Alți zori... aceleași urme în noapte
Zorii se întind între tăcerile noastre
încuviințate parcă, până și de Dumnezeu,
într-un târziu... când nimeni
nu s-ar mai încumeta să o ia de la capăt,
străbătând fiordurile sentimentelor înghețate,
departe, către Atlantida,
lăsate mereu în grija unei alte zi de mâine,
atunci când soarele - probabil că va reuși
să ne dezghețe pașii,
în drumul lor spre nemurire...
deși nici noi nu mai știm
de ce am ales exilul.
Și asta, probabil pentru că am plecat deja,
și nimeni nu-și mai aduce aminte de noi,
nici măcar această zăpadă târzie,
așternută - cu nonșalanță,
peste urmele noastre de dor,
lăsate undeva, departe,
în urma mea,
în urma ta...
poezie de Adrian Lăzărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Lăzărescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.