,
Şi-n liniştea adâncă, din când în când uşor,
Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.

Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine
Domniţa să privească, din ‘naltul foişor,
Cum soarele-asfinţeşte, împurpurând de dor
Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline,

Când se oglindă-n ape murindele văpăi,
Şi blând văzduhul cerne cenuşă peste văi -
De ce nu mai răsare zâmbind în faptul serii?

- Nu, căci de mult ea doarme în ruinatul schit
De taină-îmbălsămată şi florile uitării
Îi troienescc posace mormântul părăsit.

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună străvezie...

erai aseară ca o stea
să fi avut un vis cu stele?
- da, da un vis în care ea
zbura în stol de rândunele

şi ce vedeai în miez de noapte
sub clar de Lună străvezie?
- vedeam mereu aceleaşi şoapte:
- închide-mă în colivie

o rândunea în colivie?!
tu ştii, dacă-i închisă moare
- ba nu, era aşa de vie
şi brusc sa transformat în floare

şi ce-ai făcut cu dalba floare
închisă-n trista colivie?
- am întrebat-o dacă doare
când trece prag de nebunie

şi ţi-a răspuns că nu mai doare
şi tu-ai crezut ca-ntodeauna
- ba nu, am înţeles că moare
in mine străvezie Luna...

poezie de Iurie Osoianu (27 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita mea

Sunt supusul ei clipă de clipă,
E dulce în cuvinte şi în fapte,
Zâmbeşte des şi fără de risipă,
Mişcările-i sunt de felină apte.

Mă torturează îndrăzneala ei,
Se vrea rotită-n ceruri prin sărut,
Vrea să zboare-n stol de porumbei,
De sus să vadă câtu-s de cărunt.

Pre limbă lăcrimez cu-nverşunare
Iubirea ce i-o port, deşi-i ispită,
O văd timid în clipe dulci-amare,
Se vrea la pieptul meu doar fericită.

Mă-nalţ cu ea în piscuri cu nămeţi,
O pierd prin marele troiene,
O fură, pentr-o clipă, îngeri zvelţi,
Îi desenează fluturi peste gene.

Aştept în răstignita mea iubire,
Se înveşmântă-n frumuseţe,
Între noi să fie-o mare potrivire,
Dar ea aleargă-n lume cu blândeţe.

Merge cu fruntea sus întru onoare,
Flacără de dor şi simţăminte,
Ispita mea este frumoasă floare,
O cred fără de spini şi când mă minte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe albumul d-şoarei...

Între fereşti, spre florărie,
În glastră creşte-un trandafir;
Apusul, vatră aurie,
Îl cerne-n foi lumini de fir —

Şi ochii tinerei stăpâne
Îl ispitesc să deie-n floare;
Un singur dor îi mai râmâne:
La piept să-l poarte păn-nu moare.

Copila cată-nspre grădină —
Şi-n colţul gurei, pătimaş
Surâde-n raza de lumină
Ceva nespus de drăgălaş.

Dar pe cărare-n florărie
Iubitul ei trecea pesemne,
Că ochii prea vicleni îmbie
Şi prea cu mâna-i face semne.

Şi urmărind, uimită, şirul
Îmbrăţişărilor de-afară
Cu braţu-atinge trandafirul
Şi-i rupe frageda vlăstară...

Ei se iubesc; — acuma toate
Le par frumoase, 'nviorate —
..............................
Ei râd, — pe când sărmana floare
Îşi pleacă frunzile — şi moare...

poezie de Artur Stavri (1894)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah planetar

O tablă pătrată pe o masă pătrată,
Istorie, uitată, minţită, furată,
Pioni care ară doar câmpuri de oase,
Cu regi abdicanţi şi metrese frumoase,

Şah!, spuse negrul dar albul omoară,
Omoară şi roşu şi galben de ceară,
Omoară cu ură şi făr' de măsură,
Nebunul vorbeşte, e slobod la gură,

Şah!, pierde tura controlul pe flancuri,
Trimit escadrile de-avioane şi tancuri,
Peste o tablă alb negru şi goală,
Ideologică luptă, pur materială,

Şah! şi regina se-apleacă, suspină,
Sacrificată fiind fără de vină,
De-un rege despotic ce joacă la pat...
În spate pionii, sunt trei, e şah mat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt rodul... din iubirea-ţi pătimaşă

Priveşte-mă
Sunt doar un fir de aţă
Desprins din ghemul tău de viaţă

Un mugure
Al unei flori gingaşe
Sunt rodul... din iubirea-ţi pătimaşă

Sunt cântecul
Ce liniştea destramă
Sunt împlinirea visului de mamă

Sunt zâmbetul
Din clipe de tristeţe
Speranţă pentru ani de bătrâneţe

Sunt un copil
Şi de sunt bun sau rău
Iubeşte-mă... sunt mamă pruncul tău

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o inimă

Sentimente ce acum sunt trecute
Acoperite de timpul neiertător
Vise de mult pierdute si regăsite
Într-o inimă de zeu nemuritor

