Nu las mugurii să moară
Nu vreau parfumuri mângâietoare
peste doritele metamorfoze,
aștept doar limpezimile albastre
s-alunge umbra cu-n buchet de roze.
Fereastra deschisă nu mă sperie,
nenorocirile vin numai prin ușă,
iar inima uitată nu mai renaște
și cu liniște mai mângâi o păpușă.
Grădinile-s pentru copaci uscați,
ce confundă stelele cu licuriciul,
nu le pasă de mugurii în floare,
vor numai să le iasă artificiul.
Au răsăritul pierdut în datorii,
durerile lumii îi fac să zâmbească,
din serile de regrete mai aduc o zi
și gândurile nu vor să le privească.
.....................................................
Din câte mi-au lăsat cândva părinții
memoria nu vrea să le amâne,
dar las toate vorbele-n uitare
și numai,, deșteaptă-te" rămâne.
poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mugurii răsăritului
Pentru ziua gândurilor mele
am păstrat și soarele și luna
lângă un buchet de albăstrele
pe care eu le privesc într-una.
Norii nu pot muri într-o noapte
când minciunile cresc în ecouri,
printre uragane resemnate
lângă legende puse-n tablouri.
Stelele nu împrăștie umbră,
dar dacă noi respectăm prezentul
vom aduce secunda celebră
să pună pe-o statuie momentul.
Toți suntem niște simpli trecători,
pe cărări fără umbre de statui,
cu scenele pline de mulți actori,
unde doar o floare ai vrea să pui.
Numai petalele ne sunt comori,
care deschid poarta prezentului.
Dorim sădirea unei simple flori
lângă mugurii răsăritului.
poezie de Constantin Rusu (februarie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cărări...
Pe cărarea învelită cu amintiri
caut un luminiș în mine nu pe drum,
aud șoapta ploii lângă lacrima mea
pusă în gândurile pierdute acum.
Când alunec pe tomberoane de idei
umbrele toate nu se văd niciodată,
nu mai vor s-apară nici un fel de poame
și numai lupii mai țin foamea uitată.
Pe cărări eu aștern secunda nu anul
și rog o doină din vise să-mi aprobe
struna de vioară cu acorduri calde,
să nu mai bat trotuarele ca pe tobe.
Azi văd copite în nisip, sunt în deșert,
cu mine e doar umbra, vorbesc cu luna,
singurătatea plânge singurătatea,
dar vreau cărări iubite întotdeauna.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu aripi
(soțului meu, cu iubire)
inima mea e o deschisă carte
romantism tumultuos fără sfârșit
îngeri mi-au dat aripi din fine brocarte
să zbor încrezătoare către infinit.
zbor și noaptea prin curcubeu de stele
iubirea-i un vulcan- am să erup
iubite la țărmuri construim castele
anemone de mare îmi presari pe trup.
numai împreună gestionăm dorințe
pe același ram două păsări măiastre
tandru legănate de a zilei speranțe
trecând prin viață pe cărări albastre.
buzele setoase sorb sărutări fierbinți
numai tu iubite mă scoți din minți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, stelele
Toate isi lasa umbra in lume:
o frunza, iubitul, un flutur, un nume,
si toate gusta lumina pamantului,
pana si urmele vantului.
Numai stelele, stelele n-au caldaram,
nu lasa umbra pe nici un taram
Ah, stelele, stelele!...
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau
Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Numai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers
Și tot nu mi-ar ajunge să-ți spun cât te iubesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să știu de teamă
Întorc drumurile înapoi
și mă pregătesc de mers,
dar am numai împotriviri.
Las în uitare toate suferințele,
nu vreau să știu de teamă
și nevinovat starea mă intrigă,
deseori tristețea are urme vagi
care sunt greu de observat,
dar sapă în interior adânc.
Cerul se cufundă într-o liniște apăsătoare,
copacii cu aerul lor de lumină
respiră verdele prin frunze,
nu mai pun prea mult suflet,
mă înclin cu smerenie la cei dotați
cu harul dătător de viață.
Serile copleșitor de frumoase
se apropie la orizont.
Îmi lipesc fruntea de inima ta,
o ascult,
nu pot să fac mai mult,
dar pot iubi
cu toată ființa ce se înalță.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept...
C-un buchet de trandafiri
La umbra nopții te aștept.
Răsfoind albumul de amintiri,
Inima-mi tresare din piept.
Pe la fereastră îți treceam,
Sperând că voi da de tine.
Însă deloc nu te zăream
Și sufletul aduna suspine...
E greu de descris în cuvinte
Vreau să-mi fii iubită din nou.
Și vocea ta, întipărită-n minte
Adesea... răsună ca un ecou.
Să te strâng în brațe cu dor
Numai atât eu aș mai vrea.
