Bătălia s-a sfârșit...
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul gol și morții
Sufletele lor stau drepți și așteaptă
Să intre-n rai în fața porții.
Soldatul din mască vede o floare
Și vesel și-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Țiuie-un glonț rătăcit
Și-i sfărâmă tâmpla și barba
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Singurii care pot ucide fără să fie acuzați de crimă sunt călăul și soldatul. Călăul trimite la moarte criminali condamnați în urma unui proces, soldatul inocenți. Totuși, soldatul este onorat iar călăul hulit.
Joseph de Maistre în Serile din Sankt-Petersburg (1821)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Căruța
Mă plimb pe câmp cu căruța.
La ea sunt înhămați patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârșit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Și soarele nemișcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemișcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace și rămâne tot nemișcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mișcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruța aleargă, aleargă...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul alerga în cerc
Soldatul alerga în cerc în jurul inimii ca un nebun.
Îmi purta printre mărgele ochii talisman la gât.
Fâlfâiau buzele mele zob
sub tresele lui în bătaia de tun.
Soldatul alerga în cerc în jurul inimii
de timpuriu
pe timp de pace
atât de mort într-un mormânt
dar de vechime viu.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cu soldatul câinelui
.. pe Strada Independenței,
soldatul câinelui în pas de defilare,
cu kalashnikovul ruginit la spate...
ce hram mai porți, soldat,
de vreme ce România e complet dezarmată?
am rămas singuri, poetule, eu și câinele,
și ni-i frică, ni-i frică!
să mergem la un whischey, soldat,
i-am spus,
iar el a zâmbit, stingherit, și mi-a răspuns:
ai înnebunit, poetule,
ce-o să zică prefectul că ai băut un whischey,
cu soldatul câinelui?
... atunci, mi-a sărit muștarul și i-am strigat,
cu mânie literară: mă doare-n cot, ca să știi,
nu-mi pasă de prefectul tău comunist,
îl desfid, îl urăsc, sunt gata să-i dau peste bot!
te rog să nu ridici tonul la mine,
îmi spune, aproape umil, soldatul câinelui,
ce rău ți-am făcut eu, poetule?
sunt singur soldat și mi-i frică, mi-i frică,
împrumută-mi câinele,
vreau să fiu poetul câinelui tău...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul leneș
Soldatul Gică spune orișicui
Că nu-i dator să măture, să spele,
Să roadă cu plutonul la podele,
Să facă pentru alții... lucrul lui.
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e fața împietrită ca o mască
Mi-e fața împietrită ca o mască,
Și-n ochi lumina-i gata să se stângă,
Chiar diamantului - ca să sclipească -
Îi trebuie o rază... s-o răsfrângă.
epigramă de Otilia Cazimir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soldatul
Dacă va fi să mor, amintește-ți de mine-atâta doar:
Există undeva într-un ținut străin o bucată
De pământ care-i a Angliei de-a pururi. Există chiar
Acolo,-n acel sol bogat, o mână de țărână mai bogată;
Un bulgăre căruia Anglia i-a dat o formă și o conștiință,
I-a dăruit florile să le iubească și drumurile să colinde;
Un trup al Angliei inspirând aer englezesc întru ființă,
Spălat de râurile ei și binecuvântat de soare cât cuprinde.
Și meditează,-această inimă, din care tot răul a fost șters,
Un puls în eternitatea minții, nu mai puțin,
Înapoiază undeva gândurile de la Anglia primite;
Suspinele și sunetele, poemele și cântecele, vers cu vers;
Râsetele-între prieteni și blândețea pe care o conțin
Inimile pline de pace sub cerul englezesc unite.
*** Rupert Chawner Brooke, 1887 1915 poet englez cunoscut pentru poeziile de război idealist-patriotice scrise în perioada Primului Război Mondial, în mod deosebit a sonetului "Soldatul".