Gânduri nerostite dar plăcute
Ies la iveală in noptea cu lună
Iubiri platonice vesnic neobosite
Revarsă din prea inimă plină

Topite lacrimi au curs în râuri
Impodobind pietrele cu lespezi
Astupă strigătul din văi si maluri
Rămâne acum doar ochii-ţi limpezi

Si chipul-ti se limpezeşte
Acum tu vezi în iarnă câmpul înflorit
Trecând prin viaţă ea te înfloreşte
Esti zâna pregătită pentru rodit

Bucată din inimă îsi revine
Ca floarea ce o uzi la rădăcină
Un trandafir vine spre tine
Să înfloriţi în aceeasi grădină

Sărut eu ochii tăi si pe springene
Si sufletu-ţi deschis culori de vară
O lacrimă cu iubire curge pe gene
E fericirea ce o citesc pe faţă iară

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o inimă

Sentimente ce acum sunt trecute
Acoperite de timpul neiertător
Vise de mult pierdute si regăsite
Într-o inimă de zeu nemuritor

Gânduri nerostite dar plăcute
Ies la iveală in noptea cu lună
Iubiri platonice vesnic neobosite
Revarsă din prea inimă plină

Topite lacrimi au curs în râuri
Impodobind pietrele cu lespezi
Astupă strigătul din văi si maluri
Rămâne acum doar ochii-ţi limpezi

Si chipul ti se limpezeşte
Acum tu vezi în iarnă câmpul înflorit
Trecând prin viaţă ea te înfloreşte
Esti zâna pregătită pentru rodit

Bucată din inimă îsi revine
Ca floarea ce o uzi la rădăcină
Un trandafir vine spre tine
Să înfloriţi în aceeasi grădină

Sărut eu ochii tăi si pe springene
Si suflet-ţi deschis culori de vară
O lacrimă cu iubire curge pe gene
E fericirea ce o citesc pe faţă iară

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Se sparge bolta toamnei cristalină
În cioburi de culoare ruginie
Şi peste inima-mi, şi-aşa prea plină,
Revarsă seve dintr-o altă vie!

Fâşii de galben, sângeriu şi verde
Se rup în munţi, pe dealuri şi câmpii
Şi dorul mă găseşte şi mă pierde
Cu sufletu-ndoit că n-o să vii.

Uscate vrejuri de o aspră brumă
Sugrumă Raţiunea-n câte-un loc
Şi toamna rece – vitrega mea mumă –
Mă biciuie cu vergile-i de foc.

Când nu cad stele, plouă peste vise
Şi-n echinocţiul sufletului meu
Bat în zadar la porţile închise!
Sunt singur şi împovărat de greu.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea trandafir

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roşu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincilea trandafir e nostalgie
Al şaselea trandafir e zinc
Dar al şaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va creşte din sicriul tău.

poezie celebră de Yvan Goll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă ardentă

ridică Doamne de pe mine boala năucitoare
şi moartea ce mă strânge cu braţele de fier
lasă-mă cu speranţa cuprinsă de ardoare
cu credinţa sfântă pe-al vieţii palier.

sunt fragilă Doamne ca petala de floare
nu mă lăsa stingheră cu vântul furibund
m-apleacă la pământ şi sufletul mă doare
că pierd din energie şi-n neant mă afund.

ridică Doamne de pe mine neagra tristeţe
în lumina Cristică să mă mai delectez
amintiri mă poartă în prima tinereţe
lasă-mi fericirea să nu mai delirez.

ţine-mă Doamne în braţe cu sfânta justeţe
de moartea îndârjită să mă eliberez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru lene

(la sugestia prietenei şi colegei mele de cenaclu, Cornelia Georgescu)

Mereu se spune că-i cocoană...
Poartă a timpului maramă,
Te duce-n somn şi-n versuri line,
Dar nu-i văzută foarte bine.
Cei ce purtaţi a ei veşminte,
Vă indicăm să luaţi aminte
Că nu-i de preferat a fii
La fiecare,-n orice zi.

Nu are har şi nici prestanţă,
Cu toţi o detestăm o viaţă,
E piază rea şi-ntunecare...
Unde mai pui că ne şi doare?
Ne-nchide uşa şi se vrea
Prin fapte-a influenţa.
Deşi nu o prea luăm în seamă,
Mereu se spune că-i cocoană.

Veşnic ne pune beţe-n roate,
Rămâi cu ea o-ntreagă noapte,
Se stinge-n tihnă şi-n tăcere,
O lampă fără mângâiere.
Şi jur că nu e lucru mare.
Cu ea, dormi chiar şi din picioare.
Crede în sinea-i, marea doamnă
Că poartă-a timpului maramă.

E umbra semnelor tăcerii,
Ne mângâie în faptul serii
Şi-n leagăne de ramuri poartă,
Lumină deseori uitată.
Ascunde-n sărutări de sticlă
Iubiri ce-n vise se ridică.
Pe valuri de mătăsuri fine,
Te duce-n somn şi-n versuri line.