Și-apoi... pot chiar să mor,
Să mă sting precum o stea!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (24 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica
beau cafeaua dintr-o ceașcă albă...
prin toarta ei ondulată
trece nimicul,
un du-te-vino continuu
peste toate anotimpurile
iar eu,
stîngace cum sunt,
încerc să prind cu vârful degetelor
numai un fulg de nea,
numai un mugur plăpând,
numai o ploaie de vară,
numai o frunză ruginie,
numai un bob de zaț
din alte o mie...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La coasă
Trag de coasă prin dudău
între viață și între hău,
cad stamine cu albine
un for roșu mă întreține
și cosim la pas, în doi,
șoapta zborului de foi.
Inima o simt cu palma,
brazdele polog de-a valma.
Se înșiră ca pe ață,
cad mărgelele pe față.
Claie, stog, fânul se întinde,
serile cui le voi vinde
Că-n desișul ăstei ierbi
mi-au crescut pegași din cerbi...
Ici-colo un licurici,
mușuroaie de furnici,
toate gândurile mele
sunt un stol de rândunele,
și pendulul peste hău,
taie bine, taie rău...
Nu știu iarba de mătase,
dacă-n rai o să mă lase
Trag de coasă peste vii,
mă nasc serile târzii!
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai liniște
Dați-mi numai liniște și un creion
Hârtie și, eventual un glob
Și gloabă să plătesc de nu-l fac zob
Pe cel ce nu mă lasă să lucru la bruion!
Înfig țăruși pe-ntinderea de ape
Și marea de catarge o umplu la un semn
Cuvintele acestea pe care le însemn
Nu vor putea din umbra mea să scape!
Vise și corăbii: să-ntindeți doar o mână
Și nopți de ciocârlii în oricare deșert
O lume de prieteni că pe dușmani îi iert
Și aliată am numai o zână
Doar liniște-mi doresc și un creion
Hârtie și eventual un glob
Întreaga viață-am fost numai un rob
Iar lumea m-a crezut bufon
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri...
Toate dorurile mele
Numai tu știi să le asculti
Domn venit de printre stele
Ce inima mi-o săruți.
Toate gândurile mele
Numai tu știi să le-asculți
Vis rebel, blestem de iele
Ce poemul mi-l încânți.
Toate visurile mele
Numai tu știi să le cânți
Domn al inimioarei mele
Mai rămâi cu ochii-ți blânzi.
Toate versurile mele
Numai ție ți le-nchin
Domn al Poeziei mele
Și al rimei pelerin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie gri
nu te vreau de loc singurătate
vreau prietenii în jurul meu
să petrecem numai clipe minunate
să uităm că-n viață e și greu.
nu știu ce-i cu mine de o vreme
nu mai dorm și noaptea mă frământ
amintirile se-adună să mă cheme
le-am lăsat ca semne pe pământ.
nu te vreau de loc melancolie
scoți la suprafață doar tristețe
vreau sufletul să cânte ca o ciocârlie
zorii fericirii să-mi dea zilnic binețe.
să curgă în clepsidră numai veselie
miresmele iubirii iar să mă răsfețe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Numaratoare inversa
Dintre-o mie de femei
Ce-au trecut prin anii mei,
Numai una m-a nascut
Pentru toate. Doar atat...
Dintre sute ce intrara
In odaia mea, pe seara,
Se-ntampla numai pe una
S-o zidesca-n raze Luna.
Dintre cele ce mi-au zis
Ca m-a cheama noptea-n vis,
Zorile cand s-au ivit
Una doar nu m-a gonit.
Dintre alea pentru care
Am simtit in piept valtoare,
Nu stiu cum s-a petrecut
Ca doar una m-a durut.
Dintre cele ce vazura
Cat sunt aur si cat zgura,
Una numai, intr-o zi,
Pentru toate ma nunti.
Numai doua trei din cate
Le-am iubit din multe sute,
S-a intors doar una-n sat
Si doar ea m-a colindat.
Dintre altele uitate
Prin orase inghetate,
Una doar de s-ar trezi
M-ar iubi si m-ar muri.
Iar din cele cateva
Care-ar mai putea urma
Numai una ar sta pe-aproape,
Pentru toate sa ma-ngroape.
Si nici una dintre cele
Care-ar ramanea sub stele,
Nu ar lacrima nicicand
Ca eu sunt jos in pamant.
O sa planga-n ceruri Luna
Si candva poate vreuna,
Maritata sau doar fata,
Ma va naste inca odata.
cântec, versuri de Doru Tufiș din Tramvai târziu (2000)
Adăugat de Corneliu Calciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Critica unui țăran
În Pojorâta vremea-i rea,
Te aștepți să pot să fac ceva,
Să ies afară cu zăpadă până-n coate,
Să îmi iau plugul și să îmi fac dreptate.
O fac și poate fac mai multe, poate
Umblu la muls prin pădure după oile pierdute.
