Lacrima lumii...
Lacrima lumii, o, lacrima lumii,
picuri din leagăn și până apoi,
picuri tăcută și tăinuită,
nepotolită, nețărmuită,
cum din tomnatice nopți fără nume
curg șiroaie de ploi.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Picuri, picuri
Picuri, picuri...
Picuri sălbatici,
Pămâmtul năvălesc
Reci și nebunatici,
Joacă printre crengi.
Frunzele lovesc,
Cu putere lină
Picuri năvălesc
Salcia senină.
Picuri, picuri...
Picuri de ploaie,
Din cer cad cu putere
Și parcă declar războaie
Copacilor plini de durere.
Cu ură lovesc
Natura blajină,
Picuri năvălesc
Salcia senină.
Picuri, picuri...
Picuri de lacrimi,
Din cer cad cu durere
Suflete pline de patimi
Se descarcă in tăcere.
Pământul lovesc
Cu lacrimă lină,
Picuri năvălesc
Salcia senină...
poezie de Radut Simina
Adăugat de gandesc deci exist
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima din toamna
De cand n-am stat in ploi de vara
Nu stiu nici eu, nici ploaia de afara
Acum e toamna si pe strazi cad grei
Picuri marunti eterni pe friguroasele alei.
Cu lacrima una se fac cand zboara
Si se aseaza pe aleea ce odata-n vara
A sustinut alti picuri ce cadeau pe buze
Si mai apoi se revarsau ca niste muze.
Doar eu si ea cunoastem ce a fost odata
Intre baiatul ce iubea la nebunie-o fata
Si eu cunosc ce-a fost si ce nu este
Intre baiat, alee si fata din poveste.
Aleea vrea sa-mi mangaie obrajii reci
Eu o opresc si-i spun cuvinte seci
Caci ploaia de afara ma indeamna
Sa nu o las sa-mi fure lacrima din toamna.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gând expus este minciună.
citat din Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în rusă.Noi nu putem să ghicim cum cuvântul nostru se va reflecta.
citat din Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în rusă.picuri de ploaie
râuri, șiroaie curg
pământul îndoaie
haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Pe lacrima lui Menelau, elenii ajuns-au în Troia; pe lacrima lui Homer, au făcut înconjurul lumii.
aforism de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ziua și noaptea
Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăși viața pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni și de zei.
Dar ziua scapără treptat,
Și noaptea-i smulge mândra haină,
Și iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâșiat.
Și bezna neagră de mormânt
Se cască iarăși la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopții pe pământ.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunie
Acolo unde arsă glia
Și pâcla zării una par,
Se-aține șuie nebunia
În lumea-i fără de habar.
Și toropită de dogoare,
Clipocind în colbul arzător,
Cu ochi sticloși înfipți în zare
Ea scurmă fiecare nor.
Apoi învie ca din moarte,
Și-ascute iar auzul treaz,
Veghind la gura gliei sparte
Cu zâmbet tainic pe obraz.
Și din afund îi nălucește
Un zvon de ape ca un cânt,
Un zvon de ape care crește
Și se revarsă pe pământ!...
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima
Lacrima e sfîntă, fată,
Îi-e sufletului dată,
Cînd graiul a încetat
Și tăcută, pustnicește,
Numai lacrima vorbește,
Cu oftatul mut și sfînt,
Despărțită de pămînt.
Dar cu seara împreună
Îți urează noapte bună.
Vii tu, lacrimă, din lună?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
De s-ar preface lacrima în aburi
Îmi privesc lacrima cum ușor moare
Cutremurând pământul când l-atinge!
Îmi spală întâi chipul, de ce oare?
De ce doar când tristețea mă învinge?
Sau când durerea trupu' mi-l străpunge
Deschide pleoapelor lada cu zestre,
Tot ce-i de preț încearcă să-mi alunge
Pe ale irișilor, largi, ferestre!
De s-ar preface-n aburi, apoi picuri
Și-n al pământului ochi să se-adune,
Când voi fi lutul pentru mozaicuri,
Prin el privi-voi luna când apune,
Și lumea ce va deveni, nimicuri!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi fumul...
Vezi fumul cum se stâlpuie în zări
și umbra lui pe vale nălucește?
ci viața, mi-ai vorbit prin înserări,
Nu-i fumul ce sub lună aburește,
E umbra lui fugară din cărări.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e ploaie
Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nțelesuri
Și-mi verși un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.
Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ștergi din gând văpaia.
Îmi picuri șoapte peste noapte
Și visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineți scăldate-n soare.
Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ți-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.
