Versuri pentru ziua de atac

Fii gata, prietene soldat, fii gata.
Curăţă-ţi cu grijă arma şi lopata
Şi pune-ţi cruciuliţa la gât, -
Mâine va fi un atac mare
Şi-atât.

De undeva, de departe, ne vor trimite ordine:
Cu raniţa şi arma în spinare,
Pe drumurile ude de ploaie şi-ntuneric
Ne vor purta întreaga noapte
În şoapte.
Târziu ne vor opri în faţa porţii.

În faţa porţii nevăzute-a morţii.

La trei din noapte vom scula din somn
Pe cei ce se lăsară istoviţi în noroi,
Vom aştepta din nou
Noi ordine.
Vom aştepta chinuitor
Şi-apoi pătrunşi de ploaie până la vertebre,
Murdari, încătuşaţi, greoi,
În zorii albicioşi şi umezi de septembre
Când palele de ceaţă se rup peste tufişuri
În şiruri rare vom urca,
Cu paşi definitivi
Colina, după care stăm
Şi dincolo, deodată -
De nepătruns, pătrunzător şi gol
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.

Unic, imens şi nou
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.

Surprinşi privim o clipă acest ţinut funest.
Un semn, un gest...
Şi-ncet pornim pe povârnişul gol al morţii
Intrăm, alunecăm pe povârnişul gol şi noroios al morţii.

Prietene soldat,
Cu toate că afară plouă,
Se vor petrece mâine lucruri care-ntrec
Şi mintea şi puterile noastre.
La un pas de sufletele noastre
Mâine
Se va petrece poate ceva nou.
Nu-ţi mai trudi zadarnic mintea,
Prietene soldat.
Mai bine fii gata
Şi-atât.
Curăţă-ţi cu grijă arma şi lopata
Şi pune-ţi cruciuliţa la gât.
Fii gat,
Pregăteşte-ţi frumos sufletul.
Omoară în el -de azi- tot trecutul.
Fă din el un trup de mort
Cu piele de ceară şi vine albastre.
Ghemuit în cort,
Ţi-aprinde iar ţigarea.
Cadavre-s de acum nădejdile noastre...
Nu ştie nimeni...
Nu bănuie nimeni...
O, nimeni nu ştie ce va fi.

Dar mâine pe-nserate
Câţiva, acei ce plasa morţii-o vor răzbate,
În jurul lor cu sete şi groază vor privi.

Prietene soldat, până diseară,
Până la noapte, pune flori de sticlă rece
Pe tot ce-a fost...

Liniştit, liniştit, liniştit.

Nu mai gândi la ce se va petrece
(Nu are, camarade, nici un rost),
Fii liniştit...
Omoară-ţi sufletul cu grijă, şi calm
Ai timp destul.
Aşa a fost să fie,
În zi de toamnă burniţoasă, cenuşie.

O, încă-o dată, ai tot timpul:
Nu te teme.
Diseară ne vor da ceai şi pesmeţi.
Omoară-ţi sufletul de cu vreme
Ca să poţi mânca liniştit.
(Ceaiul e bun ca să nu îngheţi.)
Prietene soldat,
Ucide-ţi sufletul cu grijă:
Restul n-are nici o însemnătate:
De va fi glonţ, sau colţ de schijă,
Până la tine nimic nu va străbate.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine...

mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare

mâine poate o speranţă,
mâine o zi şi-o nouă viaţă,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece

mâine mult mai bun ca azi,
mâine foşnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri

mâine, mâine, până mâine,
e prea mult şi nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Santinelă în tenebre

Cu arma încărcată, prin tenebre,
Ca santinelă-s gata să trag focuri,
(Aşa i-a dat şi mamei în ghiocuri
O ghicitoare, când prindeam vertebre).

Soldat, de strajă nopţii în agoră,
Îmi port mantaua grea de întuneric
Şi voi soma orice erou homeric
Să nu aducă-n iad vreo auroră.

Mă antrenez pe ţinte mişcătoare
Ce-ncearcă să mă muşte pe la spate
Şi trag, în serii, rime-mperecheate
De sperii şi borfaşii-n închisoare.