Dar te aștept cu drag la primăvară,
Te aștept să vii când peste tot pe deal sunt păpădii,
Te aștept cu drag să le culegem și
Când al tău țăran îți va explica,
Căci stă în pat numai duminică și atunci că este vremea rea.
Vreau doar să te întorci înapoi la mine când iarna va fi în toi,
Să stăm la foc cu-n vin de soi, și să ne împăcăm...
De-i iarnă-n toi
poezie de Taran Grigore Alexandru
Adăugat de alexandrugtaran

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino!
Rămâi și alege iubirea,
De pleci, voi visa numai iarnă,
Închide fereastra și vino
Și lasă doar visul să cearnă.
Închide fereastra și vino,
Afară doar ploaia lipsește,
Mi-e chiar întuneric în suflet
Lumina din gânduri citește.
Închide fereastra și vino
Și pune-mi sub cap doar tăcerea,
E toamnă, nu vreau s-aud vântul
Împinge afară durerea.
Închide fereastra și vino
Și uită să pleci dimineață,
Se-adună pe cer numai stele
Și ploaia ne pleacă din viață.
poezie de Corina Mihaela Soare (2017)
Adăugat de soarecorina

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume
De la mine pân' la tine
Numai fluturi și albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău și nici un bine.
De la mine pân' la ea,
Numai lanț și numai za,
Unde-i ea și unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.
De la mine pân' la ei,
Numai lupte și scântei,
Ei acolo, eu aici,
Și-ntre noi e-un fel de bici.
De la voi la oarecine,
Numai gușteri și ruine,
Din neanț la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.
De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.
De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu și eu și plânsu-mi,
De la eu până la însumi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Iată, seara lin sosește,
Pun ghetuțe lângă ușă
Și-aștept Bunul Moș să vină...
S-o gândi la nuielușă?
Vreau să-nghesuie-n ghetuțe,
Pentru voi și pentru mine,
Bucurii pentru tot anul,
Sănătate, numai bine.
Poate vreți cadouri multe,
Eu vreau numai bunătate
Și... moșneagul numai vine...
Vi le dăruiesc, eu, toate!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul
Într-o noapte-ntunecată,
Cu un cer pierdut în ea,
Mi-a părut că se arată,
Mică, strălucind mirată,
Steaua mea.
Tremurând lumina-i slabă
Printre ramuri de copaci,
Mi se tălmăcea degrabă
Licărirea în silabă:
"Ce mai faci?"
-Steaua mea de peste vreme,
Nu te-am mai văzut demult.
Dintre stelele boeme,
Numai tu-mi cântai poeme;
Te ascult!
-Dragul meu, am fost departe.
Infinitul Univers
M-a purtat prin alte arte
Timp de două vieți, o moarte
Și un vers.
M-am întors doar pentru tine,
Să ți-l spun, să ți-l șoptesc.
Tu, din câte văd, ești bine...
Versul... este despre mine:
"Te iubesc!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată
Trecerile pe stradă sunt impozitate,
vacarmul este abandonat de liniște,
se cred ființe doar cei care au palate
și zile de întunecată priveliște.
Minciunile folosesc catalizatoare,
deși numai lumina naște adevărul,
însă astăzi doar stelele mai luminează
și ignorăm tristețea lângă artificii.
Sub stoluri de păsări zac frunzele flămânde
căzute din ramuri care mai visează flori,
lângă ignoranții adevărului morții
cu nume scrijelite pe pietre de mormânt.
Pun un ecou pe lacrima mamei din scrisori,
nu știu să tac tăcerile și vreau un răspuns
la așteptare liniștii universale.
Și-un zâmbet lătrat îmi dă un termen: odată.
poezie de Constantin Rusu (21 mai 2010)
Adăugat de Constantin Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!
O lăcrămioară făra lacrimi
Anii trecuți îmi par arlechini pe ramuri,
ce stau agățați de crengi dar nu s-au copt.
Umbra unei statui se leagănă pe unda apei
și mă întreabă printr-un ecou de ce nu știu
că timpul este tăvălit prin evenimente?
Durerile universale vor să nască lacrimi,
pentru a porni afaceri cu seturi de batiste.
Marginile sunt fără margini, nu au nimic,
doar mireasma teiului aduce un zvon plăcut.
Sunt pribeag și calc frunzișul veșted al uitării,
aduc prin vers lumina din ramuri de neliniști,
liniștea albastră se-acoperă cu florile tăcerii
deși clepsidra nimicului pare fără priveliști.
Un murmur de dor devine o nouă simfonie,
am vrut să-mi fii un zâmbet într-o seară,
să schimbăm vacarmul într-o salbă-reverie,
iar tristețea nedumeririlor să nu mai doară.
Te aștept pe strălucirea stelelor de toamnă,
cu trilurile de privighetoare fără patimi,
surâsul blând al florilor îl are doar o doamnă
și vei rămâne veșnic o lăcrămioară fără lacrimi.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu

Comentează! | Votează! | Copiază!