Și poezia mi-e o ploaie
Și dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Și numai toamna e de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
picuri sub picuri -
prin geamul aburit trec
doar sunetele.
haiku de Mahmoud Djamal
Adăugat de Mahmoud Djamal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce eroi să mă salveze, când în mine picuri tu
Am vorbit cu sfinții care, te-au făcut pe tine zeu,
Știu cum te-au zidit în mine, mai presus de Dumnezeu,
Am strigat la ei puternic, până m-a durut destinul
M-am înfometat de ciudă și mi-am pregătit veninul...
Îmi e foame de mister și de tine și de-amor,
Mă topesc între planete și pun doruri lângă dor.
Dar regretul mă-nfioară și mă îngheață între ploi,
Unde ești iubitul meu, unde sunteți voi eroi?
Dar ce prinți să mă salveze, când în mine picuri tu?
Cine-mi strânge-n brațe plânsul care-n tropote căzu?
Am să cer o liturghie pentru tine-n catedrală
Să-mi fi ultimul deliciu și întâia mea greșeală.
Si-am să mă mărit bolnavă, cu un gând din gândul tău,
După ce am fost iubită, de-un nebun și de-un călău.
Și-am să mă mărit tăcută, fără sete de orgolii,
În aceeași catedrală unde plâng nemuritorii!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu plangi?
Tu plângi?
Eu lacrima o distilez pe file,
Din firea mea smulg tot ce am iubit,
Și tot ce-i dureros
În vers o să respire:
Un nor,
O stea,
Un drum,
Un chiparos...
Tu plângi?
Cu mine plânge-o lume-ntreagă
Că strâmbă s-a născut din vis divin.
Tu plângi?
Eu plâng a lumii tristă osteneală,
Și-absența grea a celui ce preface,
Cu harul lui din Caana,
Apa-n vin.
Tu plângi?
Eu tac pe-o margine de lume,
Abisului promisă,
De prima ursitoare prea grăbită,
Ce-al lumii leagăn alb a colindat.
Tu plângi?
Te plângi pe tine însuți.
Dar eu-
Eu niciodată n-am să pot s-o fac!
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor de har
Când veri se curg, nu știu ce m- aș mai face
De n- ai fi tu copacul veșnicit,
Să-mi picuri verde- lacrima ce- mi place,
Un strop de cer, un paradis umbrit.
Când toamna vieții dă să mă cuprindă
M- ascund la pieptu- ți cald de curcubeu;
Mă sorbi cu drag cu gura ta flămândă,
Tu însetat, iar eu izvorul tău.
Când ierni mă prind cu brațe geruite
Și mă cufundă- n albul cristalin,
Îmi torni lumini pe pleoapele uimite
De- atâta alb, de- atâta har divin.
poezie de Florina Emilia Pîncotan din În palma cerului (2021)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ieșit în ploaie
Am ieșit în ploaie
Focul să mi-l sting
Inima se-nmoaie
Când picuri se preling.
Lacrimile-mi sfinte
Cu nimic nu se disting
De stropii ploii arzinte
Când picuri se preling.
Stropi și lacrimi la un loc
Tristețea-mi o înving
Și fac să tacă acel foc
Când picuri se preling.
poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu voi mai putea face nimic, voi aduna în lacrima mea toată supărarea lumii. Apoi, o voi strânge în mâna mea și voi pleca undeva, neștiut de nimeni.
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lacrima lumii...
În lacrima lumii, se-aude durerea,
Cu care se-adapă într-una tăcerea.
Pieirea mai pune un pas peste noi
Și tot mai adânc coborâm în noroi.
Distrugem speranțe și gânduri tăcute.
Am pus rațiunea să nu mai asculte.
Și robi lăcomiei, de noi inventate,
Clădim inutile și sumbre palate.
Robiți de mașini și luxoase vacanțe,
Mirajul din drog... privați de speranțe,
Urmăm neclintiți ce ne da lăcomia
Și creștem cu grijă și-n tihnă robia.
Orbiți de plăceri și de lucruri deșarte,
Privirea din noi nu mai vede departe.
Și-n timp ce greșim, dar nimic nu ne miră,
Pământul sub noi de-abia mai respiră...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți spun...
... plouă răzbit,
Într-un timp dezgolit,
Într-un timp de eres,
Fără gesturi și fes,
Plouă-atunci când ești tu,
Unde trebuie, nu,
Plouă la sentiment,
Ce-i băltit pe ciment,
Picuri calzi, picuri reci,
Cu sămânță sau seci,
Țin de tine de ești
Sau cumva de lipsești...
Plouă în decolteu
Până la curcubeu,
Până la frenezii
Inundând poezii,
Pe platou de-obrăjori
Printre raze și nori...
Plouă desăvârșit
Ca un vis dezrobit,
Peste dealuri și văi
Cu blajini și călăi,
Ce ni s-a dat nouă
Pe nimburi să plouă...
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iunie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!