*** Această poezie a avut două titluri: " Soldatul", respectiv " O mie nouă sute paisprezece: Soldatul"
poezie de Rupert Brooke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina s-a făcut tot mai mare și s-a auzit un glas strigând: "Uite soldatul de plumb!" Ce se-ntâmplase? Peștele fusese prins, dus la piață, vândut și acuma ajunsese în bucătărie pe masă și bucătăreasa îl spintecase cu satârul. Bucătăreasa l-a luat de mijloc cu două degete și l-a dus în casă; toți cei din casă s-au îngrămădit să vadă pe năzdrăvanul care călătorise pe apă până-n pântecele unui pește; dar soldatul de plumb nu se prea fălea cu asta.
Hans Christian Andersen în Soldățelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul (ia arma în mână și începe să strige): Cine eee? Cine eee? Cin'?!
Moș Teacă: Vita!
Soldatul: Ce fel de vită? Bolnavă ori sănătoasă?
Moș Teacă: Bolnavă.
Soldatul: Apoi, vită bolnavă, stai! Căprar dă gardă, vin' dă recunoaște o vită bolnavă!
Moș Teacă: Prea bine!... Așa să faceți, că eu am să vă-ncerc. Ori de câte ori m-ați vedea venind la voi, să mă-ntrebați: vită bolnavă ori sănătoasă? Măcar să vie și generalul, nu-l lași să treacă până nu ți-o spune ce fel de vită este!
replici celebre din Moș Teacă de Anton Bacalbașa (1893)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi din viața lui Lazăr cel Tânăr
Dis-de-dimineață eu mă așez sub steagul poeziei tale și stau drepți toată ziua.
Când apare Soarele, îl salut,
când apare iarba, mă înclin de asemenea.
Apoi, pe la zece, mă uit fix pe deasupra
băieților care descarcă pâine și trag adânc
aer în piept să te simt.
Sătul, parcă aș vrea puțină apă.
Nu-mi dai tu, cititorule, din apa rămasă
de când ea îți vorbea mult?
O, amiaza!?! Nici nu știu când, oare când a trecut?
(Niciun semn de la ea, nicio firimitură sub masa săracului Lazăr!)
Dar oare câți ani Iov cel Bătrân a visat un sărut?
Oare nu poate Lazăr, micul nostru soldat, să rabde trei ceasuri? Trei zile?
Iată, e deja patru după-amiază, când trec înapoi
fiii și fiicele, carnea cea proaspătă și bună de tun.
Râsul lor se agață și stă spânzurat de cornișa gheretei o vreme. Cel puțin unul se strâmbă și face pe măscăriciul sub nasul meu neclintit.
Eu mut steagul puțin mai încolo.
Mai trec, scrijelind gardul ființei, niște minute și ore.
Și cum seara e cel mai urât, îmi vorbesc mie însumi despre soldatul roman
îndrăgostit de prințesa romană din vremea lui Tiberius, neștiutorul.
Dis-de-dimineață el se așeza sub steagul poeziei sale
și, când apărea,
saluta Soarele,
saluta iarba
pe care ea luneca, atotștiutoare.
Soldatul acela, băiete, a stat luni, poate ani,
până când ea i-a aruncat o privire,
până când ea l-a făcut străjerul ei personal.
Și cum stau eu și privesc Luna, tot așa
și el o privea și era privit
sau, mai bine zis,
privirea lor se rotunjea, tot mai adânc, în ea însăși.
E deja noapte, străjerul meu, și suntem amândoi cum suntem.
Știm de ce a plecat soldatul de sub geamul prințesei, așa, deodată? Nu știm.
Nu știm nici măcar dacă ea doarme.
Iar ce visează? Ehei, Lazăre, bați câmpii deja, fiul meu!
Ia și te culcă, bobocule!
Mănâncă și dormi!
Dormi și mănâncă!
Mănâncă și dormi!
Dormi și mănâncă!
Mănâncă și...
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca lui
Schimbă mască după mască,
Mai ușor să te tîrască.
Spune după care mască
Ai vrea fața să-ți cunoască?
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1945)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am băut un pahar
cu apă și acesta era
plin de schije! spune soldatul.
în priceperea mea
am băut un pahar
cu apă sfințită... și apa era
plină de rugăciuni! spune soldatul.