Născut soldat, sfidez până şi dracii
Cât am pe ţeavă ritmurile sfinte;
Eu am consemn să nu dorm în cuvinte
Şi să împuşc cu stele vârcolacii!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un soldat

de turtă dulce şi avea un cap
de ciocolată amăruie
nu gândea când ţinea arma
fugea pe drumul de zahăr
lăsa urme de vanilie pe furiş
câteodată îşi umplea pipa
cu scorţişoară
era un soldat fără staniol
pe un câmp presărat cu fulgi
de cocos şi fugea până la hotar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste dispărută

Ivan, dragul meu,
cum este viaţa ta?
ce face sufletul, sufletul tău, Ivan, cât taigaua de mare,
tulburat şi liniştit ca un pelerin
curat ca zăpada de început de an
distanţa dintre sufletul tău, Ivan, şi inimile noastre
este exact distanţa dintre kazacioc şi Teatrul Bolshoi
adică exact o bătaie de inimă îndrăgostită
exact cât durează dezlipirea genelor de pe obraz
atât cât să intre un snop de lumină
până în locul unde păstrez primele amintiri
dragul meu John,
tu nu mai simţi decât un fel de greutate în piept
şi mai simţi inima ta înălţându-se un pic
atunci când cerul la răsărit se îmbracă în mii de culori
amestecate în sufletul tău
John, doar pe obrazul tău canioanele
îşi găsesc rostul lor de adâncimi
direct proporţionale cu dorul
despre care nici măcar nu ai auzit vreodată
dar pe care îl cunoşti prea bine
şi, poate că, de fapt, te cheama Jean sau Giovanni,
sau Juan sau Yannis sau Johannes
sau poate că avem cu toţii alte şi alte nume
dar a rămas stabilit aşa din trecutul în care
răutatea şi viclenia s-au mutat pe Pământ
din poveştile pe care nimeni nu le mai ştie, nimeni...
şi toate blestemele au căzut ca o ploaie rea
Ivan, dragul meu, şi tu, Giovanni, şi tu, Ioane,
ştiţi voi ce ploaie rea şi vicleană
ne cade pe umeri, pe graniţe şi pe cele câteva zile rămase
iar nume după nume vor fi strânse laolaltă în strălucirea mileniului
după care vom fi cu toţii uitaţi pe pământ

poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita

Prietene, nu uita al tău rost a-l căuta,
Trăieşte, munceşte, iubeşte şi visează
Şi teama de necunoscut numai aşa încetează,
În a ta călătorie, curajul să te însoţească,
Şi astfel vei dobândi implinirea sufletească.

Prietene, nu uita că -n al tău drum,
Vei întâlni vânt, furtuni şi ploi
Dar toate astea puteri sporite -ţi vor da
Şi-ţi vei găsi glasul şi-n ploaie a cânta,
Nebunia de unul singur de a dansa,
Şi speranţa că nu tot timpul va fi doar aşa.

Prietene, nu uita, caută şi caută mereu,
Să fii cât mai aproape de rostul tău,
Nu -ţi da voie ca frunza toamnei să te ofileşti,
Sufletul trăind în armonie să ţi-l întinereşti,
Alungă tristeţea ploii din mintea ta,
Să nu se instaleze prea mult liniştea.

Prietene, nu uita, alege pe cât poţi, doar bun să fii,
Dă întâietate şi curs simţirii inimii,
Să guşti mereu savoarea iubirii,
Ascult-o şi fredonează o dată cu ea,
Şi stropi de fericire în trup vor picura.

Prietene, nu uita, lăsă-ţi gândurile să zboare,
Înalţă-te cât mai sus odată cu ele,
Vei descoperi misiunea ta, adevărul din stele,
Şi năzuinţa ta de-o viaţă, dulcea libertate.
Fii încrezător în ziua ce va veni,
Ş toate gândurile rele se vor risipi.

poezie de Georgeta Ganea (22 noiembrie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătălia s-a sfârşit...

Bătălia s-a sfârşit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.

Deasupra cerul gol şi soarele
În jur câmpul gol şi morţii
Sufletele lor stau drepţi şi aşteaptă
Să intre-n rai în faţa porţii.

Soldatul din mască vede o floare
Şi vesel şi-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche

Bătălia s-a sfârşit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Ţiuie-un glonţ rătăcit
Şi-i sfărâmă tâmpla şi barba
Deasupra cerul gol şi soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alţi zori... aceleaşi urme în noapte

Zorii se întind între tăcerile noastre
încuviinţate parcă, până şi de Dumnezeu,
într-un târziu... când nimeni
nu s-ar mai încumeta să o ia de la capăt,
străbătând fiordurile sentimentelor îngheţate,
departe, către Atlantida,
lăsate mereu în grija unei alte zi de mâine,
atunci când soarele - probabil că va reuşi
să ne dezgheţe paşii,
în drumul lor spre nemurire...
deşi nici noi nu mai ştim
de ce am ales exilul.