Pe rafturi de bibliotecă,
În baruri sau la discotecă,
La o cafea, la o ţigară,
În casă, la spital, pe-afară,
Ca iedera mereu se-ntinde
Şi lumea toată o cuprinde.
Să recunosc, nu-i o ruşine,
Dar... nu-i văzută foarte bine.

Ea este-un pat la crematoriu,
Un vis haotic, iluzoriu,
Lumnă palidă, difuză
Şi braţul care ne acuză...
Nu-i luaţi în seamă urâciunea!
Se poartă... frumuşel cu lumea.
Dar are şi idei trăznite...
Voi toţi purtaţi a ei veşminte!!!

De mergi cu ea la braţ, prin soare,
Te ia adesea cu frisoane.
Faci insolaţie, fireşte!
Atunci... de dânsa te fereşte!
Fereşte-te de ea, m-ascultă!
Perversă-i, chiar dacă-i plăcută.
Nu-i sunt de laudă cuvinte...
Vă indicăm să luaţi aminte!

Cere clemenţă, pierde rar,
Are o mască de cleştar,
Cu haru-i, lacăte deschide,
Nu fură, dar subtil... ne minte.
Bolnăvicios, ne cheamă-n pat.
Pe podiumuri a defilat...
Nu este noapte şi nici zi
Când nu-i de preferat a fii.

Îi suntm slugi fidele, fraţi,
E viciu greu de-ndepărtat!
De dânsa gândul mi-am spălat.
Pe rug de stele, prin cuvânt,
Eu am ascuns-o-ntr-un mormânt,
Dar veşnic o veţi întâlni
La fiecare,-n orice zi.

La fiecare,-n orice zi,
Ea nu-i de preferat a fii.
Vă indicăm să luaţi aminte!
Cei ce purtaţi a ei veşminte:
Ea nu-i văzută foarte bine!
Te duce-n somn şi-n versuri line,
Poartă a timpului maramă...
Mereu se spune că-i o... doamnă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec galben

ai venit ca pasărea lovită
te-ai pus pe umărul meu abătut
privind cu ochii mari de cărbune
dimineaţa rănită

nu ştiu ce vedeai în zarea de aramă
poate
trecerea omului peste o punte
rătăcită
poate praful fierbinte
sau viitorul îl ghiceai
pe semnul meu din frunte

ai venit ca o pană spulberată
te-ai pus aproape sângerând
pe coiful meu de stejar
cu aripa şchiopătând

ai venit într-un zbor rănit
ca un gând palid, bizar
o umbră ascuţită te-a săgetat
în cântecul tău galben
de canar

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi mai întorc în gând copilăria

Era un trandafir la colţul casei
Şi-n faţă porţii...
Un tei măreţ!
Era şi ciutura din curte
Doamne... erau atâtea frumuseţi!
Pe sub porticului de la poartă
Intrau şi cai şi călăreţi
Era şi-un câine-n curtea aia
Era şi blând şi credincios!
Erau şi gâşte erau şi raţe
Şi un curcan un pic nervos!
Era colina ce în iarnă
Ne îmbia la derdeluş,
Erau şi prunii din livadă,
Era bunica şi mătuşi,
Eram nepoţii în vacanţe
Şi-acuma nu mai e nimic!
Plecat-am toţi, care-ncotro
Unii -mprăştiaţi prin lume
Şi alţii au plecat... de tot!
Îmi mai întorc în gând copilăria... uneori...
şi-ncep să plâng!
Mi-e dor de trandafirul de la poartă
Şi de bunica mea cântând!

poezie de Mariana Zoriţa Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întotdeauna cu mine trei lucruri: ceasul - ca să ştiu mersul timpului, mersul trenurilor - ca să ştiu mersul drumurilor, şi Biblia - ca să ştiu mersul vieţii.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie - floare de trandafir

Voi înnobila
lemnul
răstignind
trandafiri urcători,

îl voi altoi
în ochi
de lumină visători
şi vor înflori
liberi în culoare
înmiresmată.

Spinii din sânge
vor fura lacomi
o picătură,

durere nu va fi,
nici lacrimă
decât bucurie.

Se naşte azi alb
un făt frumos
din femeie - floare
de trandafir urcător.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trandafir perfect (II)

Doar o floare mi-a dat de când ne-am cunoscut.
A pus toată tandreţea-într-un singur mesager, select,
Roşu ca o inimă, pur, de rouă încă ud –
Un trandafir perfect.

Cunoşteam fiecărei flori semnificaţia secretă;
"Îl reprezint," a spus, "în fiecare-aspect;"
Dragostea şi-a ales pentru vecie amuletă
Un trandafir perfect.

De ce nimeni nu mi-a trimis, firesc,
Cadou o limuzină sau un alt asemenea obiect?
O, nu, nu, norocul meu e să primesc
Un trandafir perfect.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!