în priveliștea mea
apa vorbea, iar paharul
paharul tăcea.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul...
A luat în spate ranița și steagul
Și un pumn de vise și-altul de speranțe
Și-a plecat în lume să-și urmeze pașii,
Conștient că frontu-i schimb murdar de gloanțe.
Curg în urmă ochii-n geană-i lăcrimează
După cei de-acasă, după-a lui țărână,
Trist, se-mbărbătează, scutură de teamă,
Rămânându-i arma singura stăpână.
Greu, pământul saltă, geme sub șenile,
Duduie văzduhul, iadul prăvălește,
Doamne, câtă moarte, câte cruci ridică
Cerul pe morminte, prafu-n câmp jelește!
Simte-n valuri fumul de cenușă-ncinsă,
Își astupă rana proaspăt sângerândă,
Își ridică fruntea, gându-i zboară-acasă,
Șterge patul armei de alt glonț flămândă.
Scutură bocancii obosiți de zgomot,
Ranița-i ca plumbul, trupul de bărbat,
'nnoadă-n barbă plânsul, frigu-i intră-n oase...
Doamne, fie-ți milă, sunt un biet soldat!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La final
un om a murit
lumea aleargă în grabă să vadă spectacolul
soarele se scaldă dureros în mare
marea e neagră
chipul lui e frumos
fruntea înaltă, barba albă
pe buze un surâs ireal
și ochii...
ochii închiși
lui nu'i pasă
aici timpul a murit, la sfârșit...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Valea adormită
Cu buze verzi cântă un râu
Smulgând din rădăcină apa,
I-ajunge umbra pân' la brâu -
Și soarele-i închide pleoapa.
Soldatul plânge-n capul gol
Pe iarba, Doamne, adormită;
Parcă-i un înger ce-n nămol
E dus de-a pururi în ispită!
Surâsul pare împietrit pe buze,
Pământu-i gata să-nflorească -
Dragostea tăcerea să-i acuze:
Natura-i, Doamne, omenească!
Și ochii-s un portret în rouă;
De sânge lacrimi parcă două.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă
Parc-aș fi Pillat din Pont
cu barba pân-la pământ
doar acasă ca pe front
poezia-mi ține rând
Cu barba pân-la pământ
din lacrimi am o mască
nu mă dau degeaba sfânt
aud iarba ce-o să crească
Din lacrimi am o mască
doar acasă ca pe front
Maria-n poem să nască
parc-aș fi Pillat din Pont
Am barba pân-la pământ
doar pe mine azi mă vând
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 martie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ascuns soarele sub mască
Dimineața,
Sculându-mă devreme,
Am adunat
Un pumn de stele,
Să le aștern
Pe masa mea.
Soarele căzut
De pe bolta
Cerească
L-am prins
Și l-am ascuns
Sub mască...
Cu raza lui
Cea mai fierbinte.
poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Soldatul Ion nu știe carte,
Că-n satu lui a fost
Cioban la un boier, și iacă,
Rămas-a omu prost!
De patru luni e în cazarmă,
Și n-a-nvățat, nătângul,
Nici cum să meargă, când sergentul
Comandă: "dreptu... stângu..."
Dar lui nu-i pasă! Îl usucă
Un dor nebun de-o fată.
Frumoasă, vere!... știi, cu ochii
S-o sorbi, bat-o s-o bată!
Și cum nu poate să-i trimită
O slovă de la el,
Soldatul Ion e trist, săracu,
Nu râde mai de fel.
Când întâlnește-un om din satu-i
Îl roagă blând: "mă, frate,
Să spui Ileanei... că sunt bine,
Și... multă sănătate!"
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
O, ramâi
Ochi în ochi și mână-n mână,
Sta soldatul cu Andreia,
O ruga să mai rămână,
Și-a rămas... e-n luna-a treia.
epigramă de Nicolae Dărăbanț din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Alianței din Guvern
Simțind cum hău-n jur se cască,
Azi schimbă mască după mască,
În timp ce peste-ntreaga țară
E-aceeași mască mortuară.
epigramă de Ana Marinoiu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!