Şi asta, probabil pentru că am plecat deja,
şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de noi,
nici măcar această zăpadă târzie,
aşternută - cu nonşalanţă,
peste urmele noastre de dor,
lăsate undeva, departe,
în urma mea,
în urma ta...

poezie de Adrian Lăzărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa a fost, aşa va fi

Aşa a fost, aşa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Viaţa nu-i decât un timp
pe care îl poţi trăi,
anotimp cu anotimp.

Aşa a fost, aşa va fi.
Lăstarul va creşte pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cât pământul se roteşte,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârşeşte.

Aşa a fost, aşa va fi.
Unul naşte altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârşit de mare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veşnic răsare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.

Aşa a fost, aşa va fi.
Toate îşi au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veşnic curgător.

Aşa a fost, aşa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate şti
care ne e viitorul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viaţa curge mai departe.
........................
Aşa a fost, nu va mai fi
când sfârşitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ţine.

poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii apă, prietene

Fii apă, prietene.
Goleşte-ţi mintea.
Fii fără formă, fără contur, ca apa.
Dacă pui apă într-un pahar, devine paharul.
Dacă pui apă într-o sticlă, devine sticla.
Dacă o pui într-un ceainic, devine ceainicul.
Acum apa poate curge sau se poate izbi.
Fii apă, prietene.

poezie clasică de Bruce Lee
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul soldat

îţi caută gura cu nebunia
unui adolescent ce numără
stelele aruncate pe cer
te gustă numai noaptea
cu tandreţea lipsită de ruşine
trece pragul cu dorul de ea
ochii scoşi din raniţa plină
cu praf de stele presurat
mângâie corpul până la glezne

bătrânul soldat moare sorbind
cu nesaţ esenţialul uitat
la marginea patului de vegetaţie
fugind pe asfaltul ud şi plin
de tacâmuri de pui de lebădă

bătrânul soldat te priveşte
cu ochii puri hăituiţi de un muncitor
forestier în haine verzi în lumina
electrică şi inumană până la capăt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în aprilie

Ce împlinire! - simt, tăcut, cum anii
îmi curg prin neaua tâmplei, liniştit,
ca şoapte lungi din tainice litanii
în care sufletul mi l-am rostit

Ce bucurie! - simt cum se-nfiripă
un dor în care ard nemărginit,
şi-n urma mea îmi pare doar o clipă
atâta viaţă câtă m-a trăit

Ce dragoste! Ce dragoste e-n toate!
Ce cântec urcă-n fiecare zi!
Când inima, în piept, năvalnic, bate,
simt timpul că pe loc îl pot opri

Ce linişte! Pe cerul meu, târziu,
nemaivăzute stele strălucesc...
Cum aş putea să tac, să nu vă scriu,
prieteni, că mi-e dor şi că iubesc?

Iubesc această zi, şi-această seară,
acest aprilie, nepământesc
de dulce, de frumos, ce iar şi iară
mă-nvaţă să renasc şi să iubesc

Şi-atât de mult iubesc să văd cum anii
îmi curg prin neaua tâmplei, liniştit,
ca şoapte lungi din tainice litanii
în care sufletul mi l-am zidit.

poezie de Emil Almăşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de flori de câmp

Miroase-a romaniţă şi-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristeţea voi cosi,
Că trupul său ca sfinţii când mor va mirosi.

Miroase-a flori de câmp şi-a moaşte de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristeţea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul e ca marea: nu e liniştit nici când e liniştit.

citat din Angelo de Pascalis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine, în zori

Mâine, în zori, când câmpul se deschide în lumină
Voi fi pe drum. Vezi, ştiu că-ţi este dor de mine foarte
Şi că m-aştepţi. Voi traversa păduri cu miros de răşină,
Voi trece munţii, nu mai pot de tine sta departe.

Voi merge făr-a vedea nimic, cu gândurile mele,
Singur, făr-a auzi nimic în jur şi neştiut de nimeni,
Încovoiat, cu pumnii strânşi, dincolo de toate cele,
Zi sau noapte pentru mine vor fi totuna, fiind asemeni.

Nu voi privi cum amurgul toarnă miere pe pământ
Şi nici cum, în zare, velele plutesc către Harfleur –
Şi, când voi ajunge-acolo, îţi voi pune pe mormânt
Un buchet de călină verde şi flori de cimbrişor.

poezie clasică de Victor Hugo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgil: Gata; se pare că am scăpat şi noi. Am dat declaraţii, le-am semnat; tinere, poţi fi liniştit, nu te-am vorbit deloc de rău... Domnule director, regret nespus cele petrecute din cauza fiicei mele.
Traian: Nu vă faceţi griji, domnule Stancu; toţi încercăm să fim cât se poate de înţelegători. Cât despre fiica dumneavoastră, vă asigur că n-are nimeni nimic împotriva ei.
Virgil: Bine; ne-aţi mai liniştit... Cred că putem pleca acasă acum. Fiica mea trebuie să mai rămână sau...
Traian: Mai rămâne, bineînţeles, cu colegii ei; vor merge în navă, cu Eugen.
Virgil: Bine; de acord, rămâne, cu colegii ei. Noi însă, plecăm... Încă o dată, ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate. La revedere tuturor. Domnule director... Domnule profesor... Comandante... Scumpo, nu trebuia să faci asta!
Lia: Ştiu, tati.
Nistor: Şi noi, dom' director?
Traian: Să mai aşteptăm puţin aici, să aflăm dacă cei din Comisie mai au treabă cu noi; dacă nu, vă înapoiaţi în navă şi vă reluaţi activitatea obişnuită, ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic. Instrucţia continuă, atâta timp cât misiunea n-a fost anulată. Ne-am înţeles, Eugen?
Eugen: Desigur, am să stau cu ei până diseară şi mă voi ocupa serios de instrucţia lor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

nu plânge prietene
e noapte în noi şi în toate
degeaba luptăm
degeaba visăm
degeaba murim
suntem vânduţi într-o noapte
ochii tăi negri stralucesc in tăcere
din ei se prelinge o mare durere
plângi prietene, plângi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel mâine

Mâine vom fi doi străini,
nu cu amintiri plăcute.
În ochi vom purta venin
şi-n inimă săgeţi multe.
Acel mâine îmi doresc
să dispară, de se poate.
Acel mâine îl urăsc.
Aduce în viaţă noapte.
Îl vreau pe ieri, cu tot ce-a fost.
Cu amintiri plăcute.
Cu-acele zile fără post
Şi îmbrăţişări, sute.
Acel ieri, ne lumineze
viaţa pentru totdeauna.
Îngerii să ne vegheze,
fericiţi să ne dăm mâna.
Acel mâine, dacă vine,
sufletul să ne zâmbească.
Nimic să nu ne dezbine,
iubirea să ne unească.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grijă de noapte

eu încă mai cred în femeia stângace
cu sufletul ghem
cu inima ace
pe care cu grijă de noapte-l desface
şi ţese o pânză
o pânză de foc
pe care o-ncinge mereu la mijloc

eu încă mai cred în femeia de-o zi
cu sufletul strâmb
cu inima gri
pe care cu grijă de noapte-l îndreaptă
cu limbă de moarte
o moarte ce-aşteaptă
ca ea să-şi revendice dreptul în carte

eu încă mai cred în femeia-tăceri
cu sufletul orb
cu urme de ieri
pe care cu grijă de noapte le trece
pe umărul lui
şi pe buza lui rece
ca ea să rămână, ca el să nu plece

eu încă mai cred că există femei
iar toate se-ascund
şi mor prea curând
din toate rămâne
cumva
umbra ei

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desene pe zăpadă

desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale
în punctul în care se adună toate amintirile tale
după o săptămână de ploaie nu mai e nimic din ce a fost.
ca după un foc de paie; astăzi parcă toate sunt fără de rost.
paşi fără de urme, ochi fără vedere, palme fără mângâieri;
nu ştii cum să trăieşti deodată tot ce ai trăit până mai ieri.
a izgonit, iată, ploaia toţi oamenii din jurul tău, şi-ai rămas
neputincios, cu mainile prea goale pe lângă trup, şi fără glas.
ici -colo câte o amintire începe din nou a fumega
şi fug de ploaie, îmbulzindu-se toate să ardă în mintea ta.
desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale.
pe geamul aburit ai înşirat toate amintirile tale.
le ştergi cu palma pe toate şi laşi geamul să se aburească iar -
mâine va ingheţa peste tot şi nu- ţi vei mai aminti nici tu măcar.

doar sufletul tău va mai desena uneori triunghiuri pătrate
şi albe cercuri trapezoidale peste zăpezile toate.

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată care se căsătoreşte cu un soldat, nu greşeşte niciodată. Un soldat ştie să gătească, ştie să coasă, trebuie să fie sănătos. Şi cel mai important: el este obişnuit să asculte.

citat clasic din Charles de Gaulle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!